Love or Hate. • Royal •

91

— ... Mereu face asa? Suspteste Taehyung înclinându-se spre Hoseok.

— In fiecare seara, dar se poate si m-ai rău. Șopti înapoi urmărind cu privirea cum Yoongi se plimbau ca un titirez dintr-o parte în alta, scoțând cărți din raft, deschizându-le la nimereală,  închizându-le  printr-un trântit și înghesuindu-le la loc.

— M-ai rău de atât nu cred ca există...  Șopti vrând sa rada dar se opri când își aduse aminte ca Yoongi o va lua personal și-l va amenință din nou cu Jimin.

Hoseok a râs înfundat întorcandu-si ochii spre harta din fata sa. Taehyung ii explică scurtături spre clanul Kim și tarabele din oraș care erau conduse de oamenii din clanul lor.

Pe parcursul a câteva ore au devenit prietenii care păreau ca se cunosc de o viață.

— Am crezut ca se poate ajunge la voi doar pe apa.

— Sa cosnt-! Taehyung fu întrerupt de bubuitura lui Yoongi care închise o carte. Sa construit un pod de lemn, apa e periculoasă când timpul e furtunos dar și podul e periculoas pentru străini... dacă vreodată ajungi în mâinile unuia din clan le spui ca ești perechea lui Yoongi, pe el îl cunosc de mic și ar fii m-ai credibil decât sa le spui ca ești prietenul meu.

— ... ce titlu are Yoongi la voi în clan în calitate de verișor? Jungkook e catalogat ca Prinț moștenitor.

— Noi nu avem titluri de genul, doar  capul clanului  care e Namjoon.

— Și atunci de ce le-ar pasă de Yoongi?

— Pentru că Namjoon i-ar face sa danseze în pantofi din otel încins--

— Mi-e somn... smiorcăie Yoongi apropiindu-se de ei.

— Încă n-am luat cina, spuse Hoseok lăsându-se puțin pe spate când Yoongi se ghemui peste genunchii săi, așezându-se pe laterală,  întorcandu-si trunchiul spre el si ghemuindu-si bărbia pe umărul său.

Ca un koala, Yoongi se agăță de el iar Taehyung fu uimit. Niciodată nu a crezut că- va vedea pe Yoongi făcând astfel de gesturi.

— Pentru ce trebuie sa aștept cina dacă oricum am mâncat. Continuă sa smiorcăie simțindu-și ochii grei.

— N-ai m-ai mâncat nimic de câteva ore.  Se înclină puțin în fața cât sa vadă harta, prinzandu-i mijlocul cu brațul.

— Ba da. Îl contrazice tocindu-si obrazul de umărul său.

— Sa mănânci câteva frigărui nu se pune. 

— Am mâncat și rulouri de carne si foietaje cu pui. Murmură somnoros închizându-și ochii.

— Cina e importanta Yoongi.

Yoongi a suspinat profund, relaxandu-si toți muschii din corp. Stia ca pierduse deja batalia, daca ar fii insistat Hoseok ar fii început sa ii povestească din nou de ce importantă cina si alte chestii care chiar nu-l interesau în momentul de față.

Linistea sa lăsat peste ei, Taehyung scria indicați pe hartă care să-l ajute pe Hoseok sa ajungă m-ai rapid la ei, scriind detalii și despre zonele riscante și cele m-ai puțin riscante iar Hoseok privea uimit noile construcții pe care le-a făcut clanul Kim de care el habar n-avea.

După aproximativ 30 de minte, Hoseok a oftat ducându-si un braț sub genunchii lui Yoongi.

— A adormit ? Se miră Taehyung.

— Da, șopti ridicându-se încet de pe scaun cu omegaul în brate. Ma retrag Taehyung,  știi unde ți-e dormitorul nu? Taehyung aprobă din cap. Bun. Ne vedem dimineața.

— Noapte bună. Șopti privind cum Hoseok ii zâmbește slab, pășind m-ai apoi spre ușă cu Yoongi în brațe. 

O deschise cu ușurință,  ca și cum avea deja experienta în asta, si a ieșit pe hol, lăsându-l pe Taehyung singur în bibliotecă alături de gândurile sale întunecate.

Vinovăția și remușcări muscau din sufletul sau fără milă. Daca sa-r fii interesat m-ai mult despre Yoongi,  dacă sa-r fii implicat m-ai mult nu ar fii fost nevoit sa trăiască acele orori.

Dacă, dacă,  dacă. 

I se repeta în gând, simțind ca a eșuat în calitate de alpha.

Ia promis părinților lui Yoongi ca va avea grija de el. Ia promis propriilor părinți. Și a eșuat jalnic.

— — –

Hoseok se opri în pragul uși,  privind peretele său de săbii... fiind gol. Suporturile erau goale.

Sa grăbit să-l pună pe Yoongi în pat, dându-i pantofi și pantalonii jos, lăsându-l doar în  acea cămăsuța largă pe care o purta, ghemuindu-l m-ai apoi sub plăpumă și se întoarse la ușă întrebând garzile dacă intrase cineva în dormitor.

"— Doar prințul Yoongi." Iau răspuns.

Atunci unde ii erau sabiile??

Sa apropiat de suporturi, pentru a se convinge ca într-adevăr,  sabiile lipseau. A oftat și sa uitat sub pat, nu erau acolo.

Le-a căutat în dulapuri și sertare, nu erau. La căutat până și-n baie, dar nu era nici urma de ele. Când sa întors înapoi în dormitor Yoongi se întoarse pe cealaltă parte, tragandu-si o pernă sub cap, ghemuindu-se m-ai mult pe partea lui Hoseok de pat.

— Dacă îți cauți sabiile, le-am aruncat de la balcon.  Șopti adormit făcându-l pe Hoseok să se încrunte.

— Cum sa mi le arunci de la balcon Yoongi! De ce?? Se apropie de pat iritat.

— Petru ca te-am simțit făcând ceva greșit asa că am decis cu Luna sa te lase în pace ca să mă pot razbuna eu. ii răspunde tragându-si plapuma până sub bărbie, închizându-și ochii.

— Asa ca ai venit aici și mi-ai aruncat sabiile de la balcon?? roști prefăcându-se deranjat de ges. Deci Yoongi își oprise luna din al răni...

— Da. Pentru că i-ai spus lui Taehyung. Am crezut că mă vei apară dar m-ai trădat.  Murmură făcând alphaul să încremenească.

— ... Nu te-am tradat--

— Ba da.

— .... Bine,  poate puțin dar e pentru binele tău... încearcă să se explice, panicându-se din ce în ce m-ai mult.

Dacă Yoongi aflase, atunci de ce sa prefăcut ca nu știe nimic și nu a reacționat nici cum până acum... defapt și acum se comporta atât de indiferent încât îl speria.

Era supărat?? Era nervos?? De ce era atât de liniștit? Se deconecta de el? Se separa de el!?

Yoongi a suspinat ușor,  deschizându-și ochii.

— ... ce faci? Murmură slab. Nu vii în pat?

Bun. Acum chiar era speriat.

A înghițit în sec apropiindu-se de ușă , spunându-le gardienilor sa ii culeagă săbiile și sa i le ducă în bibliotecă până mâine si se întoarse lângă pat, dezbracandu-se rapid de armura din piele întoarsă, asezându-se m-ai apoi sub plapumă.

— Ești supărat? Șopti strecurandu-și brațul sub capul său,  întorcandu-se pe-o parte, cu față spre Yoongi care se ghemui lângă el.

— Mi-e somn. Murmură în schimb.

— Dar, ești supărat?? Insistă făcând omegaul să râdă somnoros.

— De ce? Ești speriat?

— Yoongi,  nu te juca cu mine, spune-mi...

— Nu sunt... suspină tocindu-si obrazul de pieptul său.