Love or Hate. • Royal •

15

— Hoseok? Murmură Yoongi,  întorcandu-se spre el.

Alphaul simți un val profund de plăcere auzindu-l cum îl strigase pe nume, recunoscându-i si acceptându-i prezența. Modul in care ii pronunțase numele cu acea voce adormita ii făcu lupul interior să mârâie pe un ton jos, posesiv.

Yoongi scoase câteva sunete adormite, murmură ceva, însă în sunetul ploii de afară, alphaul auzi doar fosnetul așternuturilor  în timp ce omegaul se mișcă pentru a se simți mai confortabil.

Hoseok sa asezat pe mărginea patului, punând tava cu mâncare încet pe mobilierul din apropiere.

Acea cicatrice...de pe ochiul său stâng ce era în proces de vindecare îl supără. Urma unui rău pe care Hoseok vroia să-l afle. Îl durea să ii vadă acea urma a suferinței.

Yoongi si-a deschis ochii lent, privind adormit silueta lui Hoseok așezată pe marginea patului.

A clipit des ridicându-șe în fund.

— .. Ce...? Murmură lent și adormit începând sa perceapă realitatea.

— Ti-am adus mâncarea,  vorbi alphaul pe un ton șoptit, nevrând sa creeze disconfort pentru auzul amorțit al omegaului.

— Oh... murmură în timp ce Hoseok luase tava cu mâncare punându-si-o pe coapse.

— Jahee a făcut Dumplings umplute cu carne, roști întinzând bolul spre omega, care-l lua încet din mana acestuia. Are un mod specific în care le face, sper să-ți placă. Roști luând pasându i și bețișoarele.

— Jahee a făcut astea... Murmură mirosindule încet. Este ceva ce ea nu poate sa faca? Glumi când mirosul delicios ii umplu narile.

— Sa se înțeleagă cu Domian si Asra. Rade acesta  privind cum satenul prinde o galsuca între betisoare si o  spre buze, mușcând din ea încet.

Vroia să-l sărute.  Să-l guste, vroia să-l atingă atât de rău dar nu putea. Era sigur ca satenul era dulce ca trestia de zahăr iar buzele ca bezelele, albe si pufoase--

Se forța sa privească în altă parte înainte ca mintea sa l chinuie si m ai mult. Înghiți în sec, începând sa mâncare și el desi nu avea nici-o pofta acum de mancare. Vroia ceva dulce.

— Sunt chiar foarte bune... murmură Yoongi m ai mult pentru șine dar alphaul avea toata atenția asupra sa, rezultând să-l audă foarte clar.

— Când ne întoarcem poate sa te învețe cum se fac, roști acesta iar Yoongi își bloca aerul în plămâni.

Sprâncenele i sau apropiat încet în timp ce buzele i sau tocit între ele sub presiunea aplicata. Chipul i sa coborât spre bol, înghițind în sec, încercând sa scape de bila de vata ce i se forma în gât.

Pleca? Deja ? De ce?

Știa ca Prințul Mostenitor nu va putea sta la ei pentru o veșnicie dar nu vroia sa plece încă.

Mâncarea din mâinile sale a devenit oribila, mirosul prea greu, ii provoca greață.

— ....nu vreau să pleci, se trezi vorbind slab, pe un ton vulnerabil.

Ochii lui Hoseok sau lărgit în timp ce sprâncenele i sau ridicat, duzele deschizându-se încet. A auzit bine? A AUZIT BINE?!

Nici nu știa ce sa faca, sa fuga le rege sa i spuna noua realizare? Să sara in sus de fericire? Sa pună mâncarea departe si să-l sarute aici si acum... nu, nu era o idee buna.