Emma's P.O.V.
Respiratia imi era din ce in ce mai greoaie. Stomacul ma durea ingrozitor, dar in cele din urma am reusit sa ma aduc de pe jos. Am tusit din nou. Iarasi sange. Stomacul meu riposta puternic asupra impulsului. Stateam in genunchi, rezemata de copac, cu una dintre maini peste burta. Respiram la fel de sacadat ca inainte.
- Emma! am auzit un strigat.
Parea unul disperat, care venea dintr-o irectie necunoscuta. Nu vedeam pe nimeni, dar stiam sigur ca era vocea lui Zayn. El trebuia sa fie.
Tonul era pronuntat, deci nu trebuia sa fie departe. Am facut niste eforturi suplimentare ca sa ma ridic in picioare. Ochii imi lacrimau de la durere. A trebuit sa ma sprijin in timp ce mergeam. Nu din cauza picioarelor, ci din cauza durerii puternice, din cauza careia puteam cadea oricand pe jos.
L-am vazut, nu departe de locul in care tusisem ultima oara. Era incurcat in maracini si murdar de pamant pe majoritatea corpului. Banuiam ca la fel de murdara eram si eu. Asta putea insemna un singur lucru: el era cel care ma salvase si se rostogolise pe langa mine.
M-am apropiat cat am putut de mult si m-am lasat in genunchi. Nu-mi puteam lua mana de la burta. Inca ma durea ingrozitor. L-am privit cum se chinuie sa iasa de sub marachini, ceea ce era aproape imposibil. Era zgariat putin pe fata, tricoul ii era sfasiat, pielea de asemenea. Mi-am intins cealalta mana ca sa incerc sa-l ajut, dar era prea intuneric ca sa-l pot salva asa cum m-a salvat el pe mine. Am incercat, atat cat am putut.
Imi zgariasem toata mana aproape, incercand sa-l descurc, macar putin. Eram gata sa renunt, sa strig dupa ajutor, dar atunci mana mea s-a intalnit cu a lui. I-am strans-o.
- Esti asa o proasta, Emma.
Mi-am strans ochii o clipa, apoi i-am deschis. Avea dreptate sa fie dezamagit de mine. Si eu eram la fel de dezamagita. Da, fusesem o proasta. Ca am fugit si ca am avut incredere in Liam. De unde stia oare de Will? De ce ma mintise in halul asta?
- Stiu. Iarta-ma.
- As vrea sa pot.
Vocea ii era dura. Ce a fost in capul meu? Sa-l protejez pe Zayn si sa-mi apar pielea. Eram chiar atat de usor de pacalit? Stiam ca da. Eram naiva. Zayn era singurul in care imi puteam pune increderea, si totusi am incercat sa-l indepartez de mine ca sa-l protejez. Dar pe cine pacalesc? Eu nu ma pot proteja nici macar pe mine.
Dar asta eram eu, nu-i asa? Cand cineva imi intinde o mana de ajutor, eu incerc sa-l resping. Asta facuse Zayn pentru mine, cu orice pret. Iar eu il dezamagisem complet.
- Promit sa nu mai fac asta. Am crezut ca te pot salva, dupa tot ce ai facut pentru mine. M-am simtit neputincioasa, Zayn, si am avut incredere in Liam doar pentru ca simteam ca e un lucru prin care sa te apar...
- Ti-am spus ca nu e nevoie! Ti-am spus ca totul o sa fie bine! Nu m-ai crezut pe cuvant, dar pe Liam l-ai crezut imediat!
- Nu stiu ce a fost in capul meu. Imi pare rau.
- N-o sa se schimbe nimic daca iti ceri scuze.
In ciuda tonului sever pe care il avea, inca imi mai strangea mana la fel de puternic pe cat i-o tineam eu pe a lui.
Trebuia sa-mi indrept cumva greseala. Pentru inceput aveam sa-l scot pe Zayn de acolo. Am vrut sa-i dau drumul la mana, dar el ma tinea atat de strans... Intr-un final, am reusit sa-mi scot mana dintre maracini. M-am ridicat in picioare si am incercat sa ma deplasez fara vreun sprijin. Respiratia imi revenise la normal.
CITEȘTI
For her skater heart (One Direction Fan Fic)
FanfictionEmma si Sunny sunt singurele fete dintr-o trupa de skateri din care, odata, facea parte Harry Syles. Cu mult dupa ce Harry a plecat sa-si gaseasca succesul singur, lasand-o pe Em cu inima franta, el decide sa se intoarca in oras. Ce este diferit acu...
