𝖬𝖾&𝖬𝗒 𝖶𝖾𝗋𝖾𝗐𝗈𝗅𝖿 | ⁱᵐ ᶜʰᵃⁿᵍᵏʸᵘⁿ ✓

ｃｉｎｃｉ

— Niște ultime cuvinte?

Vârcolacul a simțit cum ghearele alfa-ului adevărat îi sunt înfipte în lateralele gâtului, răcnind de durere chiar dacă știa că nimeni și nimic nu-l mai poate salva de furia brunetului care îl privea de parcă aștepta să-l ucidă cu ochii săi roșii în loc de gheare.

— Changkyun, oprește-te!

Micuțul ce devenise alfa și-a întors privirea spre vârcolacul care tocmai intrase în încăpere și ajunsese în spatele stâlpului, în urma lui Wonho venind și restul de băieți beta care au rămas cu gurile căscate la propriu de uimire la vederea ochilor roșii ai vârcolacului ce mai devreme îi avea galben-aurii.

Albăstruiul era cel mai marcat de imaginea din fața lui, neînțelegând cum din senin ochii celui mai mic beta s-au schimbat în roșu sau de unde a venit puterea pe care Changkyun o stăpânea acum, înghițind în sec și înaintând încă doi pași pentru a privi la sângele care începuse să curgă din rănile de pe gâtul vârcolacului care era suspendat de stâlp.

— Changkyun, nu-l omorî!

— De ce nu? A venit cu gândul să mă omoare, o merită!

Contactul vizual cu ochii colorați ai brunetului l-a făcut iar să se blocheze pe albăstrui, decizând să-și păstreze poziția de lider și îndrumător al celui mai mic și să nu-l lase să facă vreo prostie momentan.

— Ești un alfa acum, Changkyun. Vei avea mult mai multe responsabilități și griji de acum înainte. Dacă îl vei omorî pe acest alfa, haita lui va veni după tine și după haita ta. Și nu vor fi la fel de blânzi cum a fost el, nici pe departe.

Cu toate că o parte a creierului lui Wonho nu voia să-l lase pe micuț să-l omoare pe vârcolac din cauza pericolului la care se expunea, mai exista și cealaltă parte a creierului care știa că dacă Changkyun va omorî acest alfa, îi va fura toată puterea pe care acesta o deține.

Ochii nu i se vor schimba în verde întrucât roșu și albastru de la vârcolacii alfa este unic și trebuie să le arate puterea mereu, însă brunetul era deja destul de puternic, poate că mai puternic decât Wonho, întrucât devenise singur un alfa adevărat, iar dacă mai primea și o grămadă de putere din partea alfa-ului dușman, avea să fie și mai de temut decât este acum..

— Unde este Jooheon?!

Vocea dură a lui Changkyun a răsunat în toată încăperea, privirea fiindu-i fixată asupra vârcolacului pe care a decis să-l ridice astfel încât picioarele să nu-i mai atingă podeaua întrucât acesta stătea tăcut în timp ce îl privea furios.

— Ucide-mă, "alfa adevărat". Eu te-aș fi ucis acum câteva minute dacă aș fi avut această șansă, dar se pare că tu nu ai acest curaj. Nici acum nu ești atât de fioros pe cum vrei să pari.

Cei patru beta s-au panicat mai tare întrucât au putut mirosi de la kilometri depărtare modul în care furia brunetului a crescut, ghearele intrându-i mai adânc în pielea subțire a gâtului vârcolacului.

— Changkyun, nu face asta!

Mai strigă Wonho o dată înspre el, de data asta ascunzându-și teama din voce și înlocuind-o cu autoritate, perechea furioasă de ochi roșii fiind întoarsă din nou înspre el.

— Căutați-mi fratele! Dacă cumva a pățit ceva, nu îi voi cruța viața ăstuia.

Albăstruiul a oftat agitat și s-a întors înspre Minhyuk și Shownu pe care i-a rugat din priviri să îndeplinească cerința celui mai mic, aceștia aprobând și grăbindu-se să părăsească încăperea pentru a începe să-l caute pe roșcat.