Dragoste demonică

Capitolul 6

Inima lui Zac incepuse sa urmeze un ritm regulat, iar pe fata ii aparu din nou zambetul sau ironic, Se speriase extrem de rau, nu vezi in fiecare zi cum cineva aproape rupe o bucata de lemn groasa patru cm cu mainile goale, iar pe langa asta isi mai schimba si culoare ochilor. Se uita la Zac cum inca strangea banca si cu capul lasat in jos , in cat ceilalti sa nu observe cum culoarea ochilor i se schimbase. Respira greu si profund. Lisa putea spune asta din felul in care umerii si partea de sus a spatelui se miscau intr-un ritm lent. Toata scena aceia o speria , pentru ca nu avea habar ce se putea intampla. Zac avea de gand sa scoata lasere din ochi si sa prajeasca intreaga scoala din cauza faptului ca a ras la idioatele raspunsuri pe care i le-a dat profei? Probabil. Sau si mai ceva, poate avea de gand sa invoace vro armata de scheleti care sa ii ia prizonieri pe toti cei care au ras de vorbele lui Zac si sa le manance carnea de pe oase. Fata isi spusese ca daca asta s-ar fi intamplat, cu siguranta ea ar fi fost in capul listei. Stia ca delireaza, erau ganduri nebunesti, dar nu o mai interesa, cat timp era in preajma celor trei, trebuia sa fie pregatita de orice, absolut de ORICE, cu ei nimic nu era imposibil. Chiar cand isi inchipuise ca Zac va incepe sa arunce pumni ( sau lasere ) intr-o parte si in alta, David il strange de antebrat, facandu-i un semn usor si lent din cap, care dupa parerea Lisei ar fi trebuit sa sune ca un "Nu merita". Abia atunci respiratiafare de care, Zac nu mai era el insasi. Cu o stare destul de plictisita se indrepta spre catedra. In punctul acesta Lisa nu isi dadea seama daca mergea intra-colo pentru a fi ascultat, ori pentru a face vro vraja prin care sa o transforma in broasca pe Miss Betty. (Lisa chiar spera sa fie a doua varianta). Ajuns in fata catedrei, cu un aer increzator, zise:
- Daca va raspund corect la toate intrebarile , imi dati numarul dumnevoastra de teleofon? Clasa din nou innebunise de ras, de asta-data pana si Betty incepuse sa rada, insa al iei era un ras de batjocura si superioritate.

- Crede-ma Zac, nu vei raspunde la toate intrebarile. Spuse asta prefacunduse ca-si sterge o lacrima de pe obraz ( de la atata ras ).

- Daca gresesc una din intrebarile dumneavoastra ma puteti lasa corigent pe semestru. Deja treaba devenea serioasa, adica pana si Chic care pana atunci radea ca un dobitoc ce e se oprise pentru a holba ochii la propunerea lui Zac. Domnisoara Betty stia foarte bine ce intrebari avea sa ii puna, intrebari la care imposibil sa raspunzi, asa ca bazandu-se pe aceste criterii acceptase intelegerea.

- Prea bine, domnule Zac, sper ca nu v-ati facut planuri pentru vacanta de iarna ( in timpul vacantei de iarna toti corigentii de pe primul semestru erau obligati sa vina la scoala pentru a recupera materiile).Desi Lisei toata intelegerea asta nu i se parea altceva decat o corigenta sigura pentru Zac, vazuse ca aceste nu era emotionat, si nici frica nu ii era, defapt parea destul de increzator pe sine. Era un playboy, adica baietii de genul lor abia isi amintesc cand e ziua lor de nastere, nu avea cum sa fie vrun geniu, nu? Cel putin la intrebarea asta urma sa primeasca un raspuns. Zac intre timp isi luase scaunul de langa usa si il pusese in mijlocul spatiului din fata clasei, asezanduse cu un picior peste celalalt, exact ca la un bar, dand de inteles ca e pregatit de intrebari. Profesoara probabil se gandise ca ar fi mai bine sa ignore postura studentului, deorece era pe cale sa-si piarda toata vacanta de iarna.

- Zac, imi poti spune din ce tip de cristal sunt facute renumitele pahare de cristal?

Lisa si-a luat BlackScreen direct, adica din toate tipurile de cristale ce exista, el ar fi trebuit sa stie exact numele tipului care era folosit pentru crearea paharelor, ce intrebarea era aia? Dar totusi, raspunsul lui Zac fu cu siguranta unul neasteptat.

- Nu sunt facute din cristal, sunt facute dintr-un anumit tip de sticla. Cristalul este o substanta ai carui atomi trebuie sa fie ordinati intr-un anumit fel. Zaharul este un cristal, nu paharele din sticla. Ori Zac era prost de bubuie, ori era un geniu, dar totusi, sa afirmi ca zaharul e cristal, suna a prostie clara, ei bine asta pana cand sa vada reactia profesoarei care ramasese gura casca si cu sprancele ridicate. Dupa cateva secunde isi revenise din shock si reusi sa spuna: