For her skater heart (One Direction Fan Fic)

Cap 28: Trust me and I'll trust you

Emma's P.O.V.

Cat timp l-am asteptat pe Zayn sa se intoarca, m-am asezat pe o canapea din sufragerie, alaturi de Harry. Simon nu a venit, iar Louis exasperase deja sunandu-l. Dar ii suna ocupat. Eram sigura de asta. Era ziua lui Simon de odihna, dar in loc sa incerce sa o sune pe Eleanor, continua sa-l sune in prostie pe manager. Credeam ca Tomlinson e mai presus de atat.

M-am foit putin pe canapea. Harry incerca sa faca ceva conversatie, dar sfarsea prin a vorbi doar el, in timp ce eu il aprobam, cu gandul in alta parte. Dar nu parea sa-si fi dat seama.

- Uneori ma gandesc ca ar fi mai bine sa ma intorc la Londra si sa incep o cariera solo. One Direction nu mai e ce a fost odata. In plus, multi oameni au fost dezamagiti de noi cand am refuzat sa mai aparem la TV.

- Chiar asa, m-am dezmeticit eu. Cum o mai duce Niall?

Harry a dat din umeri.

- Cred ca moartea lui Sun l-a maturizat. E mult mai serios acum. E cu o fata din echipa de make-up artisti care l-a facut sa treaca peste tot, dar inca mai duce flori la mormantul lui Sunny in fiecare duminica. 

Am dat din cap aprobator, apoi m-am intors la gandurile mele, in timp ce el palavragea despre dorinta lui de a se intoarce in Anglia.

Dar eu eram prea ocupata ca sa ma incarc si cu dorintele lui. Nu vroiam sa par rea, dar faptul ca Eleanor era de fapt acea Elena de care imi zisese Will m-a pus pe ganduri. Si mi-a luat o vreme pana sa inteleg totul. Cowell stia ca am mintit atunci cand am jurat ca nu ma voi intoarce la Zayn. Si mai stia ca fiica lui ar fi dispusa sa faca orice daca el ii spunea.

Asa ca a pus-o sa-l cucereasca intr-un fel pe Malik, astfel incat totul sa fie mediatizat. Si ca eu sa pot vedea chestia asta. Ca sa ma tin departe de Zayn.

Dar asta era teoria pe care o aveam pana cand el avea sa se intoarca acasa. L-am rugat pe Harry sa ma conduca pana la camera lui Zayn si asa a facut. Apoi m-a lasat singura acolo.

M-am aruncat printre asternuturile moi ale patului sau, in care obisnuiam sa dorm si eu odata.

Erau reci. Foarte reci. Ca si cum noaptea trecuta nu ar fi dormit nimeni aici, dar stiam ca Zayn a facut-o. Nu dupa mult timp, usa s-a deschis, dar nu era Hazza cel care apasase pe clanta. Era Zayn. Mi-a luat putin pana sa-i disting fata printre ochii intredeschisi si somnorosi. A inchis usa in urma sa, privindu-ma cu raceala. Probabil Harry ii zisese ca sunt aici, dar el stia ca n-ar fi trebuit sa fiu.

S-a apropiat si s-a asezat pe pat, in fund, cu spatele la mine, care eram intinsa si cu mainile pierdute prin cearsafuri.

- Trebuia sa imi dau seama ca n-ai sa ma asculti atunci cand ti-am zis ca e mai bine sa pleci. Niciodata nu m-ai ascultat. Poate din cauza asta am ajuns unde am ajuns.

Parea nervos. Parea dur. Parea ca vrea sa dea vina pe mine, lasandu-mi impresia ca ma ura de moarte. Dar eu stiam adevarul. Stiam ce incerca sa faca. Stiam ca vroia sa ma faca sa cred ca el deja m-a uitat, tocmai ca sa ma faca sa plec. Tocmai ca sa fac lucrul pe care el credea ca e necesar sa-l fac pentru binele amandurora.

M-am ridicat pe genunchi, in spatele sau, si mi-am incovoiat bratele in jurul gatului lui, intr-o imbratisare de la spate. Mi-am lasat capul pe umarul sau, soptindu-i la ureche:

- Ai incredere in mine si voi avea si eu in tine.

A stat pe ganduri o vreme, dar apoi a oftat. L-am facut sa se dea batut.

- De ce ai venit? imi zise, cu glasul indurerat, ceea ce ma facea sa ma simt cu atat mai prost.

- Stiu ca nu mai pot repara nimic acum. Dar vreau sa plec din Los Angeles cu inima impacata. Cer prea mult? intreb intr-un final supusa, dupa care ii sarut obrazul.