Când eram mică visam mereu la un viitor strălucit plin de praf de zâne, veselie și înțelegere.
M-am înșelat atât de multe, oh Doamne, cât de mult am putut să mă înșel.
Am ajuns la frumoasa vârstă de douăzeci de ani și mă uit în urma mea și nu văd decât tristețe. Când alții își povestesc peripețiile adolescenței, eu stau pur și simplu și ascult fără să adaug nimic. Pentru că nu aș avea ce. Nu am făcut nimic din ce merită auzit.
Anonimule, poți să-ți spun Charlie? Îmi place Charlie.
Deci, Charlie, mă crezi când îți spun că sufăr în fiecare zi în propriul meu cocon și Charlie, mă crezi când îți spun că nu am prieteni?
Charlie, dacă ți-aș spune că sunt o singuratică fără viitor, mai crede?
Am o întreagă poveste să-ți dezvălui, o întreagă poveste. Ai timp să mă asculți Charlie? Dar te avertizez, va fi tristă.
Cu toată dragostea,
Fata închisă în casă!
CITEȘTI
Dragă Charlie...
Non-FictionAceasta nu este o lucrare de ficţiune, toate scrisorile sunt reale, de la oameni reali, cu sentimente reale, aşa că vă rog să le trataţi cum se cuvinte şi să ajutaţi pe cine puteţi printr-un comentariu sau o altă scrisoare. În "The Perks of Being a...
