Dragoste demonică

Capitolul 17

Cum ar fi trebuit sa se comporte in fata unei asemena situatii?

- Aaa..Chic, sunt eu, te-ai palit la cap?

- Nu, doar ca abia te recunosc. Nu esti tu..tu. Ma refer ca esti tu dar in acelas in timp nu esti tu...

Ce l-o fi apucat si pe Chic? se intreba Lisa. Ori inca nu se trezise calumea ori fumase ceva (putin probabil).

- Ceea ce Chic incerca sa exprime, Lisa (spusese asta aruncadu-i o privire lui Chic ce ar fi trebuit sa insemne "daca nu esti in stare sa vorbesti, mai tine taci") e ca nu arati ca de obicei. Nu ai haine sport pe tine, cu exceptia vansurilor si esti machiata, deci cu siguranta ne intelegi uimirea.

La naiba, daca mama ei deja observase vansurile, cum aveau sa nu o faca si copiii de la scoala? Lisa cam daduse fail la papuci, dar macar partea de sus a corpului arata bine, aia conta mai mult.

- Pai...e de bine sau de rau?

Mama sa si Chic se uitau unul la altul fiind vizibil luati pe nepregatite de aceasta intrebare.

- Pai...adica eu zic ca, doar pana la urma nu are ce....da, eu zic ca e de bine!!

- Perfect Chic, m-ai lamurit. Mama?

- E de bine scumpo, iti da un aer mai increzator, dar sa nu faci din astfel de tinute o obisnuinta, bine?

- Voi incerca, spuse Lisa cu un zambet siret pe fata.

Mancase in fuga un bol de lapte cu cereale, fiind in continuu stangejita de blegomanul de Chic ce cotinua sa se holbeze la ea fara pic de rusine, parca fata nici nu era acolo. Dupa ce terminase de mancat, il intrebase:

- Mergem?

Nici nu se obosi sa mai deschida gura, doar daduse din cap in semn ca da si pleca spre living.

Doamne ce ciudat e omul asta uneori, realizase Lisa.

- Mama noi plecam! si fugi repede la mama sa care spala vasele, lipindu-si pentru o fractiune de secunda buzele de obrazul sau.

- Paaa Lisa, succes la scoala si sa aveti grija!!

Lisa din fuga striga un "Seegur" ironic, si desi era cu spatele, o putea vedea pe mama sa cum radea dand din cap. Chic era deja in Fiat-ul parcat in fata peluzei, asteptand-o pe Lisa. Cand isi daduse seama ca Lisa se indrepta catre el, sari din masina si deschise usa pentru dansa, gest ce nu putea sa nu o surprinda pe Lisa.

- Aa...multumesc, Chic? ce naiba era in neregul cu omul asta?

- Da da, cu placere, si se indrepta spre locul soferului continuand sa dea din cap ca si cum ar fi avut un tic nervos.

Odata suita in masina, Lisa isi pusese centura, care sa fim sinceri acum, nu iti oferea nicio siguranta, dar trebuia pusa macar de forma pentru a nu fi opriti de politie. Chic reusi si el in cele din urma sa se urce la volanul si porni masina cu un zgomot puternic ce parca implora sa o mai lasa sa se odihneasca....vreo cativa ani.

- Chic, de ce te comporti asa ciudat cu mine? E doar din cauza faptului ca arat putin mai diferit decat de obicei?

Baiatul se uita la ea cu ochi mari si confuzi:

- Ce? NU, nu are legatura! Ei bine, da, pur si simplu nu sunt obisnuit cu tine in felul acesta, arati ca si una dintre fetele acelea populare din scoala noastra.

Perfect! Lisa isi indeplinise la perfectie scopul. Pana la urma urmei, asta incerca sa faca, nu? Sa para una dintre fetele populare si pana acum ii iesea la perfectie, chestii ce ii misca un pic orgoliul, dar nu mult.

- Dar nu e numai asta, ceva mi s-a intamplat aseara.

Pentru o secunda Lisa se speriase, deoarece i s-ar fi putut intampla orice in timp ce ea umbla de nebuna prin padure.

- La ce te referi, Chic?

- Stii ca ti-am zis ca imi place de Iva..ei bine, aseara, in timp ce dormeam pur si simplu deodata auzisem pe cineva care spusese "Noapte buna, Chic" si din ce imi aduc aminte, puteam jura ca e vocea Ivei. Nu era un vis, Lisa, pur si simplu dormeam si parca in gand mi se auzise mesajul acesta...ore incep sa innebunesc?

Pe Lisa aproape ca o bufni rasul. Acum isi dadea seama ce facea Iva in acele cateva secunde in care se holba la Chic care dormea pe canapeaua din living.

- Nu Chic, normal ca nu innebunesti. Probabil iti doreai asa mult ca Iva sa fie langa tine incat ai inceput sa ii auzi vocea prin somn.

- Da..probabil ai dreptate...dar totusi, era o senzatie atat de ciudata, parea atat de real...

Habar nu ai cat de real era, Chic, dragule, isi spusese Lisa in gand. Nu avea sa continue cu subiectul acesta, asa ca apela la arma suprema pentru a-l scoate pe Chic din transa in care intrase, nu de alta, dar Lisa nu avea in plan sa faca parte din vrun accident rutier. Tactica asta era folosita doar in urgenta, iar asta era una dintre ele. In timp ce Chic se chinuia sa conduce, fiind vizibil adancit in propriile sale ganduri, Lisa intreba:Si Chic...ce ai mai facut prin mina tatalui tau?

Nici o fractiune de secunda nu trecuse de cand Lisa incheiase incredibila intrebare, ca fata lui Chic se schimbase total. Acum ochii sai erau plini de viata si un zambet cat casa i se putea vedea pe fata.

- Ti-am povestit de faza cand am salvat viata unui om peste care cazuse un bolovan?

- Doamne Dumnezeule, cum de s-a intamplat asta?!! Lisa incerca sa para cat de reale putea. Ii spusese ca nu stie povestea, desi Chic i-o mai spusese de cateva zeci de ori inainte si pe langa asta, era multa fictiune in povestea lui. Adica unui lucrator ii cazuse un bolovan peste picior, asa ca evident, mai multi oameni s-au adunat rapid in jurul acestuia pentru a muta bolovanul. Micutul Chic se afla printre ei. Reusisera sa mute bolonavul, dar fu Chic cel care isi lua toate meritele pentru aceasta. Si omule acela cu siguranta nu era pe moarte, doctorul ii sugerise sa ramana pe tusa cateva zile deoarece risca o fractura de os. Cam asta era povestea pe scurt, adica era povestea pe care Chic niciodata nu o spunea in doua minute, ci ii lua mai bine de cincispreceze minute pentru a o termina cap coada.

- Nuuu? Doamneeee, pai sa vezi. Era o seara rece de Decembrie. In timp ce eu imi faceam treburile mele obisnuite in mina...deodata aud un strigat asurzitor al unei persoane muribunde...

Lisa nu putea sa nu isi dea ochii peste cap cand auzea aceasta introducere ce parea scoasa din basmele acelea ieftine pentru copii, dar cat timp sansele de a ajunge la scoala erau mai mari,  era dispusa sa asculte pentru a miia oara aceasta intamplare. Se facuse comoda pe scaunul masinii (pe cat posibil) si isi pusese in ureche o pereche de dopuri invizibile, asteptand sa ajunga la scoala.