For her skater heart (One Direction Fan Fic)

Cap 5: Strigate de ajutor

Emma's P.O.V.

Adormisem plangand. Iar cand m-am trezit, la 4 P.M., mi-am inchis telefonul, m-am spalat pe fata si m-am imbracat. Mi-am luat placa si am descuiat usa. Nu mai gandeam limpede. Eram distrusa. Si, intr-un fel, modul in care Zayn si Harry ma distrusesera pana acum m-au facut mai puternica. M-au facut sa nu mai am niciun sentiment. 

Am adormit plangand dupa Zayn. Plangand. Mi-am promis ca n-am sa mai plang niciodata si totusi, in ultima perioada, plansesem prea mult. Dar s-a terminat. De fapt, se va termina. Chiar astazi. Si stiti de ce? Pentru ca diseara, nu va mai exista nicio fata pe nume Emma, care a locuit in L.A. si care i-a intalnit pe Zayn Malik sau Harry Styles. Acea Emma va muri. Pentru ca s-a saturat.

Am iesit pe usa. Era ultima mea zi de viata. Ma hotarasem sa ma sinucid. Nu stiu exact care este cea mai dureroasa metoda prin care sa o fac, dar aveam s-o fac. Astazi, trebuia sa fac tot ceea ce nu mai facusem niciodata. Tot ceea ce mi-am dorit sa fac, dar niciodata nu mi-a iesit. 

Cand am ajuns pe teren, doar Jay era acolo.

- Rapunzel ! Iubita mea Rapunzel! 

- Buna Jay, am marait. 

- Casper, iubita. Casper!

- Ai marfa, Casper?

Stia la ce ma refer. La droguri. Dar stiam sigur ca Jay nu avea ce-mi trebuia mie. Jay lua doar droguri usoare si care se puteau gasi repede in L,A. pentru ca stia, chiar si in prostia lui, ca drogurile grele l-ar fi innebunit de tot.

- Nu mai dau pe gratis, Rapunzica. Deja i-am dat prea multe lu' baiatu' ala cu cap de piatra.

- Liam?

- Da.

Nu m-a interesat. Dar si Liam era trecut pe lista mea cu ultimele lucruri de facut intr-o viata. Voiam sa-i fur drogurile. Mereu m-a tentat asta. Poate pentru ca nu voiam ca si altcineva sa-si distruga viata asa cum eu am facut-o. 

- Hey, Em!

Cand m-am intors cu fata, am vazut-o pe Sunny tinandu-l de mana pe Niall. Nu m-am mirat la vederea lor. Si nici nu le-am raspuns la sarut.

- Ne pare rau, Emma, incepu Niall. Am aflat despre Zayn si despre...

- N-am nevoie de condoleante. Pentru ca maine veti avea voi nevoie de ele.

Ultima propozitie o soptisem ca pentru mine.

- Oricum, Harry vrea sa-ti spuna ceva. A zis ca va fi aici in cinci minute.

Nu m-a uimit. Nimic nu ma mai poate uimi. Nimic nu ma mai poate face sa ma razgandesc. Si nimic din ce-mi zice Styles nu ma mai poate afecta. Totul se termina aici.

Asa ca am asteptat cinci minute pana sa-l vad aparand cu mainile in buzunare. S-a uitat la mine. Mi-a zambit, dar eu nu i-am zambit inapoi.

- Putem vorbi putin?

- Nu.

A facut o grimasa de toata frumusetea. Asta m-a facut sa ranjesc smecher. De fapt, stiti ceva? Intotdeauna am fost curioasa cum saruta Harry. Iar asta avea sa fie ultima zi in care puteam incerca. Asa ca m-am ridicat fara sa zic nimic si m-am apropiat de el.

- Iti... multumesc. Stiu ca suna ciudat din partea mea, dar iti multumesc ca ti-a pasat.

Si-a scarpinat ceafa. Apoi a zambit cu jumatate de gura.