Dragoste demonică

Capitolul 10

Stia ca nasterea i-a fost bilet doar dus catre infern, dar nu puteai digera o astfel de informatie intr-un timp atat de infim. Cu cateva zile in urma singura sa problema era ca nu stia cu ce avea sa se imbrace in prima zi de scoala, o problema banala dar totusi atat de tipica pentru adolescentii de varsta ei. Cum puteai trece de la o astfel de incurcatura, la vestea ca din cauza ta infernul a fost dat peste cap, zeci de demoni au fost nevoiti sa isi paraseasca terenul lor pentru a se refugia pe Pamant, unde aveau sa fie vanati in continuu. Puteai oare trai linisitit carand un masacru pe proprii tai umeri? Lisa nu avea de gand sa afle asta, era sigura ca odata cu trecerea timpului durerea ar fi devenit insuportabila. Putea fi considerata lasa ca a ales moartea in locul unei vieti, dar stia ca facuse alegerea corecta. Se trezise in mijlocul unui val de oameni, ce alergau agitati in toate partile. Din ceea ce isi putea da seama, era cu totul intr-o alta epoca, deorece hainele lor aratau ca a acelor oameni din manualele de istorie. Barbatii avea un fel de pantaloni din piele groasa si dura, niste cizme prea lungi in picioare si un fel de tunica maro ce le acoperea partea superioara a corpului. In dreptul talie aveau un tip de curea unde era agatata teaca sabiei. Acei barbati probabil faceau parte din randul soldatilor, dat fiind vestimentele lor ce erau extrem de scumpe pentru acea epoca. Alti barbatii nu avea nimic altceva pe ei decat o bucata de material neintrerupt ce le acoperea intregul corp. Acela ar fi trebuit sa fie outfit-ul tipic al unui barbat din clasa medie. Femeile era toate imbracate exact la fel, cu o gona lunga de culoare ichisa si cu maneci pana deasupra coatelor. Fiecare persoana para foarte adancita in propriile sale gandauri. Unuii aveau dupa ei animale precum vaci si capre, in timp ce femeile carau niste contenitoare rotunde asemanatoare unor galeti, iar copiii pur si simplu fugeau in toate partile. Cel mai ciudat lucru era ca nimeni nu sesizase aparitia Lisei. Nu avusesera nicio reactie cand o fata aparuse de nicaieri fix in mijlocul lor. O fata care ar trebui sa bata extrem de mult la ochi, dat fiind ca provine cu totul dintr-o alta epoca. Adica hainele ii erau complet diferite, avea parul desprins si foarte lung, nimeni nu vedea asta? Lisa incepuse sa se plimbe printre oameni, dar ceilalti se comportau ca si cum ea nu ar fi fost acolo. Putin frustrata decisese sa intrebe pe cineva ceva, orice, nu avea importanta ca nu s-ar fi inteles, era indeajuns sa scoata un simplu sunet la intrebarea Lisei pentru a se asigura ca nu e vrun vis sau doar o iluzie. Asa se dusese la un cercestor ce statea rezemat de unul dintre zidurile de pe marginea pietei, intrebandu-l:

- Ma scuzati, nu stiti cumva cat e ceasul?

