Tocmai am aflat că sunt un fel de şerveţel pe care-l foloseşti după ce ţi-ai pierdut btista preferată. Dar ştii ce e cel mai dureros? Că eu sunt conştientă de acest lucru şi nu fac nimic pentru a-l opri. Nu mă lasă sufletul, pur şi simplu. Iubesc mult prea mult pentru a nu aduce un zâmbet pe faţa acelei persoane, dar atunci de ce simt că este atât de greşit? Lacrimi îmi curg neîncetat din ochi şi nimic nu le mai poate opri. Încrederea-mi e făcută bucăţele şi nu ştiu dacă există atât de mult lipici sau bandă adezivă să o refacă...
With all my love,
-R.
CITEȘTI
Dragă Charlie...
Non-FictionAceasta nu este o lucrare de ficţiune, toate scrisorile sunt reale, de la oameni reali, cu sentimente reale, aşa că vă rog să le trataţi cum se cuvinte şi să ajutaţi pe cine puteţi printr-un comentariu sau o altă scrisoare. În "The Perks of Being a...
