Dragoste demonică

Capitolul 38

-Nu vreau sa par o intrusa, Zac, dar nu crezi ca ai putea sa ne povestesti cand s-a intamplat toata "chestia" asta intre tine si Betty? Ne-ai cam luat pe toti prin suprindere...

Zac se prefacu ca nu aude, avea ochii fixati pe sosea în timp ce mana dreapta ii statea pe schimbatorul de viteze acoperita de mana lui Betty.Aceasta vazand ca Zac nu avea de gand sa raspunda(insa doar Lisa știa cu adevărat de ce), se gandi sa raspunda ea.Chiar si din glasul sau iti puteai da seama ca era indragostita pana peste cap de Zac.

-A inceput de cand l-am vazut prima oara...atitudinea sa egoista și narcisista au lasat de dorit, ce-i drept.In primele clipe mi-am construit stereotipul sau în cap.Pentru mine nu era decat un baiat de bani gata ce era în cautare de sex, iar faptul ca fetele sunt atrase de o atitudinea ca a lui, l-a ajutat enorm de mult.După ce am pierdut provocarea aruncata de dansul, fiind constransa sa îi dau numarul meu personal de telefon,el incepuse sa imi trimita mesaje pe care incercam din rasputeri sa le ignor.

-Stai putin, deci pana la urma chiar i-ai dat numarul tau de telefon în ziua aceea? Eu imi amintesc ca ai spus exact contrariul, remarca Iva.

-Da Iva, stiu exact ce am spus doar puteam intra în clasa spunand ca am dat numarul meu personal unui student, as fi putut sa-mi pierd locul de munca.I-am spus tare și clar sa nu îi treaca prin cap sa il foloseasca de nicio culoare, dar evident ca nu m-a ascultat..și să fiu sincera...chiar ma bucur ca nu a facut-o.După ce am vazut ca mesajele de la dansul continuau sa ajunga, ma hotarsem sa raspund, sperand ca vor inceta, dar s-a intamplat exact opusul, devenisem dependenta de ele.Vorbea intr-un mod atat de profund incat imi era imposibil sa nu ma indragostesc de el, dandu-mi seama de ce se intampla, am decis sa fac tot posibilul sa inchei asta.Stiu ca vi se poate părea anormal sau chiar copilaresc, dar și o ora fara sa îi trimit un mesaj lui Zac se simteau ca o eternitate...Imi asternam o parte din suflet în fiecare mesaj..și simteam ca si Zac facea exact la fel...

Aici Iva dusese mana la gura, tusind fals pentru a acoperi un "nu are un suflet" ce îi facura pe ceilalti sa zambeasca iar pe Zac sa o ia la bataie.Betty zambi trist de pe scaunul din fata al dubitei.

- Poate ai dreptate Iva, poate fisica el nu are un suflet...dar asta nu l-a impiedicat din a-mi confesa iubire pe care mi-o poarta.După ce nu ii mai raspunsesem la mesaje sau apeluri pentru toata seara...ma simteam atat de goala incat credeam ca inima imi fusese stoarsa de sange, ofilindu-se încet ca o frunza de toamna tarzie ce aștepta sa se frantume în mii de particele, insa nu dura mult.Ziua urmatoare l-am intalnit pe holul scolii, și ce credeti ca a făcut?A inceput sa ma complimenteze, de fata cu voi și cu toti ceilalti studenti ce treceau pe acolo in exact acelas moment.Nu stiu cum, dar reusisem sa imi pastrez aura de profesoara profesionista, sa ma comport ca o persoana de neatins, mai pe scurt, să ma comport ca o aroganta...si imi pare extrem de rau pentru asta.După ce trecusem de grupul vostru de prieteni, am alergat plangand pana la mine în birou, riscand sa fiu vazuta de tot restul scolii.Stand singura și plangand deoarece nu imi puteam tine sentimentele pentru Zac în frau...am decis ca trebuia sa ii spun.Nu imi mai pasa de job, nu imi mai pasa de ce s-ar fi putut intampla, tot de ce imi pasa era Zac..si de sufletul lui ce ma striga fara oprire.După ce isisem din birou, hotarata sa vorbesc cu Zac, aflu ca acesta nu mai era la scoala și ca iesise cu o ora în urma...acela era momentul in care frica isi gasi un loc in sufletul meu plin cu sentimente...credeam ca indiferenta mea ajunsese la tinta și ca l-am pierdut pentru totdeauna...Toata ziua aceea am fost prezenta la scoala doar fisic, deoare gandul imi era la el.Toti imi spuneau sa merg acasa deoarece aratam ca o stafie, dar imi era frica...imi era frica deoarece stand singura, nu ma pot distra din a ma gandi la el...Cand orele se terminasera, tot nu am plecat acasa.Mersesem la mine în birou pentru a lucra la niste teste, efectiv imi cautau orice de treaba...doar pentru a-mi tine creierul ocupat.La 20:00 am fost nevoita sa plec deoarece femeile de serviciu trebuiau sa inchida scoala, asa ca am fost nevoita sa merg acasa.Am condus fanatic pe strazile PayTown-lui iar cand am ajuns acasa, singurul lucru pe care l-am făcut cu cea mai mare graba, a fost sa iau doua somnifere.Adormisem plangand, deoarece nu mai primisesem de la el niciun mesaj...doar că la un moment dat, aud niste batai in usa.Eram mult prea adormita pentru a ma trezi deoarece credeam ca visez doar ca a doua oara au fost mult mai puternice, asa ca fara tragere de inima m-am dus sa vad cine ar fi putut suna la usa la o asemenea ora.Cand deschisesem usa si ii vauzem ochii stralucitori..nu imi venea sa cred, incepusem să ma rog ca nu cumva sa fie un vis...Mi-a spus ca nu are mult timp la dispozitie si ca trebuie sa imi spuna ceva important..dar nu l-am lasat sa inceapa, nu pana cand nu aveam sa imi exprim sentimentele ce în van incercam sa le neg..după ce i-am spus ce simteam..în ochii lui am vazut o lumina..culoarea ochilor sai devenise efectiv...gri...era atat de tristi, de parca ceea ce i-am spus il distrusese.Singurul lucru la care speram atunci era sa nu fi făcut asta prea tarziu..sa nu fi asteptat prea mult pana sa îi spun...dar ma asigurase ca nu asta era problema si ca sentimentele sale pentru mine erau aceleasi.Atunci incepuse sa imi povesteasca despre...adevarata sa natura.O sa va spun sincer, în adancul sufletului meu stiam...stiam ca el nu este uman..nu stiu cum, dar sufletul meu a fost mereu constient de asta..de aceea nu m-am speriat sau mirat cand mi-a spus asta.El se astepta ca eu sa ma sperii..sa nu mai vreau vreodată sa aud de el..dar s-a intamplat exact opusul, confesiunea lui m-a facut sa ma indragostesc si mai puternic.După aceea mi-a povetit de tine, Lisa...si de...Zenos.Mi-a spus si despre Horusi si despre cum ei sunt dusmanul lor de moarte...iar în urma mi-a spus de Egypt si despre ce avea sa se intample acolo.Mi-a spus ca sunt mari sanse sa nu se mai întoarcă, dar faptul ca sentimentele sale pentru mine erau reciproce..l-a linistit, spunand ca acum sufletul îi era impacat, deoarece ma cautat...secole intregi.(Habar n-ai cat de adevarat e, isi spusese Lisa in gand).I-am spus sa nu mearga, l-am implorat sa nu o faca, dar nu a fost de acord, a spus ca soarta demonilor va fi decisa in Egypt, iar el nu va lipsi.Acela fu momentul cand mi-am dat seama ca prefer sa mor alaturi de el decat sa traiesc singura.Nu as putea trai cu durerea ce moartea lui mi-ar provoca-o...de aceea am decis sa vin cu voi...

