VOLUMUL 1.
Mia Alcott.
Lucas Denzel.
Cine ar fi crezut vreodată că Universul ar fi întocmit întâlnirea absurdă a două opuse care se atrag, tocmai în dreptul lor?
Mia Alcott este o fată drăguță și inocentă, care nu are prea multe așteptări. Mai m...
"Ei, cum e? Îți place?" Coafeza, o doamnă drăguță, plină de voiciune, rotește scaunul cât să mă pot admira în oglinda mare și pătrățoasă.
Sunt încântată la maximum de ceea ce văd înaintea mea. Părul îmi este buclat, dar nu genul acela evidențiat de bucle. Sunt niște bucle lăbărțate, lejere, care arată eleganță și în același timp dă o impresie de libertate părului.
Mă fâțâi prin fața oglinzii, pe toate părțile, în încercarea de a mă vedea din toate unghiurile posibile, de parcă altfel nu aș fi sigură pe mine.
Oops! This image does not follow our content guidelines. To continue publishing, please remove it or upload a different image.
"Arată incredibil." Dau verdictul în cele din urmă, văzându-i fața cum se ușurează. Părinții mei mă admiră de pe canapeaua neagră, din piele, pe care oamenii de obicei așteaptă. Mai bine spus, unde de obicei bărbații așteaptă după soțiile sau iubitele lor.
"Știam eu că-ți va plăcea." Își încrucișează degetele, dându-mi cel mai dulce zâmbet al ei. Femeia asta este una dintre cele mai drăguțe persoane din lume. Mă tund sau îmi fac tot felul de coafuri numai la ea, pentru că am o oarecare siguranță că orice i-aș cere să îmi facă, va ieși exact așa cum îmi doresc.
"Mulțumesc mult, Amanda." Îi returnez același zâmbet călduros și amabil, după care îmi îndrept atenția către părinții mei. Mă prostesc și eu un pic, defilând prin fața lor de parcă aș fi pe un podium iar ei sunt jurații.
"Să văd o piruietă." Tata se bagă în gluma mea, gesticulând un cerc imaginar în aer. Instant îmi fulgeră prin minte amintirea cu Lucas când îmi ceruse să fac același lucru, o piruietă.
Îmi vine să mă bat singură din cauza propiului creier, pentru că deschide cu fiecare ocazie sertarul cu amintiri alături de Lucas. Nu vreau să mă întristez tocmai de ziua mea. Exact astăzi trebuie să uit de el și prin ce mâhnire sufletească încerc să trec, și să mă bucur în exces de această zi minunată, 7 Iulie.
"Te prinde bine stilul ăsta de coafură." Mama mă complimentează la rândul ei, și lasă la o parte revista cu produse pentru make-up la o parte.
"Și mie îmi place cum îmi stă, e chiar drăguț." Mai dau o privire pe furiș într-o oglindă la întâmplare, inima crescând în mine cu fiecare vedere a părului meu. Sunt mai încântată de coafura asta mai mult decât m-aș fi așteptat.
"Haide, să plecăm odată, că altfel se lipește canapeaua asta de mine la cât am stat pe ea." Tatăl meu se plânge, ridicându-se cu amorțeală de pe acea canapea. Eu și mama ne dăm ochii peste cap în același timp, și îi dăm cale liberă tatei să plătească.
Amanda insistase să facă și o sesiune de machiaj cu mine, dar am refuzat insistențele mamei. Machiajul chiar nu este una dintre plăcerile mele, deși admir foarte mult abilitățile fetelor care fac tutoriale de make-up pe youtube. Totul pare atât de complicat și nu sunt o adeptă a complicațiilor, prefer ceva cât mai simplu, care să mă arate pe mine exact așa cum sunt.
