Dragoste demonică

Capitolul 19

In timp ce masina lasa in urma kilometri de șosea intr-o maniera exagerat de rapida, Lisa, de pe bancheta din spate a Mustang-ului se cufunda in ganduri cu privinta la ce intorcatura avea sa ia viata ei in urmatoarele ore in urma deciziei ce urma sa fie luata. Daca accepta sa intre in labirint, sa-ti jertfeasca la propriu viata pentru o posibilitate de a salve demonii de pe Pamant si cei trei dintre cei mai buni prieteni ai sai, asta incemna sa ii aleaga pe ei in locul mamei sale, in locul lui Chic...dar totusi..exista o posibilitate infima ca ea sa poata ajunge in inima labirintului fara a cadea prada capcanelor si creaturile ce se aflau acolo, nu? Trebuia sa se automotiveze, nu putea pleca de la premiza ca viata ei se sfarsise deja, cand ea nici macar nu incepuse sa o traiasca in adevaratul sens al cuvantului. Era momentul sa aleaga, ori ar fi putut trai o viata relativ normala, stand deoparte in acest razboi al demonilor ce nu avea prea mari legaturi cu ea, lasand balta toti demonii ce acum se luptau pentru existenta lor, lasandu-i pe Zac, David si Iva sa duca singuri aceasta povara pe proprii umeri, dar cel mai important, renuntand la Zenos, bucata lipsa din sufletul sau. Numai pronuntarea lui in gand facu ca inima Lisei sa bata de doua ori mai tare si o caldura intensa sa ii incalzeasca corpul. Putea oare renunta la el? O singura data fusese prezent in vreun vis al Lisei, mai exact, in ultimul sau vis, iar de atunci, fata stia ca umbra aceea, textura aceea neagra prezenta in visul sau in acea seara, schimbase viata sa pentru totdeauna. De la visul acela si pana cand sa il reintalneasca din nou pe Zenos, un gol din ce in ce mai mare se forma in inima Lisei. Fata se comporta normal, era o adolescenta obisnuita, dar in interiorul sau nu simtise niciodata acel sentiment de complet, ce ar fi trebuit sa ii fie oferit de cel putin un baiat pana la varsta aceea, dar nu se intamplase niciodata. Dorinta ei de a putea simti prezenta lui Zenos din nou devenea din ce in ce mai puternica cu fiecare secunda care trecea. Ar fi putut trai o viata normala stiind ca a refuzat adevarata iubire ce i-a fost oferita? Ca a refuzat divinitatea ce ii completa inima si fiinta? Sau merita sa lupte riscand tot pentru a o avea? Merita sa moara riscand sau sa traiasca regretand? Fiecare dintre noi la un moment dat din viata noastra vom fi pusi fata in fata cu o astfel de decizie, iar cei mai multi dintre noi prefera sa traiasca cu un regret vesnic, decat sa isi asume riscul. Lisa isi iubea mama nespus, iar Chic era cel mai bun lucru ce i s-ar fi putut intampla vreodata, dar toate acestea nu erau indeajuns, nu exista nimic ce ar fi putut sa o opreasca din a lupta pentru salvarea lui Zenos si a tuturor demonilor. Viata ei fara prezenta lui nu avea un scop, nu avea esența, nu avea sens. Mai bine in infern impreuna decat pe Pamant singura. Decizia era luata, Lisa urma sa intre in labirint, de unde spera sa nu iasa singura. Fixand copacii din padurea din PayTown ce erau doar niste umbre sterse pentru ochii Lisei din cauza vitezei cu care David continua, aceasta voia sa mediteze alte cateva minute asupra deciziei luate, punandu-si bine gandurile in ordine inainte de a le impartasi baietilor decizia sa. Incerca sa isi tina imaginatie in frau blocand toate scenariile ce i se creeau in cap cu tot felul de mosntri si capcane ce ar fi putut exista in acel labirint. Decisese ca trebuie sa vorbeasca cat mai repede cu David si Zac despre asta, deoarece nu voia sa continue sa se tortureze psihic de una singura. Isi lua un glas serios si dur, deoarece avea de vorbit chestii extrem de importante:

- David, Zac, voi intra in...dar nu termina de spus fraza, cand ceva ii izbi din plin in spatele masinii. Lisa se izbise cu capul destul de puternic de tetiara postului unde era asezat Zac, in consecinta, tamplele ii tiuiau si incepuse sa vada in ceata.

- Lisa esti bine?! intreba David panicat in timp ce incerca sa recapte controlul masinii.

- Da da, nu am patit nimic..ceea ce nu era tocmai adevarat doar ca fata nu voia sa il distraga de la condus. Ce s-a intamplat? Cine ne-a lovit?

- Nu reusesc sa vad, dar am o banuiala, zise Zac strangandu-si asa de tare dintii incat maxilarele sale pareau sa ii iasa prin piele. Lisa incerca sa se intoarca sa vada prin mica luneta a masinii autovehicului ce ii lovi, dar nu reusi sa distinga decat o forma patrata portocalie, asa de ametita era in momentul acela.

- Cheama intariri, ii spusese David lui Zac cu un ton concentrat.

- II putem invinge si singuri, fu raspunsul lui Zac, spus in timp ce isi sufleca manecile la bluza, pregatindu-se parca de o bataie.

- Sunt prea mult, iar cat timp Lisa e cu noi, nu am de gand sa imi asum vrun risc, acum fa ce ti-am zis.

Zac il fixa serios pe David pentru cateva secunde, dar de data aceasta nu mai obiecta nimic. Isi lasase capul rezemat pe tetiera scaunului si inchisese ochii. Lisa daca nu stia ce facea in realitate, putea jura ca adormise. Isi amintise de Iva care in timpul bataliei impotriva horusilor facuse acelas gest ca si Zac, pentru a putea chema ajutoare, era chestia aia telepatica ce o foloseau demonii pentru a comunica intre ei. Atunci un beculet se aprinsese deasupra capului Lisei. David ceruse intariri, deci cu siguranta automobilul ce ii lovise nu o facuse din greseala, iar Zac era ca si pregatit pentru o bataie pe cinste, deci cu siguranta nu era niste simpli umani pe care Zac singuri iar fi putut adormi cu bataie, asta inseamna ca...

- David, aia din spatele nostru sunt cumva....incerca fata sa intrebe mentinandu-si pe cat posibil calmul.

- Da Grey, sunt Horusi, un grup intreg chiar.