Dragă Charlie...

Scrisoarea LXI

Azi mi-am amintit de el. Mi-a mâncat răbdarea, o grămadă de timp, m-a rănit uneori, dar azi îmi e dor de el mai mult decât de obicei.

De ce i-am permis să mă rănească? De ce l-am iertat mereu? Pentru că am avut ghinionul să-l cunosc mai bine decât se cunoștea el, să-l înțeleg mai bine decât mă înțelegeam chiar pe mine poate. Știam că nu mă rănea cu intenție sau că încerca să mă îndepărteze de el pentru că mă iubea și credea că merit pe cineva mai bun decât el. Se vede că nu își cunoștea calitățile, așa cum i le cunoșteam eu. Aș fi vrut să fi înțeles că nu meritam neapărat pe cineva mai bun și că oricum nu conta ce meritam, ci faptul că eu pe el îl voiam alături de mine.

Știu că mă iubește de mult timp, poate încă de când îl iubesc eu, dar mult timp el nu și-a înțeles sentimentele. Știu și că nu contează faptul că mi-a spus că mă iubește, căci încă mai crede că nu mă merită. Urăsc să fiu urcată pe un piedestal.

E chiar ironic faptul că mulți ani am evitat iubirea și complicațiile sale, dar în același timp am căutat-o fără să știu. Întotdeauna am avut nevoie de un loc al meu, de împăcare de sine, de iertarea mea pentru greșelile care le-am comis, însă n-am știut că toate astea și chiar mai mult mi le poate oferi iubirea. În brațele lui nu mai contau pentru mine greșelile mele, eram împăcată cu mine însămi, simțeam că acolo e locul meu, simțeam liniște sufletească și emoție în același timp. Înainte să-l întâlnesc, viața mea era slab luminată, însă era ok, nu mă deranja, pentru că nu știam că poate fi altfel. El și iubirea mea pentru el mi-au luminat puternic viața pentru un timp, ca apoi să mă întorc la viața mea slab luminată, numai că acum mi-e greu fără acea lumină și simt că las viața să treacă pe lângă mine.

Da, azi îi simt lipsa mai acut decât de obicei și da, încă îmi mai crește semnificativ pulsul când îl văd întâmplător, dar știu că asta nu schimbă cu nimic lucrurile. Da, uneori iubirea chiar nu e de ajuns pentru ca doi oameni să-și trăiască viața împreună, iar asta e chiar stupid și inutil, dar viața e așa cum e , iar noi trebuie să acceptăm ceea ce nu putem schimba.

Se spune că în viață o persoană iubește cu adevărat numai de 2 ori. De-acum aștept să iubesc din nou, căci știu că el nu e pentru mine. Nu mai am forță și nici voință să încerc să-l aduc pe calea cea bună, să-l fac să înțeleagă. Am încercat de prea multe ori fără succes și i-am iertat prea multe. Da, am acceptat de mult că trebuie să stau departe de el, însă asta nu mă împiedică să-i simt lipsa.

The Archlady.