Dragoste demonică

Capitolul 8

Privirea Lisei avusese aceiasi reactie ca atunci cand lesinase, dar de data asta scenariul nu avea sa fie acelasi. Daca treabuia sa moara, prefera sa o faca intr-un mod onorabil, nu ca o muiere, dar din fericire, toate gandurile acestea ce au fost create si procesate in mai putin de o secunda isi gasesc sfarsitul cand glasul dulce al Ivei se aude, spunand:

- Lisa, nu stiam ca participi la jocurile olimpice, te-as fi tratat ca un oponent adevarat.

Iva nu era cea mai buna prietena a Lisei. Defapt, nici nu stia daca o poate defini drept prietena, adica, demonii au prieteni? Doamne ce stupid , își spuse in gand. "Astia mananca oameni la micul dejun iar eu mă gandesc daca au prieteni? N-am vazut vreo caprioara cu vreun prieten leu", de aceea se hotarase ca nu trebuie sa isi arate frica, adica, nu e ca si cum era singura in inima padurii la doua dimineata cu un demon, totul normal, nu-i asa?

- Scuze Iva, dar nu sunt obisnuita sa fiu target-ul cuiva la ora doua dimineata in inimia unei paduri, spuse cu o mica doza de duritate.

- Ai dreptate, nu voiam sa te sperii. Noi nu dormim, deci pentru noi noaptea si ziua sunt cam același lucru.

- Stai, ai spus cumva ca nu dormiti? Gen, aveti vreo petrecere in seara asta sau de ce?

Iva se uita putin amuzata la ea, chestie ce o irita pe Lisa.

- Noi nu dormim niciodata, nu avem nevoie de odihna, dat fiind ca nu avem corpuri.

Avea sens, i-au explicat deja chestia cu prezenta lor pe pamant si cu faptul ca ei nu sunt reali, dar au forta necesara de a convinge mintea celorlalte persoane de exact contrariul.

 - Înseamnă ca nu stiti ce pierdeti, somnul e sportul meu preferat.

- Nu prea pare, zise Iva putin surprinsa.

Lisei i se parea putin incredibil faptul ca acum doua secunde se gândea cum sa moara onorabil, iar acum ii povestea unui demon despre plăcerea pe care somnul i-o oferă, destul de fuck tab as zice.

- Lasand asta la o parte, ce faci în padure la ora asta?

- Imi place linistea pe care padurea mi-o ofera, nu imi place toata aglomeratia de pe pamant. Nu exista un loc in care sa poti fi ferit de toti si toate , cu exceptia acestuia. Spuse asta facand un semn subtil din cap spre padurea ce le inconjura.Dar eu cred ca intrebarea corecta era ce cauti tu la ora asta in padure, mai ales singura?

Ce avea sa ii spuna? Nu ii putea spune ca toate treaba cu demonii a facut-o sa lesine si sa nu mai poate dormi noaptea, asta era ca si cum le-ar fi spus " pai mor de frica voastra, asa ca am iesit sa iau o gura de aer". Le-ar fi dat un avantaj, nu ca si cum n-ar fi avut ei destule. Lisa observa in ultimul timp ca scuzele ei devin din ce in ce mai slabe, deoarece ii spusese Ivei:

- Am baut o cafea dimineata si acum nu mai pot dormi. Si premiul oficial pentru cea mai proasta scuza a anului 2021 merge laaaa, Lisa Grey, bineinteles. Ar putea face o colectie cu toate premiile astea. Era vizibil ca Iva nu muscase moleala, nici un copil de cinci ani n-ar fi facut-o, dar ceea ce Lisa a apreciat a fost faptul ca se limitase doar la un:

- Interesant.

Si discutia despre iesirea nocturna se incheie aici.

Fara a-si da seama, ambele fete au început sa mearga lent pe strada ce ducea spre casa Lisei, cufundate intr-o tacere deloc stanjenitoare. La un moment dat, pe Lisa o strafulgera o intrebare, habar nu are cum de isi aminteste numele lui, dar totusi, decise sa vorbeasca:

- Cine e Zenos? Si de ce e asa important?

Un zambet amar is gasise salas pe fata Ivei. Acelas zambet pe care cineva il arata atunci cand incepe sa vorbeasca despre o persoana iubita ce acum apartine trecutului.