For her skater heart (One Direction Fan Fic)

Cap 25: Compromis

Emma's P.O.V.

Angajatii de acolo erau prietenosi. Pareau afi o mare familie.

Mi-au dat un fel de uniforma, alcatuita dintr-un tricou rosu, larg, inscriptionat in alb cu numele marketului. M-am dus la baie si m-am schimbat, apoi m-am intors la Will.

- Nu ar fi trebuit sa-l vedem pe seful tau inainte?

- Spune-mi Beck.

Auzind vocea grava din spatele meu, m-am intors automat. Beck era un barbat musculos,de care atarna un tricou alb si o pereche de jeansi albastrii. Avea parul negru si ochii caprui, iar mainile ii erau indesate in buzunare. Ceva din felul in care ochii aceia ma sorbeau dintr-o singura privire imi amintea de Zayn. Cea din infatisareasa imi aminteade Zayn. 

Cred ca incep sa innebunesc.

Am parut a fi destul de calma, insa nu eram aproape deloc asa. Avea un aer sarmant, iar zambetul smecher de pe fata lui parea atragator. Foarte atragator.  Felul in care ochii lui se miscau, studiindu-mi corpul de sus in jos si invers, imi facea corpul sa simta o presiune, ca si cum m-ar fi atins.

Will a facut prezentarile. Am intins mana politicoasa, iar el mi-a strans-o. Dar ceva nu era in regula cu felul in care a facut-o. 

- Ai un nume dragut, Emma. Cred ca am sa-l folosesc destul de des.

Nu puteam sa nu observ seductia diin vocea sa. Will a observat oarecum si el, insa a strans din buze si s-a fortat sa zambeasca.

- O pot instrui eu daca e nevoie, a inceput Will. Chiar de acum daca trebuie.

- Ce e cu graba asta? Uite, ce ar fi daca ai incepe cu rafturile din capat singur? As prefera sa o instruiesc eu pe Emma astazi.

Parea politicos. Enervant de politicos. Will mi-a dat un ghiont, ceva ce vroia sa semene cu un "Ai grija de tine". Apoi a plecat. Beck continua sa-mi zambeasca, refuzand din gesturi sa-mi dea drumul mainii.

- Ai niste ochi foarte frumosi, Emma. Sper sincer sa nu fiu primul care ti-o spune.

Zambetul mi s-a crispat. 

- Nu e nevoie sa va faceti griji in privinta asta.

- Oh, te rog. Ti-am spus doar sa-mi zici Beck, spuse, tragandu-ma ceva mai aproape de el, suficient cat sa-mi sopteasca ceea ce a urmat: Persoana a treia nu are ce cauta in gurita ta mica si plapanda cand vorbesti cu mine. Ne-am inteles?

- D-da, m-am balbait eu.

Oficial, ma uram complet pentru felul slab in care actionasem. Ce era in capul meu? De fapt, stiam exact ce era in capul meu. Trebuia sa ma dau genul de fata cumintica pe langa seful meu. Nimeni nu m-ar fi angajat daca nu aveam studii superioare, nici macar in Santa Clarita. Iar eu si Will trebuia sa facem rost de bani ca sa ne intoarcem in Spania. Era sansa mea sa-l fac pe Will mandru de mine.

Mi-am pus mana pe pieptul sau, intentionat. 

- Ne vedem dupa program, la tine in birou? am spus pe cel mai seducator ton pe care il aveam la indemana.

Imi era sila de ceea ce faceam in momentul asta. Dar vroiam cu disperare sa ma intorc acasa, la matusa mea, impreuna cu fratele meu. Vroiam sa-mi refac viata, indiferent cat de greu imi va fi sa trec peste Zayn.

Si, dintr-odata, sentimentul de vina m-a cuprins. Zayn ma iubea. Poate ca nu aveam nicio sansa, dar ma iubea. Ma simteam ca o catea tradandu-l in halul asta. Dar trebuia.

Mana lui Beck s-a infipt afectuos in parul meu. 

- Oricand ai nevoie, sunt acolo. Mi-ar face mare placere sa am o companie atat de placuta.