For her skater heart (One Direction Fan Fic)

Cap 11: Holding out for a hero

Emma's P.O.V.

Am facut tot ce imi statuse in putinta sa fac. Incercasem sa scap. Incercasem sa fug de matusa mea, incercasem sa evadez, chiar si pentru cateva minute. Dar in zadar. Degeaba incercasem eu sa-mi recuperez macar telefonul. Nu avusesem nicio sansa.

Ma aflam in Spania. Nu stiam exact in ce oras, nu stiam exact in ce cartier, nu stiam exact pe ce strada. Eram ca o leguma, si asa fusesem tot drumul. Imi lua zeci de secunde ca sa raspund la intrebari. Imi lua alte  zeci de secunde ca sa procesez ce-mi spunea matusa mea. Gandul meu era numai la Zayn si la cat de repede fusesem "recoltata" de pe meleagurile Los Angelesului.

Nu era drept. Desi aveam optsprezece ani, inca faceam pe catelusul cand venea vorba de deciziile matusii. Chiar daca mai incercasem cate o escapada inainte sa ma urce in avion. Dar nu faptul ca ma lua din L.A. era ceea ce imi ardea inima atat de tare...

Zayn avea sa treaca prin cea mai grea faza a vietii lui. O amputare. Realizasem cu greu pana si eu ce inseamna asta, d-apoi el. Si chiar acum, cand avea nevoie de mine, eu am plecat. Am fost obligata sa plec.

Intr-un fel, cred ca intelesesem in sfarsit ceea ce simtise Zayn atunci cand plecase. Nu voia sa o faca. Stia cata nevoie aveam eu de el, dar totusi s-a simtit obligat sa plece fiindca asa era mai bine. Si cand ma gandesc ca nu am mai apucat nici macar sa-l sun sa-l anunt ca, oriunde as fi, inca il iubesc atat de mult...

- Sa inteleg ca dormim impreuna? imi intrerupsese Will gandurile.

- Deocamdata nu dispun de prea multe camere. Imediat ce gasesc un apartament mai mare si mai ieftin, ne mutam. Dar pana atunci, Emma va dormi in acelasi dormitor cu tine.

Will zambi. Era un pervers desavarsit, puteai ghici la ce ii zbura mintea. Va imaginati ce fata a facut atunci cand matusa i-a aratat salteaua pe care avea el sa doarma, nu?

- Te comporti de parca ea ar fi fiica-ta!

Eram practic. Matusa mea nu avusese copii. Era maritata, sau cel putin pana cand unchiul meu a murit de cancer. Nu s-a mai recasatorit, dar ca sa nu ramana singura, a adoptat un fiu. Will, perversul de astazi, era odata un copil timid pe care il bateam de fiecare data cand eram mici. Eu nu m-am schimbat, insa el se pare ca a facut-o. 

- Si-asa nu prea dai pe acasa, Will. Sti doar ca pe timpul saptamanii trebuie sa pleci la Madrid la facultate.

Si eu care intuiam ca suntem in Madrid.

- Fie... zise, incercand sa para 'barbat'. 

Ce e drept, atitudinea pe care o luase parea destul de sexy. Era uimitor cum ma puteam gandi la verisorul meu vitreg ca la un tip atragator, mai ales cand mintea mea fusese mult timp inghesuita catre Zayn.

Imi e dor de Zayn. Foarte dor.

- OK, copii, eu trebuie sa plec la lucru. Aveti banii pe frigider. Will, sa nu uiti ce mi-ai promis.

- Legat de Em?

Matusa mea facu o fata gen "Ii multumesc gurii tale ca vorbeste fara tine".

- Will va avea grija sa nu sparg geamurile cu ranga cumva? Sau sa plec din Madrid? Pentru ca, te rog, crede-ma, miracole ca astea nu exista.

- Nu fi rautacioasa, Em, spuse ea suficient de calma. V-am lasat, copii.

Usa s-a inchis incet in urma ei. L-am observat pe Will cum isi tragea geaca rapid peste el. Mi-a atras atentia repeziciunea sa.

- Pleci undeva? intreb cu o spranceana ridicata.

- Da. Nu incerca vreo prostie. Curtea e supravegheata video.