Capitolul 32

11.5K 532 180
                                    

"Ce vrei?" Spune Lucas dupa ce raspunde la apel si isi aduce telefonul la ureche. Ma ridic in genunchi, si sar dupa telefonul care imi apartine. Ei bine, cel putin deocamdata eu sunt responsabil pentru el. Lucas imi prinde mana si incearca sa ma opreasca din a mai protesta.

"Da-mi telefonul!" Mă răstesc, dar el ma ignora, si se intinde pe lateral, vrand sa scape de mainile mele. 

"Ce? Nu te aud. Vorbeste dracu mai tare." Mârâie, iar eu nu pot auzi ce i se raspunde. Merg in genunchi mai aproape de Lucas, și incerc sa ii iau telefonul.

"Lucas!" Strig, iar el isi aduce degetul aratator la buze, facandu-mi semn sa tac. Imi scutur capul in semn negativ, si cand aproape ii prind telefonul de la ureche, intr-o secunda se ridica in picioare.

"Nu, in niciun caz." Spune dupa momente de tacere, si brusc i s-a format o incruntatura pe fata. Ma ridic si eu in picioare, dar înălțimea mea e de râsul lumii. Litelarmente de abia imi ajunge capul la umerii lui. E frustrant. "Ei bine nu imi pasa, te descurci." Încep să țopăi ca sa ajung la telefon, dar ori mă ține cu o mână, ori isi ridica capul, ceea ce face ca țopăitul meu sa fie inutil.

"Ce spune?" Il intreb in soaptă. Se uita la mine cateva secunde, iar eu simt ca vorbesc cu un perete acum.

"Nu am de gand să ți-o dau." Isi ridica tonul vocii. "Opreste-te." De data aceasta mi se adreseaza mie cand am inceput sa il trag de mana libera. "Nu, nu tu." Oftează in difuzorul telefonului. "Scutește-mă..Știu asta...Blah-blah-blah..Probabil..Ok..Pa, Nathan.." E tot ceea ce Lucas ii spusese inainte sa inchida apelul.  Stand in fund, pe marginea patului, cu mainile in san si o față bosumflată, Lucas ma priveste amuzat de situatie.

"Da-mi telefonul." Imi intind mana ca sa primesc telefonul.

"De ce?" Intreaba, fixandu-se inaintea mea, cu o tentativa de ranjet pe fata.

"Ca sa il sun inapoi, Lucas." Imi arcuiesc o spranceana, iar el isi umezeste nervos buzele.

"Nu il suni inapoi." Imi 'comanda' iar eu aproape rad.

"Daca vreau, am sa o fac." Imi las mana sa cada, dupa care ma reped sa ii iau telefonul din mana sa, dar isi trage mana imediat.

"De cand sunteti voi prieteni?" Isi arcuieste si el o spranceana.

"Cine a zis ca suntem?"

"Păi ieri apari de nicaieri impreuna cu el, iar acum te sună să iti ceara ajutorul? Ce se intampla?" Ma ridic in picioare, dar nu ajuta prea mult, ma simt la fel de intimidata de statura lui.

"Mi-a cerut ajutorul? De asta a sunat?" Spun iar el aproba din cap. "In legatura cu ce?"

"Inainte imi raspunzi tu." Imi dau ochii peste cap si ma asez din nou, e acelasi lucru.

"Sa iti raspund la ce?" Isi da cu o mana prin par, privind cateva momente peretele din spatele meu.

"Care-i faza cu el?" Ridica usor din umeri aducandu-si nesigur privirea inapoi la mine. Fața schimbandu-se intr-una ingrijorata.

"Nu e nicio fază." Raspund, si vazand cum pieptul i se coboara si se ridica tot mai repede, incerc sa imi redresez raspunsul. "Ieri dupa ce aflasem..ce aflasem.." Fac o mica pauza in care inghit in sec. "Rătăceam singură afară, si am dat peste el. S-a oferit sa ma aduca inapoi la hotel cu masina, si asta a fost." Ridic din umeri la sfarsit.

"Si ai acceptat pur si simplu?" Gesticuleaza frenetic iar eu incep sa ma incrunt.

"In mare partea nu aveam de ales, era tarziu si eram singura..il cunosteam deja cate putin de la Allison. Nu am gasit nimic suspect si nici in momentul de fata nu gasesc." Explic privindu-l in ochi.

Make me | 1Unde poveștirile trăiesc. Descoperă acum