Dragoste demonică

Capitolul 3

Erau legati de ceva, isi spusese in gand. Nu putea fi doar o simpla coincidenta ca trei persoane care arata in felul acela sa aiba exact acelas tatuaj , exact in acelas loc, nu?

Nici daca se alineau toate astrele nu s-ar fi putut intampla ceva de genul asta. Incercand sa isi dea seama ce insemna acel tatuaj , deodata aude o voce in capul sau:

- Opreste-te, vei afla totul la momentul potrivit.

Ok, Lisa era obisnuita sa aiba vedenii sau sa auda voci, se mai intampla, dar de data asta era sigura ca mintea nu ii joaca feste. Doar din curiozitate si-a intors putin capul spre fila din mijloc, atunci l-a vazut pe Zac cum ii zambeste cu un zambet viclean dar perfect ce a topit toate fetele din clasa, inclusiv cativa baieti. Obrajii Lise s-au aprins instant si si-a intors repede capul de rusine. Era imposibil, a fost Zac? El i-a vorbit in minte Lisei? Era posibil ceva de genul asta? Ok, totul era prea absurd pentru a fi adevarat. Nu stia ce sa mai creada, adica existau doar doua posibilitati: prima ar fi ca ea a auzit o voce in capul ei, asa cum mai aude din cand in cand, iar zambetul pe care Zac i l-a aratat a fost doar din politete, a doua ar fi posibilitatea ca Zac sa-i fi vorbit in minte Lisei, zambindu-i ironic din cauza faptului ca fata nu putea face nimic in legatura cu asta, deoarece toti ar fi crezut ca delireaza. Simtea cum intra in panica, de aceea a plecat fugind spre baie, chiar daca profesorul de matematica inca nu ajunsese in clasa. Odata intrata in baie, incuie usa si se sprijina cu ambele maini de chiuveta, apoi isi ridica capul si se uita in oglinda, acele e momentul cand isi daduse seama ca reactia lui Chic de mai devreme era total normala.Chiar arata ca o stafie, nu mai aratase asa de la serbarea din clasa a doua a cand a vomitat pe partenerul ei de dans, dar asta e o alta poveste.Era extrem de palida la fata si parca mai batrana cu cativa ani. Si-a dat cu putina apa pe fata sperand sa ii revina culoarea in obraji, dar spera in zadar. Nu putea ramanea inchisa acolo toata ziua, desi in momentul acela era lucrul pe care si-l dorea cel mai mult. Si-a dat seama ca ramanand acolo ar fi demonstrat faptul ca e slaba, asta in cazul in care Zac chiar i-a vorbit in minte. Desi inca nu putea crede asaceva, asta nu e o chestie de fime SF? Sau maxim de vro carte Fantasy? Adica, de cand sunt posibile toate lucrurile astea si in realitate?

- Dimineata eram curioasa sa imi cunosc noii colegi de clasa, iar acum, cateva ore mai tarziu , sunt ascunsa in baie deoarece cred ca unul din ce trei zei mi-a vorbit in minte, isi spusese Lisa. Si-a promis sa nu vorbeasca cu nimeni despre aceasta intamplare, deoarece ar fi crezut ca o ia pe campii. Dupa ce s-a spalat pe fata, a decis sa se intoarca in clasa, unde l-a gasit bineinteles pe profesorul de matematica care se

uita la ea exact cum te uiti la o persoana de care ti-e foarte mila.

-Domnisoara Grey, va simtiti bine?

Fuck, arata chiar asa de rau? Adica, daca profesorul de matematica, care e orb cu acte in regula a reusit sa vada starea in care se gasea Lisa, atunci chiar nu se simtea bine.

Lisa se panicheaza extrem de usor, iar acesta era unul dintre acele momente, deoarece nu putea spune ca se simte rau , doarece ar fi trimis-o acasa , iar asta era ultimul lucru pe care si-l dorea in acel moment. Ar fi putut spunea ca e doar obosita, dar scuza asta nu prea functiona prin partile acelea, asa ca intr-un moment de intuneric si prostie cumplita, Lisa raspunde:

- Da domnule profesor, doar ca sunt in perioada aceea a lunii...

Ce? TE ROG SPUNE-MI CA NU AM ZIS ASTA CU VOCE TARE! I-a fost indeajuns o secunda sa se convinga de exact contrariul. Toata clasa a bufnit intr-un cor de rasete, iar baietii facea niste fete de zici ca ochii mai aveau putin si plecau de pe orbite, in timp ce incearca sa nu rada cu zgomot, deoarece proful de mate era renumit pentru pedepsele sale.

- Foarte bine domnisoara Grey, atunci sunteti poftita la locul dumitale.

Era ca un coridor al rusinei drumul spre banca Lisei. In acel moment ar fi vrut sa fie inghitita de pamant si sa stea acolo pana cand totul avea sa se termine. Cel mai cu pofta dintre toti radea Chic, idiotul de Chic. A fost indeajuns o privire mai dura ca sa-i omoare zambetul de pe buze. Lisa se asezase in banca si incearca sa isi traga parul cat mai pe fata, sa nu se vada lacrima care ii curgea pe obraz.Toti radeau, dar nimeni nu stia prin ce trecea. Tot din curiozitate s-a uitat spre fila din mijloc pentru a vedea reactia celor trei zei, spre surprindere Lisei, niciunul dintre ei nu radea , ba mai mult, Zac arunca priviri dure tuturor celor care inca radeau sau faceau glume pe seama raspunsului Lisei. Fata simtea ca tebuia sa ii multumeasca, asa ca ii zambise vag. Cum a raspuns Zac aceste multumiri? Ei bine, ii zambise ironic, din nou, iar dupa cateva secunde Lisa aude o alta voce in mintea ei:

- Poti mai mult, Grey.

Nu s-a mai intors de data asta, totul era clar. II vorbeau in minte,iar vocea aceea nu a fost a lui Zac, a fost a Ivei.