paisprezece

56 12 124
                                    

— Dacă ți-aș spune că îl vreau înapoi?

Saliva din gura fetei a fost cu greu împinsă pentru a fi înghițită, fixându-și privirea în ochii ciocolatii ai băiatului care începuse să-i analizeze perechea de buze moi care îl atinseseră în vestiar în urmă cu o zi.

Fără a se gândi prea mult la ce avea să se întâmple, Soojin și-a plasat palma transpirată asupra obrazului brunetului înainte de a-și apropia chipul de al lui în încercarea de a-i oferi alfa-ului mult doritul schimb, însă s-a oprit imediat în loc atunci când Changkyun s-a retras brusc.

— S-a întâmplat ceva?

Întreabă bruneta îngrijorată și totodată confuză de ochii colegului ei care rămăseseră blocați în aer, nările vârcolacului mărindu-se și revenind la normal din ce în ce mai rapid, semn că prinsese un miros.

Fără a-i da fetei vreo explicație și-a întors privirea înspre ușile sălii, îndepărtându-se grăbit de Soojin și ieșind pe ele în aceeași manieră sub privirea nedumerită a fetei care l-a urmat vrând să afle ce a simțit vârcolacul.

Changkyun a urmat holul pentru a ajunge la ușile care îl scoteau afară din liceu, intersectându-se brusc cu fratele lui care l-a săgetat imediat cu privirea serioasă, privindu-se nesiguri câteva secunde.

— Ai simțit și tu?

Decide cel mai mic să întrebe, bruneta ajungând în spatele lui pentru ca amândoi să-l privească pe roșcat dând buzna afară pe ușile liceului, acum cei trei stând pe alee și începând să analizeze împrejurimile printre zecile de studenți ce încă își mai făceau apariția.

Simultan, privirile celor doi frați au căzut pe cel ce îi privea de dincolo de stradă, stând rezemat de capota mașinii lui, și anume beta-ul Kihyun pe care îl lăsaseră în Ulsan împreună cu restul haitei lui Wonho.

Șatenul a zâmbit în colțul gurii către cei trei, zâmbetul lui mărindu-se când a văzut cum din spatele lui Jooheon au apărut deasemenea Minnie și Wooyoung care nu au primit vreo explicație de la roșcatul care a plecat brusc de lângă ei, aceștia urmărind privirile ucigătoare ale fraților pentru a ajunge la cel care le întorsese spatele pentru a se urca în mașina lui neagră.

— Nu pot să cred că au venit după noi. rostește Changkyun printre dinți, imediat după vrând să înainteze pentru a ajunge la Kihyun, însă brațul puternic al lui Jooheon l-a oprit.

— Nu e momentul pentru lupte, Changkyun. Suntem la liceu, nu în pădure.

— Vreau să-i transmit un mesaj șefului lui!

Insistă cel mai mic însă este iar oprit de roșcatul care s-a răstit la el pentru a-l face să asculte, neputând să suporte o altă încăierare, de data asta lipsită de sens.

— Changkyun, controlează-te!

Auzind tonul fratelui său, brunetul și-a întors ochii ce îi sclipeau într-un roșu amenințător către cel mai mare, privindu-l furios preț de câteva secunde înainte de a se trage din strânsoarea lui.

A făcut câțiva pași în spate în timp ce încă își privea fratele în ochi, strângându-și maxilarul și decizând să intre rapid pe porțile liceului exact așa cum a și ieșit.

Soojin a rămas cu privirea tristă blocată pe spatele lui cât timp cele două uși erau mișcate de elevii care intrau și ieșeau, ceea ce îi permitea să nu-l scape pe vârcolac din ochi.

Amintindu-și de scena de mai devreme, nu a mai rezistat și a vrut să mărească pasul în urma lui însă s-a lovit de privirile curioase ale lui Jooheon și Minnie cu privire la prezența ei bruscă în grupul lor, zâmbindu-le cald și subtil amândurora înainte de a fugi pentru a-l prinde pe băiat din urmă.

𝖬𝖾&𝖬𝗒 𝖶𝖾𝗋𝖾𝗐𝗈𝗅𝖿 | ⁱᵐ ᶜʰᵃⁿᵍᵏʸᵘⁿ ✓Where stories live. Discover now