Dragoste demonică

Capitolul 26

Nu se obosi sa o duca pe Lily in parcarea spitalului ci se limita la o lasa fix in fata intrarii principale. Imediat de cum intrase, porni ținta spre receptie pentru a vedea in ce salon fusese dus Chic. La receptie lucra o batranica, de mult iesita la pensie, dar care probabil nu avea destui bani incat sa duca un trai decent, ceea ce o obliga sa continue sa munceasca. Toate astea i se citeau pe fata.

Ma scuzati, in urma cu cateva zeci de minute un baiat a fost transportat aici in urma unui accident de masina, imi puteti spune in care salon se afla acum?

Vrajitoarea aceea batrana, cu o lene de nedescris isi trasese ochelarii putin mai jos pe nasul ala lung si stramb, intreband:

Sunteti cumva ruda cu dansul? Dupa ce statea acolo fara niciun scop in viata, mai avea si curajul sa se prefeca drept un angajat model.

Sunt prietena lui.

Trebuia sa spuna ceva altfel baba aceea nu i-ar fi dat raspunsul cautat. Iva deja avea probeleme cu tinutul in frau al nervilor deoarece in loc sa fie langa Chic, statea de vorba cu creatura aceea inutila. Dupa ce ii mai arunca, in scarba, o privire Ivei, adauga:

Informații confidențiale, doar membrii familiei au dreptul la ele.

Pana aici! Avea sa ii smulga capul de pe umeri si sa joace fotbal cu el. Cum indraznea sa refuze? Ce credea ca avea de gand sa faca? Sa ii fure perfuziile? Nemaiputand sa indure toata aceasta prostie, Iva simtea cum incepe sa isi piarda controlul, iar spitalul nu era unul dintre cele mai potrivite locuri unde sa se intample una ca asta, asa ca cu nervii întinși la maxim, se lipi de zidul acela din lemn ce la separa, uitandu-se direct in ochii vrajitoarei aleia, zicand:

Asculta aici, creatura inutila ce esti, in timp ce tu imi pui intrebari aiuresti, prietenul meu se zbate intre viata si moarte intr-una din incaperile astea, ori imi spui exact in care dintre ele se afla Chic, ori iti smulg fiecare membru din corp dupa care te oblig sa le mananci.

Baba sigur nu vazuse asta venind. Inghiti in sec si cu pasi lenti incepuse sa se indeparteze de peretele acela din lemn, singurul lucru care o tinea "in siguranta" de mania Ivei. Se dusese atat de in spate in cat se lipise efectiv de perete. Avea o fata terifiata si membrele incepusera sa ii tremure. Dupa ce scrisese rapid ceva pe tastura computerului acela vechi, spusese cu un glas balbait:

E e e etajul dddd doi sssalonul doisprezece.

'Ar fi trebuit sa incep direct asa', își spusese Iva in gand. Pornise tinta pe scari, nu mai avea destui nervi cat sa mai astepte liftul. In cateva secunde ajunsese la al doi-lea etaj, acum trebuia doar sa mai gaseasca salonul. Holul era lung si presarat cu usi ale caror numere erau aproape ilegibile, dat fiind ca aveau zeci de ani vechime. Ajunsa in dreptul unei usi pe care parea a fi scris "12" , Iva se opri. Pe doua scaune langa usa erau asezati un barbat si o femeie. Femeia avea o criza de plans in timp ce barbatul o imbratisa, incercand sa o asigure ca tot avea sa fie bine. Iva incepuse usor sa mearga cu spatele, nu putea face asta, daca acei doi oameni erau parintii lui Chic, Iva nu avea forta necesara pentru a vorbi cu ei, cum ar fi putut vorbi cu ei in timp ce fiul lor putea sa moara din cauza sa? Era cu mult peste cat putea sa indure. Din pacate, planul ei cazuse in faliment doua secunde mai tarziu, cand femeia isi ridica capul de pe umarul barbatului, privind drept in direct Ivei. Cu un glas ce inca sughita odata la cateva secunde din causa plansului, femeia intreba:

Esti cumva colega cu Chic?

La dracu la dracu la dracu, ce putea sa faca acum? Nu putea fugi ca si cum nimic nu s-ar fi intamplat.

Da...dar o sa vin tarziu sa vad cum se simte, acum o sa plec...

Chiar spera sa scape cu asta, dar stia ca era mai mult decat imposibil.