Love or Hate. • Royal •

45

Plimbându-si ochii plictisit peste rândurile de cerneală, Hoseok oftase zgomotos.

Nu se putea concentra. Citea același rand de 10 ori și tot nu înțelegea fraza. Gândul sau continuâ sa fuga la clipele de aseară cu Yoongi răvășit și moale sub el.

A luat o gură mare de aer, încercând sa se calmeze.  Sa de răcească.

Omegaul nu era lângă el, Jungkook îl furase. Cel puțin sa asigurat ca Yoongi mâncase jumătate din mâncare și-l răsplăti cu o cană de Mirimir, gest care umplu ochișori acestuia cu steluțe. Ah... Hoseok iubea ochișori aceia, și zâmbetul său... și vocea lui... iubea cam tot la el.

Astăzi, Yoongi sa îmbrăcat diferit... încă putea să-l vadă în fața ochilor. Pantaloni cu talie înaltă negri ce ii îmbrățișău coapsele, curbandu-i-se în sus pe fudul rotund, conturând și scoțându-i în evidență mijlocul subțire, cămașă alba îngrămădită în pantalonii, fundita neagră de la guler, singurul lucru care făcea materialul camasi să nu-i curgă pe umerii micuți. Vroia să prindă capătul acelei fundiței, sa tragă ușor de ea în timp ce materialul alb sa alunece lin în jos, dezvelind umeri și clavicula omegaului--

Dar revenind la scrisori. Da. Avea treabă.

Curând va trebui să înceapă conferințele cu cetățeni. Însemnând întâlniri cu ei în camera tronului unde aceștia veneau cu diferite probleme pe care trebuia sa le dezbată și sa decidă rezolvarea lor.

Se întreba dacă ar fii bine sa l ia pe Yoongi cu el. Pana la urmă poporul trebuia să-l stie de viitor rege omega.

Sau sa facă un bal? Un bal ar fii frumos... astfel nu doar poporul va știi de el. Întreaga lume va afla.

Yoongi a m ai fost la baluri? Nu știa.. dar având în vedere că nimeni nu știa de existenta sa, se îndoia ca Yoongi ar fii fost la vre-un bal.. sau poate a fost dar fără a se prezenta--

Lucru! Scrisorile!

" Cer aprobarea pentru a-mi comercializa marfa în posturile Ignis, marfa fiind deosebit de frumoase bijuterii, confecții din lemn casnice" fără sa citească în continuare, a refuzat scrisoarea.

Un omega era foarte ușor de ascuns în mobilier, cufăr de exemplu, nimeni nu ar fii suspectat barcile pline cu omega ascuns ce foloseau ca pretext negoțul.

Si Yoongi era foarte mic, Hoseok la observat aseară. Sub hainele sale largi se afla o talie micuța pe care o putea cuprinde cu palmele. Picioare lungi și subțiri, la fel și mâinile delicate. Corpul său avea trăsături finuțe și se contura armonios--

Lucru Hoseok. Lucru.

– – —

Jungkook a trebuit să se întoarcă de urgență la reședința sa deoarece părinți lui au plecat pe neprevazute, lăsând casa fără " stăpân ".

Yoongi se plimba pe coridoare, admirând peretele făcută din plăcute de sticle colorate în noanțe de galben și rosu, ilustrând un dragon în toată splendoarea.

Razele soarelui treceau prin plăcuțele de sticlă,  scaldand pe chipul omegaului culori calde. Era ciudat. Sa se poată relaxa astfel în castel, să se poată bucura de lucrurile micuțe ale acestuia fără ai fii frica de ce urmează de după colț sau ce ochii îl privește din depărtare.

— Prințe Yoongi... vocea lui Ruy se auzi iar Yoongi se întoarse spre acesta care venea încet spre el, chipul său având o expresie...tulburată? Deci chiar e adevărat...

Roști oprindu-se în fata sa, la o distanță de câțiva pași, simțind-i pheromoni florări atât de dulci combinați cu cei ai lui Hoseok.