Intrebarea Lisei nu iesise in limba engleza, vorbise intr-un fel de rusa, cu un accent perfect. Ce mama naibi se intampla acolo, deoarece nu era bine deloc. Lisa se chinuia sa vorbeasca corect engleza care era limba sa natala, acum deodata se apuca sa vorbeasca in rusa? Doamne Sfinte, ce avea sa se mai intample. Sclavul de langa perete nu raspunsese, defapt se uita la direct la Lisa de parca ar fi vazut prin ea. Atunci fata se apleca sa il prind de mana sa vada daca e surd sau orb. Ce credeti ca s-a intamplat? Ei bine mana fetei sa pulverizat la impact. Mana sa a trecut prin pana slabului de parca era facuta din aer, dupa care se reasezase la loc. Deci toata chestia aia parea scoasa dintr-un film horror in care Lisa era o fantoma. Defapt, Lisa chiar asta era. Nu avea un corp deoarece ii era imposibil sa atinga orice si pe oricine, era invizibila pentru ochii tuturor celorlati iar glasul ei pe care il pusese de atatea ori la încercare pana atunci probabil ca defapt nici nu exista. Ea nu era prezenta acolo, însă spiritul sau da. Ce putea sa însemne asta? Cu ce scop a fost pusa acolo? Putea asta sa fie pedeapsa ei? Sa traiasca o eternitate doar privind cum omenirea evolueaza fara a putea face parte din acea evolutie? Sa fie obligata sa strabata pamantul in lung si un lat la infinit nefiind capabila sa-si faca simtita existenta? Daca asta era cu adevarat scopul, atunci Dumnezeu s-a gandit bine la o pedeapsa pentru ea. In timp ce statea pe marginea uneia dintre strazile ce isi aveau oringinea in piata, Lisei i se paruse ca vuse o fata cunoscuta undeva intre acele persoane. Era o fata cam de statura ei ce cara pe spate un bat la capatul caruia atarnau doua galeti pline cu apa. Din felul in care se misca iti puteai da seama ca era la capatul puterilor, dar ceva tot e impingea sa mearga. Mai bine spus o obliga sa mearga. In spatele fetei, un barbat cu o burta mult prea mare pentru tunica ce o purta, mergea cu ceva in mana ce parea a fi un bici. Atunci Lisa intelesese toate scena. Dobitocul acela era un negustori de sclavi, fata fiind unul dintre ei. Lisa abia acum observase, dar pe mainile fetei se puteau vedea niste cicatrici lungi si adanci. Cicatrici ce doar un bici le-ar putea sapa in carnea cuiva. Cum putea cineva cu o inima sa faca ceva de genul asta unui alt uman? Erau toti persoane, nu animale. Ar fi trebuit sa fie o societate, nu o jungla. Lisa invatase la scoala istorie, putuse sa aproximeze data. Era in Rusia a secolului al 16 -lea, deci comertul de sclavi nu doar ca era ceva legal, dar si foarte raspandit. Aceasta scena ii atrase atentia asa ca se decisese sa urmareasca negustorul de sclavi. Din reflex ea inca se ascundea de dansul pentru a nu fi vazuta, inca nu se obisnuise cu faptul ca era pur si simplu o fantoma in acea lume.Ar fi putut merge direct prin toate persoanele ce ii ieseu in cale, ca dupa doua secunde sa se recompuna la loc. Era ciudat rau, dar pedeapsa trebuia sa fie ispasita. Negustorul o lua pe strada pe care se afla si acel cercesator ce statea razamat de zid. Din cand in cand fata se oprea, lasand sa cada cele doua galeti de pe umerii sai, moment in care barbatul pocnea odata din pici, semn ca urma sa il foloseasca pe dansa in cazul in care nu si-ar fi contiuat drumul. O dorea inima sa vada atata suferinta, dar nu putea face nimic, nu acum. Continuand sa mearga pe strada aceea, fata putea observa oameni ce proveneau din toate partile societatii. De la cersetori dezbracati in colturile strazilor ( erau extrem de numerosi ), pana la damele cele mai fine, decorate cu bijuterii si acompaniate de catre valetii lor. Oameni ce se duceau cu animele de colo colo, persoane ce incercau sa vanda paine in mijlocul strazii, pana la cavalerii imbracati in armurile lor pe caii aceia negri si masivi. O societate captivanta, dar care ascunde multa durere. Trupa isi continua drumul prin strada destul de ingusta, pana cand ajunsese la o poarta imensa facuta din lemn, in lateralele careia stateau doi soldati cu sulnitile in mana. Acela era un fel de mic orasel, iar ei tocmai urmau sa iasa din transul. Barbatul cu burta cat un butoi aruncase un ban de argint unuia dintre soldati, acesta din urma prinzandul din aer, dupa care facuse un semn din cap in semn de multumire, si sa daduse din calea celor doi. In afara orasului, strada pe care cei trei mergeau ducea intr-un fel de padure. Continuand sa mearga, la un moment dat fata ceda din nou, lasand caldarile prea deodata, acestea in consecinta rasturnandu-se. De la bun inceput Lisa nu intelesese de ce o punea sa care apa tocmai din oras cand cu siguranta ar fi putut gasi un izvor in padure. Fata negustorului acum era neagra de furie, ei bine partea fetei ce era vizibila din cauza barbei ce ii acoperea mare parte. Scotand biciciul, spuse: