For her skater heart (One Direction Fan Fic)

Cap 17: Dark night in Ravenwood II

Emma's P.O.V.

Zayn tragea de mine cu toata puterea lui si ma implora sa plecam, dar am stat acolo. Era atat de gresit ceea ce faceam. Sentimentul de vina ma ucidea pe interior, iar eu nu aveam de gand sa continui in felul asta. 

Am vazut-o pe Sunny alergand spre noi. Din urma ei, vene Liam cu o lanterna. O stinsese imediat ce vazu focuul. Deja Zayn imi dadu drumul la mana. Era prea tarziu ca sa mai putem pleca.

- Ai facut cea mai mare prostie din viata ta, imi spuse scrasnind din dinti.

Fiori reci mi-au trecut prin corp. Ii puteam simti nervozitatea dela o posta, dar stiam ca facusem ceea ce trebuie. Nu vom ajunge niciodata in Santa Clarita. Mi-a fost scris sa mor si eram hotarata sa-mi asum toate responsabilitatile. Stiu ca Zayn ma iubeste si ca a facut toate astea pentru binele meu, chiar cu riscul vietii sale. Era curajos, spre deosebire de mine care, atunci cand a fost impuscat in picior, am fugit fara sa ma mai uit inapoi. Trebuia sa-mi platesc datoria de atunci. Trebuia sa am grija sa nu i se intample nimic. Chiar daca asta ar fi insemnat sa ma predau si sa mor.

- Ce Dumnezeu te-a apucat sa pleci dupa ea, Zayn?!

M-as fi asteptat ca vorbele alea sa le fi spus Liam. Dar faptul ca le spusese Sunny chiar duruse. Oare inca era furioasa fiindca nu-i spusesem de la bun inceput ca fusesem rapita? Fiindca nu i-am cerut ajutorul ei si gastii de skateri?

- Concertul s-a anulat datorita voua. Am venit in Ravenwood ca sa te cautam, Zayn! Toata lumea e aici cautandu-te, inclusiv Simon!

Mi-am uscat buza de jos. Nu erau aici pentru mine. Nimeni nu era aici pentru mine. Toti venisera sa-l caute pe Zayn. Ii inteleg pe cei din One Direction. Dar chiar si Sunny a venit dupa el? Nici macar nu a interesat-o catusi de putin de mine?

Ma simteam asa de prost... Eu si Sun eramprietene de atata timp si totusi...

- Da' cum dracului v-ati gandit tocmai la Ravenwood? De ce tocmai aici? Puteati sa mergeti oriunde in alta parte! tipa Zayn.

- Data viitoare ai grija pe unde iti lasi hartile, interveni Liam.

Si atunci mi-am amintit ce spusese Zayn atunci cand i-am propus sa luam hartile: "Stiu drumul. N-avem nevoie de harti. Am vrut doar sa-ti explic mai bine". Deci hartile ramasesera pe pat, in camera lui. Cat de prosti am putut fi?

- Si in plus, v-am gasit skateurile la intrare in Ravenwood. Adica, pardon, unul dintre skateuri era al meu!

Nu puteam sa nu observ cum de Sun ma tot sageta cu privirea, sau cum il privea pe Zayn cu atata... mila? Sau era altceva? Eram prea confuza ca sa-mi mai dau seama, si oricum nu-mi prea bateam capul.Trebuiadoar sa-l ia pe Zayn si sa plece. Poate ca ar fi durut cu mult mai putin atunci. 

- OK, haideti sa nu o mai lungim, zise Liam. Zayn, doar... intoarce-te cu noi acasa, bine? Nu ma face sa-l sun pe Simon si pe restul.

Am oftat. Speram din tot sufletul ca, macar daca nu ma ascultase pe mine cand i-am zis sa plece, sa-l asculte pe Liam. Poate de aia nu am scos un cuvant. 

Am vazut cum Sunny incearca sa se strecoare silentios pe langa Zayn. M-am prefacut ca nu vad asta. Am insistat cu privirea catre Liam, dar nu puteam sa nu arunc cate un ochi si la Sun. Era ceva ciudat la ea. Ceva se intampla. Sunny nu putea ramane atat de nepasatoare cu privire la mine, oricat de suparata ar fi fost.

Dintr-odata am simtit ca nu e de bine. Aveam acel sentiment ca trebuie sa-l tin pe Zayn aproape si ca nu trebuie sa-l las sa plece cu ei. Si nu pentru ca nu as fi vrut sa se intoarca acasa, in siguranta, cu Liam si Sunny. Ci pentru ca aveam un sentiment rau in legatura cu asta.