— Hm? Își ridică Yoongi sprâncenele confuz.

— Sunteți perechea prințului Hoseok... roști pe un ton moale.

— Ah.. da.. roști Yoongi zâmbind slab.

Trandafirii, iasomie, stejar.. tabac și ambra.. Yoongi mirosea a sex... Yoongi se culca-se cu Hoseok. Ruy se simți doborât de o tristețe profundă. Strângându-si degete în pumnii, forța un zâmbet strâmb.

— Felicitări, se formează sa spună făcând un pas în spate. Ii plăcea Yoongi.  Încă de prima data când la văzut, faptul că se comporta-se frumos cu cetățenii din port au crescut nivelul sentimentelor pe care le dezvolta fata de el doar pentru a fii acum izbit de pământ.

— Multumesc? Roști nesigur apoi rase ușor. Scuze, nu știu ce sa spun în această situație--

— Îl iubești? Roști fără să vrea, înghițind în sec când Yoongi rămase cu buzele întredeschise, mut.

Îl iubea?... Yoongi nu sa gândit niciodată-- nu si-a pus această întrebare. Îl iubea? Dar Hoseok îl iubea pe el? ....

La acceptat pe Hoseok atât de usor doar pentru ca era perechea sa și asa era firesc, sa devina un cuplu sau... ii era recunoscător pentru că era altfel... fata de ceilalți?.. sau îl iubea? Nu avea cum... într-o perioadă atât de scurta se timp--

— Imi pare rău, a fost o întrebare ipocrită, te rog uită-- nu răspunde. Voi pleca acum. Se agită Ruy îndepărtându-se, lăsându-l pe omega răvășit complet.

Nu era. Nu putea fii. Abia se cunoșteau... adică... ținea la el.. cum ținea la Seokjin, June Asra, Jahee...

Nu contrează.  Ce m ai conta acum? Când avea acea stigmă pe gat?

Suspinând silențios, și-a continuat drumul.

– – —

— Prințe Hoseok,  oftează bărbatul din fata sa, fruntea fiindu-i inundată în sudoare. Acestea sunt modele actuale. Regina nu le-a schimbat, nu avem permisiunea să le schimbăm și chiar dacă am primit-o va dura prea mult până creăm modelul și schimbăm toate inelele nobililor.

Prințul mostenitor și a lipit buzele într-o linie dreaptă nemulțumit. Ochii săi continuau sa se plimbe peste inelele ce aveau sigiliul dinastie gravate în ele, pentru ca Yoongi acum avea dreptul de a trimite scrisori și a lua decizii în numele dinastiei, dar nu reușea sa găsească unul potrivit pentru el.  Toate erau prea dure? Botocănoase.

Vroia ceva finuț, ceva special... ceva să adauge frumușețe degetelor sale elegante.

— Nu-mi plac. Decide ferm.

— Prințe Hoseok.  Gândiți-vă puțin astfel. Aceste inele sunt frumoase dar depinde de mână cui sunt purtate. Dacă dai un inel frumos unei mâini urâte, inelul va deveni urât.  Dacă dai un inel urat unei mâini frumoase, inelul va deveni frumos. Bărbatul lua un inel din cutiuță și-l apropie  de ochii prințului mostenitor. Imaginați-vă că este pe degetul prințului Yoongi. Va m ai fii atât de banal?

Hoseok îl lua în mână, studiindu-l. Bine, poate nu era chiar atât de urat...a oftat.

— Pregătește-mi unul de mărimea degetului inelar al lui Jungkook. Roști dându-i inelul înapoi. Yoongi avea mâinile la fel de mici ca ale lui  Jungkook. Trebuia sa ii fie bun.

Bărbatul sa făcut dispărut rapid, ușurat că se putea întoarce la treaba sa fără ca Prințul mostenitor sa ii de-a bătăi de cap cu mofturile sale căzute de nicăieri.