Love or Hate. • Royal •

41

— De ce te competiți astfel? Se încruntă Hoseok privindu-si perechea neliniștit. Ești supărat pe mine?

De când Yoongi sa trezit nu a scos o vorbă din propria inițiativa iar Hoseok simțea ca trebuie să scoată cuvintele cu cleștele din gura sa.

La întrebat dacă ii e foame, a ridicat din umeri. La întrebat dacă se simte bine, a aprobat din cap. La întrebat dacă vrea sa facă ceva, sa iasă afara, sa ii arate grădină, a ridicat din umeri.

— Nu... ii răspunse Yoongi privindu-si în poală.

Hoseok simțea că-și pierde mințile.  Dacă Yoongi regreta ce a făcut, oricât și-ar fii dorit să-și ia marcajul de pe gatul sau înapoi, nu putea. Era imposibil.

— Yoongi uitate la mine, roști punând scrisoarea din mana pe birou.  Un omega după ce a fost marcat devenea foarte lipicios, emotiv, foarte sensibil iar Yoongi era rece cu el.... era distant. 

Omegaul și a ridicat încet chipul, privind din mijlocul patului prințul mostenitor de la birou.

— Atunci de ce ești atât de tăcut? 

Yoongi își mușcă buza de jos, începând din nou să-și plimbe privirea lent spre podea. Era foarte debusolat și confuz în legatura cu ce știa și ce vroia Hoseok.

— Nu știu ce sa spun, murmură cu jumătate de gură începând sa se joace cu degetele pe sub plapumă.

— Orice? Roști Hoseok neliniștit ridicându-se de la birou făcând ochii lui Yoongi sa revină spre el. Te comporți tare ciudat, continuâ apropiidu-se de pat. Regreți? Roști întrebarea pe care a evitat-o pana acum fiindu-i frica de răspuns.

— Ce-- Nu! Eu doar-- Yoongi sa strâmbat parcă fiindu-i greu sa vorbească. Nu știu cum sa mă comport acum cu toate regulile.

— Ce reguli? Se așează pe marginea patului nedumerit.

Yoongi își mușcă obrazul din interior, plimbându-si privirea spre tavan, încercând să si găsească cuvintele iar Hoseok fu lovit de realizarea cuvintelor omegaului în spatele capului.

— Oh Nu! Nu-nu-nu! Se agită alphaul făcând ochii lui Yoongi sa se încrunte spre el. Nu sunt reguli! Nici-un fel de reguli! Nu exista  reguli! Roști foarte hotărât. Vorbesc serios Yoongi! Dacă te deranjează ceva, sau vrei sau nu ceva îmi spui!

Omegaul schiță un zâmbet mic, privind ochii revoltați ai perechi sale. Chiar a răsărit soarele si pe strada sa sau era doar o iluzie? Spera ca nu.

—... atunci.. vreau sa merg în bibliotecă.. roști slab începând sa se dezghețe.

— Haide, putem trece și pe la bucătărie sa luam ceva de ronțăit. Se ridică Hoseok respirând usurat acum ca a clarificat toată situația.

– – —

Yoongi închise cartea brusc, pufnind iritat făcând alphaul să-și îndrepte privire spre el.

Nu e prima data când Yoongi făcea acel gest, cuprins fiind de orice scria în acea carte iar Hoseok nu se putea enerva pe el deși ii distragea atenția de la treburile sale.

Cat de periculos,  gândi alphaul lăsându-șe pe spătarul scaunului, sa existe o ființa cu o influenta atât de mare asupra sa.

— Când deschis cartea asta, ar face bine sa nu scrie acolo ce tocmai am văzut ca scrie. Se bonsuflă Yoongi când observa privirea lui Hoseok îndreptată spre el, ridicând o sprânceană.