For her skater heart (One Direction Fan Fic)

Cap 23: The way he lied me

Emma's P.O.V.

Asteptam cumintica pe scaun. Imediat dupa ce am platit cautiunea, politistii m-au rugat sa astept. Si asa am facut. 

Imi era frig. Pe umerii mei atarna o simpla jacheta, destul de subtire pentru frigul ce ma astepta. Dar nu asta conta. Cand am plecat din vila baietilor, am luat intentionat cu mine jacheta lui Zayn. Puteam sa jur ca parfumul lui inca mai persista in materialul hainei. Mi-am muscat buzele, incercand sa blochez gandurile cu el. Imi provocau un dor nebun, nestapanit. Ma intrebam cand aveam sa-l revad. 

Una dintre usi s-a deschis, iar eu m-am ridicat in picioare, curioasa. Un politist il conducea pe fratele meu, care parea destul de surprins sa ma vada. Arata diferit. Era nebarbierit, parul ii era ciufulit iar de trunchiul sau atarna doar un maiou negru barbatesc. Chiar si asa, avea un aer destul de sexy. 

- Emma? ma intreaba el dupa ce ii sunt date catusele jos. Dumnezeule, cum ai facut asta?

Un politist si-a dres vocea.

- Puteti discuta lucrurile astea mai tarziu. Am nevoie de domnisoara ca sa-mi completeze niste formulare. 

M-am apropiat si am semnat tot ceea ce era de semnat. Apoi am fost liberi sa plecam de la sectie.

Odata ce frigul de afara m-a izbit din plin, am fost nevoita sa-mi bag mainile prin manecile jachetei. Mi-am varat mainile in buzunar. Nu intelegeam cum de Will rezista unei asemenea temperaturi. Avea o geaca, dar o tinea pe unul din brate.

- Te rog, spune-mi ca tata ti-a dat banii aia.

Stiam la ce se referea. Nici el nu ar fi vrut sa o bage pe matusa noastra in asta.

- Nu sunt in relatii prea bune cu tatal tau. Simon i-a dat banii.

- Simon? intreaba el putin nedumerit. 

- Managerul trupei din care face parte Zayn. Credeam ca ti-am mai spus odata despre el.

- Cowell? De ce nu mi-ai spus inainte despre el? E unul dintre cei mai buni informatori ai tatei! zise, trecandu-si nervos o mana prin par. Daca as fi stiut, te-as fi scos de mult de acolo.

Am ramas masca. Asta inseamna cumva ca nimic nu a fost intamplator? Iar atunci legaturile si-au facut aparitia in capul meu. Simon avea tot interesul sa ne izgoneasca din casa in noaptea in care eu si Zayn am fugit prin Ravenwood. Probabil cazuse la intelegere cu tatal lui Will sa fiu omorata doar eu, doar ca nu ii prea iesise. Iar acum, avea interesul sa ma goneasca, tocmai pentru ca nu mai vroia probleme in mica lui afacere.

- Iarta-ma.

- E in regula. Nu e vina ta. Oricum... nu ar trebui sa mergem undeva la adapost acum? Sau vom sta toata noaptea sa hoinarim pe strazi.

M-am oprit in loc.

- Credeam ca mergem la matusa acasa.

A ras incordat.

- Sti macar cat ne-ar costa sa ne intoarcem in Spania? Suntem faliti. Nu avem bani nici macar sa ne hranim. Am crezut ca ai vreo idee.

M-am gandit putin. Brusc, mi-am amintit de numele sectiei: "Sectia de politie din Santa Clarita". Deci aici ne aflam. 

- Chiar am una. Cand eu si Zayn ne-am intors din Santa Clarita, a uitat sa mai incuie usa de la casa. Si daca imi aduc bine aminte, am mai vazut fundatura asta si inainte. Cred ca stiu unde suntem si cum sa ajungem acolo.

A zambit.

- Mereu ai fost desteapta, surioara.

Era prima oara cand imi spunea asa. Si imi placea. Aveam un frate, unul suficient de protector si de grijuliu.