Love or Hate. • Royal •

28

— Imi cer scuze din nou ca am dormit toată ziua, zâmbi Hoseok vinovat de pe calul său privindu-l pe Jungkook si părinți săi.

— E de înțeles,  a-ți parcurs un drum obositor, îl consolează mama acestuia.

— Mă revanșez data viitoate.

— cu siguranță,  aprobă Jungkook.  Si tu Yoongi! Strigă privind prințul omega din trăsură ce aprobă ușor din cap.

— Haideți,  drum bun. Roști mama lui Jungkook încercând să-și ascundă lacrimile. Sa nu va prindă noaptea pe drumuri.

Hoseok zâmbi aplecându si capul în semn de salut și porni la drum, făcândui și pe ceilalți sa ii urmeze gestul.

Soarele apunea deja, făcând cerul un tablou în noante de roșu-portocaliu. Oricât sar grăbi,  tot se va întunecă când vor ajunge la castel. Hoseok știa asta.

Yoongi, ca de obicei stând ghemuit în mormanul de blănuri, privea pe fereastră pierdut în gânduri.

Dacă ar fii fost alt alpha, de mult ar fii avut o mușcătură urâtă pe gât.. sau m ai rău.  Yoongi era conștient de asta, de ce putea sa ii facă Hoseok dacă vroia. 

Dar Hoseok nu ia făcut nimic, deși acesta știa de multă vreme ca Yoongi este perechea sa, nu sa forțat spre el sub nici-o forma. Ii era recunoscător pentru asta.

Ochii săi sau fixat pe solueta lui Hoseok, care călărea în dreptul trăsuri având o încruntătura pe chip în timp ce vorbea cu Asra.

Se întreba, oare... dacă... oricum Hoseok era perechea sa, ăsta însemna ca poate dormi cu el la castel? Chiar dacă încă nu erau oficiali legați?

Cum se va schimba viata sa, acum că era perechea lui? Când se va întoarce acasă... bunica sa nu ii va m ai forță mână în tot felul de mariaje? Ea nu putea sa intervină? Dacă va spune ca minte și-l va pedepsi?

Sa cutremurat strângând blănurile în jurul său. Era singur în trăsura,  Jahee a insistat că vrea pe cal, ignorând frigul de afară, pericolul legat de alpha fiind inexistent în dinastia Ignis.

Chiar era locul acesta atât de sigur?  I se părea un miraj mult prea frumos sa fie adevărat.

Cum va evolua viata sa de acum în colo? Dacă se va lega de Hoseok printr-o stigmă, oare acesta sa-r schimba fata de el? Știind ca sunt legați pe vecie?

Yoongi și a muscat buza de jos simțindu-si trupul tensionandu-se. A auzit, povești, bârfe prin castel despre acest subiect.

Doare, Yoongi știa ca doare ca naiba când un alpha își mușcă omegaul pentru al proclama.

Dar de ce se gândea la asta? Nu era ca și cum
l ar lasă pe Hoseok să-l muste. Se mustră la propriile gânduri oftănd.

Yoongi privea alphaul pe ascuns, prin fereastră, ochii săi analizând ui linia maxilarului definită. Poziția dreaptă de spate, umerii lați... mâinile care loveau usor calul într-o manieră dragastoasa.

Soarele dispărea din ce în ce m ai mult, trăsură fiind din ce în ce m ai întunecată. Era puțin înspăimântător, sa fie înghițit de întuneric, ca într-o temniță.

Nu ca era străin de acestea. O data bunica sa la ținut 3 zile într-o temniță când Seokjin a plecat din castel.

Hoseok își întoarse capul spre el iar Yoongi tresări ușor, realizând că în tot acest timp se holbase la el.

După câteva secunde trăsură se opri iar Prințul mostenitor întra pe usa, având același zâmbet liniștitor pe care Yoongi începuse să-l adore.

— Ți-e frig? Întreabă așezându-se în fata sa pe covorul de blană.

— Nu, murmură coborându-si privirea. Totul a devenit atât de ciudat. Pentru el era straniu, personitatea lui Hoseok se putea răsuci radical, ca a bunici sale și din bunul samaritean se putea transformă într-un monstru.

Ca sa fie sincer, ii era și frica sa m ai vorbească cu el direct. Dacă spune ceva ce nu i convine și declanșează schimbarea? Trebuia sa meargă pe burtă pana când ajungea acasă. Cel puțin acolo era Seokjin și Muriel...

Acum,  când Yoongi realizase ca într-adevăr Hoseok este un Alpha, vedea în el pericolul. "Prințul războiului" nu a căpătat aceasta poreclă degeaba. Era isteț, curajos si puternic. Nimic nu trecea neobservat și sigur ar găsi rezolvarea la orice problemă.  Era un alpha dominant și se simțea prin simpla sa prezenta.

Privirea sa era analitică si parcă-si plănuia orice pas înainte să-l facă. Vorbea puțin, era calm și pândea, analiza tot timpul.

Yoongi știa.  Chiar dacă lupul său dormea nu înseamnă ca era mor și putea ieși la suprafață oricând.

Hoseok era demon pentru unii,  înger pentru altii iar Yoongi vroia sa rămână pe tărâm neutru.

— Te simți bine? Ești foarte palid, încearcă Hoseok să ii atingă obrazul dar Yoongi sa tras rapid într-o parte de atingerea sa, ajungând între  peretele trăsuri și banca de lemn.

— Nu ma atinge! Roști speriat iar Hoseok își retrase mână rapid, privindu-l confuz.

— Bine... bine.. roști cu grijă pe un ton blând încercând sa ii înțeleagă reacția.

— Vreau sa merg acasă. Roști le un ton micuț iar pheromoni lui Hoseok au reacționat pe cont propriu și au invadat încăperea cu un miros calmant de flori de portocal.

— O sa mergem, în cel mult 3 zile o sa fim pe drum înapoi,  încearcă să-l liniștească? Nici el nu știa.

Nu înțelegea. Când sau trezit totul a fost bine, Yoongi se comporta ca de obicei, ce sa întâmplat acum? Sa ii fie oare teama de presiunea familie sale? Când vor afla ca Yoongi e perechea sa? Asta îl supăra? Nu vroia că ceilalți sa afle?  Dar părinți săi sunt oameni buni și nu vor face nimic care să-l supere...

— .... Nu le voi spune alor mei ca tu ești perechea mea, sa nu te simți inconfortabil dar dacă tu vrei poți sa le spui. Roști în cele din urma iar Yoongi aprobă ușor din cap.