Ştii ce, Charlie? Ieri, ar fi trebuit să spun 'sunt bine' de cel puţin 37 de ori. Dar n-am spus-o nici măcar o dată...
Şi nici ei n-au întrebat.
Charlie, m-am gândit să-mi las timiditatea departe pentru un moment, să fac alte lucruri, pe care nu am avut curajul să le fac. Nu lucruri regretabile.
Ci lucruri cum ar fi.. să socializez şi cu restul. Sau, cu prietenii pe care îi am şi în care mi-am pus toată încrederea, să facem ceva ce va fi amizant să povestim mai departe. Pentru că dacă nu faci prostii când eşti mic, nu ai de ce să râzi când eşti adult, right?
Dar întotdeauna există un 'dar'.
În caz că las timiditatea, dacă voi fi dezamăgită? Mă voi închide în mine mai rău decât sunt?
Mi-e frică să fiu fericită, Charlie. Pentru că de fiecare dată ajung să mă trezesc şi să văd că realitatea e diferită. Dezamăgitoare.
Viaţa e un câmp de luptă, Charlie. Şi noi trebuie să fim eroii.
Deci, ce spui, ar fi bine să îmi las timiditatea, cel puţin pentru un timp?
Gândesc bine. Charlie?
Te rog, spune-mi c-o fac!
Cu drag,
Sensibila.
CITEȘTI
Dragă Charlie...
Non-FictionAceasta nu este o lucrare de ficţiune, toate scrisorile sunt reale, de la oameni reali, cu sentimente reale, aşa că vă rog să le trataţi cum se cuvinte şi să ajutaţi pe cine puteţi printr-un comentariu sau o altă scrisoare. În "The Perks of Being a...
