Dragă Charlie...

Scrisoarea XCIII

Bună prietenul meu anonim.

Lumea nu e ce pare. Poate nici eu, nici tu, nici fata pe care tocmai ai văzut-o coborând din taxi, cea blondă, cu rochia aia roșie, poate nu suntem ceea ce părem.. Pentru că nu-ți știu numele îți voi spune...Louis. Deci dragul meu Louis, știi cum e când cunoști pe cineva care pare de încredere, dar constați că nu e? Pățesc asta des. Prea des. Dar nu e o problemă, nu mai doare asta demult...

Lumea vorbește Louis, știi ce zic, nu? Uneori și tu.. Nu ai bârfit-o niciodată pe fata din spatele clasei care stă retrasă, în pauze ascultă muzică iar dacă cineva o întreabă ceva se bâlbâie și se sperie? Ba da. Toți fac asta. Și poate te obișnuiești și cu asta la un moment dat.

Și mai știi cum e să fii înșelat, nu dragule? Nu ai înșelat niciodată o fată? Imposibil. Nu te cred. Toți faceți asta. De ce o faceți, Louis? Vă simțiți "masculini"? Ar trebui să vă simțiți penibil. Fetele sunt fragile.. Un sentiment, pentru voi, înseamnă 1% trăire și 99% bătaie de joc. Pentru fete e 50% lacrimi și 50% trăire. Depinde de voi dacă nu vreți ca fata să plângă, să se taie sau să se izoleze de toți. 

Louis, tu nu mă crezi nebună că-ți zic toate astea.. Nu? Ok. Dacă încă nu, pregătește-te...

De ce sunteți proști, Louis, scumpule? Bine că știți să vă uitați la aspectul și formele unei fete, dar nu vă uitați la sufletul ei. Nu mai zic de restul care sunt atât de tonți încât trebuie să le desenezi ca să își dea seama că îi place. Poate prea mult, ținând cont că oricum te rănesc.. 

Nici acum nu mă crezi nebună? Nu? Categoric că nu, ești în mintea mea.. Și mereu vei privi lumea ascuns într-un ungher al minții mele, al minții voastre.. Al minții tuturor care se regăsesc aici, fată sau băiat... 

Louis, mulțumesc că mă asculți mereu.

Semnat,

A.B. :3