Asta da poveste de dragoste.Femeia aceea a simtit mai multa durere în doua zile decât simt unii intr-o viata, iar faptul ca e gata sa moara alaturi de Zac exprima intensitate sentimentor ce i le poarta.

- Te iubesc, Zac..iar indiferent ce va urma sa se intample..mereu sufletul meu iti va aparține..în lumea asta sau in cealalta.

- Te iubesc, Betty.

Lisa se prefacuse ca isi freaca ochii de somn..cand defapt incearca sa isi stearga lacrimile ce se bateau pentru a putea iesi de sub pleoapele fetei.Abia cu cateva ore în urma Zac găsi ce cautase secole intregi..iar acolo existau mari sanse sa o piarda..Pana si Chic ramasese mut în urma acestei povesti, iar Chic nu ramane niciodata mut..

Peste vreo ora, ajunsesera în aeroportul din D.C.Lisa nu mai zburase niciodata cu avionul până atunci, deci era extrem de recunoscatoare ca primul sau zbor va fi impreuna cu unele dintre cele mai importante persoane din viata sa.

Tipii aia cu costume de afaceristi chiar se intrecusera pe ei insisi.Intrau in aeroport ca și cum ar fi fost al lor, iar toti cei ce lucrau acolo pareau sa ii cunoasca.Avea doua carduri ce trecute printr-un fel de aparat deschieau fiecare usa posibila din aeroport.

- Tipii astia doi lucreaza aici sau ceva? o intrebase Lisa pe Iva, curioasa de acei francezi.

- Nu chiar...aeroportul e al lor.

- Poftim?! Aeroportul e al lor? Nici nu stiam ca o persoana poate avea un aeroport..nu sunt toate proprietatea statului sau ceva?

Iva zambi vag, spunand:

- Persoanele nu au aeropoarte pentru ca nu și le permit, Lisa, de aceea aproape toate aeroporturile existente apartin statului.Doar statul are destui bani pentru a le construi.

Deci tipii aia doi efectiv aveau bani cat o tara intreaga.Asta era obscen de exagerat, dar cat timp ramaneau prietenii Lisei, pe ea nu o deranja deloc.

Avionul acestora era urias.Lisa vazuse avioanele private în filme dar de obicei erau mult mai mici decat acesta.Fara sa puna prea mult întrebări, urca impreuna cu ceilalti, și se aseza pe unui dintre scaunule din mijlocul avionului.

-Mama cat de tare, se putea auzi Chic observand si cele mai mici detalii ale avionului.

După ce decolara, Lisa observa ca pe manerul scaunului erau niste butoane, asa ca se decise sa afle ce face fiecare.Dupa ce apasa la nimereala, scaunul sau incepuse sa tremure usor, si sa se incalzeasca.După ce se minuna de acea tehnologie..Lisa fu invinsa de catre oboseala să..asa ca adormi...cazand intr-un somn profund fara vise.

După ceea ce pareau a fi doar cinci minute de somn, cineva o trage de maneca.

Grey, trezeste-te.

Era Zac.Lui ce îi mai trebuia?

Ce-i?

Trezeste-te, am ajuns în Egypt.

Lisa nevenindu-i sa creada sari de pe scaun si se apropiase de geam.In afara de micul aeroport, nu putea vedea nimic altceva, decat un ocean de nisip.

Incepe distractia, spusese Lisa mau mult pentru ea.