For her skater heart (One Direction Fan Fic)

Cap 19: Sweet moments, hard times

Emma's P.O.V.

- Au! Emma, ia-o mai usor! Ma doare...

- E spirt! Indiferent cat de usor o iau o sa te doara.

Zayn isi dadu ochii peste cap. Hei, ar fi trebuit sa-mi multumeasca inzecit ca acum fundul lui sta pe un pat moale! Se vaicarea prea mult pentru nimicuri. Daca, intr-un final, nu-l trageam dupa mine spre iesirea din padure, il aduceam acasa-n punga. Ar trbui sa fie mai recunoscator. 

Imediat ce ajunsesem la casuta din Santa Clarita, ii spusesem lui Zayn sa se aseze pe pat, intr-una din camere, si sa ma astepte. Incepusem sa caut o trusa medicala, sau un unguient. Fusese o casa de batrani inainte, asa ca banuiam ca trebuie sa fi lasat ceva medicatie in urma lor. 

Nu a fost greu sa gasesc sticla de spirt, niste vata si niste pansamente. Era o casa destul de modesta, unde lucrurile puteau fi gasite foarte usor.

- Emma! Ma omori!

- Nemaipomenit, acum trebuie sa-ti caut loc de veci! am spus ironica. Ma intreb cati ani de puscarie ar trebui sa fac pentru ca ti-am dezinfectat ranile.

S-a strambat. Nu l-am luat in seama.

Stiam ca poate se vaicarea in halul ala tocmai pentru ca unele rani erau al naibii de adanci. Dupa ce am terminat de tamponat cu spirt ranile de pe bratele si de pe trunghiul sau, am scos pansamentele si i-am infasurat cu ele ranile adanci.

- Crezi ca poti dormi pe spate? l-am intrebat, dar apoi mi-amm dat seama ca ranile ii invaluiau tot corpul. De fapt, esti sigur ca poti sa dormi in vreun fel?

- Ma descurc.

S-a intors pe o parte a patului, cu spatele la mine, invaluindu-se in plapuma. Toamna in Santa Clarita era mult mai friguroasa decat in L.A. , iar aici nu aveam nicio sursa de caldura. Putea sa fie toamna de aici ca iarna de la Polul Nord, in momentul asta inima imi era si mai rece de atat. Zayn se comportase ca si cum nici macar n-am fi fost impreuna de cand am iesit nevatamati din Ravenwood.

Nu ma imbratisase. Nu ma sarutase, nici macar pe obraz sau pe frunte. Nu facuse niciun gest dragastos, oricat de mic ar fi fost. Poate eram eu prea pretentioasa. Poate era intr-o stare in care nu-i mai ardea de lucruri de genul. Dar cand cineva te ajuta, indiferent cine e, macar indrugi un "multumesc" sau ceva... Dar nu.

Se comporta rece. Mult prea rece ca sa fie doar efectul durerii si a oboselii. Inca mai credeam ca toate astea aveau legatura cu dezamagirea lui si cu neincrederea pe care o avea in mine. Dar am crezut ca m-a iertat... Am crezut ca a trecut peste toate astea... Dar nu. Avea un orgoliu mult prea mare ca sa o ierte pe cea care ar fi fost in stare sa arda odata cu el. 

Oare eu cum am putut sa trec peste dezamagirea si neincrederea pe care am avut-o, atunci cand m-a inselat cu Eleanor? Sau atunci cand ziarele l-au surprins beat in timp ce Eleanor ii dansa lasciv? Stiu ca si eu facusem greseli. Poate ca il sarutasem pe Harry sau il stransesem in brate, dar niciodata nu ajunsesem atat de departe precu el si Eleanor. Poate nu i-a fost usor sa ma ierte atunci, dar el nu isi dadea seama cat de greu mi-a fost mie, mai ales ca nu era vorba doar de un sarut sau o imbratisare. Era vorba de o aventura. De un dans la bara la care el asistase. Si totusi am reusit sa-l iert. 

Am oftat. Gandeam prea mult si aveam grija de mine prea putin. Mi-am dezinfectat si eu ranile de pe mana, iar din dulap am mai luat o perna. Din pacate, alte paturi nu mai erau. Am pus perna pe jos si m-am ghemuit acolo. Trebuia sa-i las lui Zayn mai mult timp sa se desfasoare, mai ales ca ranile sale erau mult mai grave.

Aveam doar pantalonii scurti si tricoul pe mine, deci imiera cu mult mai frig decat isi putea cineva imagina. Intr-un final, am adormit.