Dragă Charlie...

Scrisoarea XXI

De ceva timp mi se întâmplă nişte lucruri urâte şi chiar nu aveam cui să povestesc. Am aflat de blog, şi iată-mă. Te avertizez că o să scriu mult.

De câteva luni cred că m-am îndrăgostit. În fond, asta este problema tuturor adolescenţilor, nu-i aşa Charlie?

Întâmplarea a făcut să fie în timpul iernii, adică venea Valentine's Day. M-am gândit să-i fac o scrisoare. După ce am făcut-o... i-am dat-o unei colege de-a lui, care i-a băgat-o în ghiozdan.

Dar oamenii sunt răi, Charlie. Şi eu nu ştiam asta.

El o găsise în acea zi, în ora de desen. Nu ştiu cum s-a întâmplat, ştiu doar că în următoarea clipă tot secretul meu se dusese... Se pare că cea în care îmi pusesem încrederea m-a dezamăgit. Ca oricine altcineva. Fiindcă a spus tuturor de la cine e scrisoarea.

Dar eu mereu am avut impresia că toţi au o parte sensibilă. Că, dacă spui stop, li se vor face milă.

Nu vroiam decât să citească scrisoarea, să râdă şi s-o arunce. În schimb, după ce au aflat toţi, a fost şi mai rău. Tipa aia se comporta ca şi cum nu s-a întâmplat nimic. Toată şcoala făcea mişto de mine si de el. El se purta de parcă eram un străin cu ciumă.

Şi încă o face. După câteva sfaturi ale altor prietene, începusem să cred că e timid. Dar speranţa mea a murit şi aici.

Mai departe s-au întâmplat şi alte lucruri. Unii m-au tras cu forţa pâna la el, el a fugit. M-au pus lângă el, el a tăcut şi s-a retras în colţul opus. Şi restul nu fac decât să înrăutăţească tot, pentru că oricât aş nega, cred că m-am îndrăgostit. Rău.

Şi tu eşti singurul căruia îi mărturisesc asta, Charlie.

Şi eu sunt timidă. Ştiu că, cu prietenii mei mă port ca o handicapată, dar când il văd pe el, pur şi simplu îmi pierd toată încrederea de sine.

Şi am încercat de multe ori să-i vorbesc faţă în faţă. Dar pur şi simplu nu a venit.

Şi am încercat şi pe idiotul ăla de facebook. Da, am făcut tot, pentru că eram o disperată, o disperată de atenţie. Dar de ce vrem atenţie de la persoanele de la care nu o s-o primim?

Şi până la urmă, de ce nici un băiat nu ţi-a scris, Charlie?

Sunt prea închişi în ei, nu-i aşa?

Păi, ce fată nu s-ar îndrăgosti de un băiat retras, cu ochi albastrii şi păr blond, care nu scoate decât două cuvinte?

Eu am făcut-o. Şi deşi doare, nu ştiu dacă regret.

Defapt, nu mai ştiu nimic. Nu ştiu cine sunt sau ce vreau.

Ce să fac, Charlie?

Cu drag,

Sensibila