Made in England |HS//AU//Tradusă|

Capitolul 23

”Știu iubire,știu.Aproape am intrat” Respiră ușor grey.Scutur din cap și îmi închid ochii,gura deschizându-se iar el se împinge mai mult în minte și atinge ceva adânc.Scot un sunet strangulat și îmi înfig degetele în omoplați,spatele sau arcuindu-se în proces și geme tare și mișcă mai adânc șoldurile. ”Scumpo,mușcă-mi umărul.Dar dacă îmi zgâri spatele încă  o dată o să îmi pierd controlul” Înghige în sec închizând ochii.

”Scuze”

”Nu îți cere scuze” Spune scuturând din cap ”Doar ține minte,okay?”

”Okay” Șoptesc ”Au,okay” Scâncesc o dată ce el intră puternic în mine.

”Iisuse Hristoare,ești al naibi de strâmtă” Harry geme strângând în pumni cearceafurile patului ”Se simte atât de bine” Scâncește aplecându-se și presându-și buzele de ale mele.Niciodată nu m-am simțit ca acum,dar duere nu era așa chinuitoare ca acum un minut ”Mă pot mișca?” Întreabă mișcându-și buzele pe maxilarul meu.

”Da” Înghit în sec.El începe,dându-mi săruturi gentile și scâncete încuratajatoare iar el intră și iese ușor.Simt o pală de plăcere o dată ce el ajunge adânc în mine și șoldurile mele se ridică pe el.

”Acel loc?” El întreabă răgușit înainte să intre și să atingă cel loc din nou.Gem puternic ochii închizându-se încet iat vâfrurile degetelor presându-se pe spatele lui ”La naiba” Șoptește  mărind ușor viteza ”Se simte bine,iubire?” Întreabă plecându-se să îmi sărute gâtul.

”Da”

”Drace,dragă” Spune punându-se funtea pe a mea și încetinind ”Nu o să mai țin mult” Spune aducându-se mâna între noi și atingându-mi  feminitatea.

”Harry,nu pot-”

”Poți” Șoptește mușcându-mi buza inferioară. ”Haide dragă,sunt atât de aproape” Geme mișcându-și șoldurile ușor pe mine.Stomacul meu se strânge iar ochii se dau peste cap iar senzația de plăcere îmi trece pe șira spinării.Îl pot auzi pe Harry înjurând puternic în apropierea mea,dar nu îl pot vedea pe cât de mult vroiam ”Ai făcut-o iubie” Spune sărutându-mi obrazul ”Ai făcut-o.”

”Te iubesc,Harry” Spun adormind ușor.Fără vre un cuvând drept răspuns.

Trezindu-mă de dimineașa,aveam un zâmbet gigantic pe fața mea.Mă simțeam iubită,mă simțeam ca o femeie.M-am întors sperând să îl văd pe Harry dormind,dar am fost întâmpinată de nimic și liniște.Îmi unesc sprâncele și mă ridic,interiorul meu durând ușor și făcându-mă să scâncesc puternic. ”Harry?” Strig ridicându-mă din pat și luând o pătură să îmi acopăr corpul gol.

Fără răspuns.

Nu vroiam să mă panichez poate e în bucătărie,dar nu am auzit sau mirosit ceva.Ducându-mă în bucătărie inima mea tresare la gândul să îl văd la aragaz sau la frigider,dar nu.El nu era nici aici.”Harry?” Înghit în sec.Atunci este când încep să mă panichez.Merg înapoi spre dormitorul lui și arată mai gol decât era ieri.Ajungând la o bănuială,deschid ușile dulapului și atunci este când inima mea se oprește.

Lucrurile lui nu mai sunt

Lacrimi îmi apar în ochi iar inima mea se rupe în mici bucățele și cad pe podea în genunchi rugându-m să fie o glumă proastă.Mă ridic,un scâncet trecându-mi prin corp și merg în dormitorul meu și aprins lumina.O hârtie roz de pe patul meu îmi atrage atenția și ezitant merg către aceasta.

O desfac văzând o scrisoare și înghit în sec.

”Dacă citești asta acum,am plecat.Lucruri s-au întâmplat care sunt greu pentru mine să ți le explic.Îmi pasă foarte mult de tine,Sian.Te rog amintește-ți asta.Amintește-ți săruturile mele,amintește-ți atingerea mea,amintește-ți actualmente cât de mult însemnai pentru mine,

Ai cam două minute până ce poliția va veni.Le-am dat indicii unde ești.Te iubesc Sian.Îmi pare rău că a luat această întorsătură.

Mere și pentru todeauna al tău,

Harry.

Niciodată nu m-am simțit atât de rănită și distrusă în viața mea.Niciodată nu m-am simțit atât de trădată.Ce ce mi-a făcut asta?De ce nu îmi putea spune ce se întâmplă și am fi putut face un plan împreună.De ce doar a făcut-o și m-a lăsat.Am rupt nota.Nimic din acea notă nu mai conta pentru mine.Nimic.

Bătutul în ușă mă trage din gândire,ținând pătura strâns pe mine stau acolo,știind că oricum o să vină aici.”Poliția!” O voce puternică bubuie înainte să aud o bubuitură puternică și știu că ușa a fost dărâmată.Mai multe lacrimi îmi curg pe față,dar nu mă puteam mișca.Într-un final ei au ajuns la mine,fețele lor pică iar armele lor stau acolo și se uită la mine cu simpatie ”Sian Robinson?”

Scutur din cap.

El vine la mine și îmi ia brațul cu tot cu pătură ”S-a terminat totul.Poți merge acasă” El zâmbește puțin.

Acum chiar s-a terminat.

Ultimul capitooooool.

Deja am deschis cea de-a 2-a carte.Sa o adaugati :3