Make me | 1

Capitolul 19

"Hei, Allison." Stau extrem de stanjenita inaintea prietenei mele si a mamei. Pot sa pun pariu ca mama e surprinsa de prezenta ei, si felul cum arata, cu siguranta nu se astepta la asta. Incerc sa ascund jena printr-un zambet prietenos, si aproape reusesc.

"Intră." Mama mea ii spune, tragandu-se intr-o parte ca sa ii faca loc.

"Eu sunt Allison." Îsi intinde mana catre mama mea, si ii zambeste, fiind mai politicoasa decat mi-as fi imaginat eu.

"Alice, mama Miei." Se prezinta la fel de politicos. "Ma bucur sa te cunosc." Zambetul ei pare forțat, dar nu cred ca Allison pare sa bage de seama prea mult detaliile.

"Atunci..cred ca o sa fim in camera mea..asta daca e in regula, mama? Te descurci singura cu legumele alea?" O intreb pe mama, care aproba fara sa ezite din cap.

"Bineinteles ca ma descurc, puteti merge. Si, Allison, daca o sa fi inca aici pana termin cina, esti bine venită sa mananci cu noi." Mama continua sa ii zambeasca, iar Allison da din cap. O iau inainte pe scari, spre camera mea, cu Allison in spatele meu.

"Ce te aduce pe aici?" O intreb cand ajungem in camera mea, iar usa este inchisa.

"Mi-am facut o gramada de griji, Mia. Inca din clipa in care Lucas te-a luat de langa noi, la petrecere. Ce s-a intamplat? E totul in regula? Ti-au facut idiotii aia ceva? Daca ti s-a intamplat ceva, jur pe tot ce am mai scump ca ii omor." Degetul ei aratator e ridicat in aer, sub forma de amenintare.

"Linisteste-te, Allison. Nu am patit nimic, totul a fost in regula. Nimeni nu mi-a facut nimic." O linistesc, dar privirea ei inca imi cere explicatii.

"Cum ai ajuns acasa? N-o sa iti vina sa crezi, masina lui Nathan a fost remorcată. Am crezut ca imi pierd mintile cand am aflat. Am sunat la agenție, dar nimeni nu ne-a luat in seama pentru ca am consumat alcool. A fost o nebunie totala. Pana la urma Darwin a sunat un prieten care din intamplare avea o dubiță, asa ca ne-a adus el acasa." Se aseaza pe patul meu, iar eu pe scaunul din fata oglinzii, pozitionata in fata ei.

"Oh, imi pare rau ca s-a ajuns la asta. Eu..adică pe mine m-a adus Lucas." Imi feresc stanjenita privirea.

"Lucas? Ok, ceva ciudat se petrece aici."

"Ce? Ba nu."

"Ba da. E ceva intre tine si el, nu-i asa?" Ma priveste suspicios.

"Nu, nu se petrece nimic intre mine si el. Eu aveam nevoie de ajutor, iar el s-a oferit."

"Exact asta vreau sa spun."

"Ce?"

"Lucas nu se ofera sa dea o mana de ajutor. E Lucas cel despre care vorbim aici." Chicoteste ironic.

"Da, ei bine, nici eu nu stiu ce se intampla."

"Adica?"

"Oh, Allison..nu mai pot continua sa mint."

"Cu ce?"

"Uite ce e, știi ziua aia in care Nathan a inceput o bataie cu Sam?" Intreb.

"Normal."

"Ei bine, dupa ce apele s-au linistit, Lucas s-a oferit sa ma aduca acasa cu masina. Am acceptat, dar in masina, discutia noastra a luat o intorsatura extrem de proastă, si cumva s-a ajuns in punctul in care Lucas mi-a spus ca nu dă doi bani pe mine, si ca nu ii pasa de nimic in legatura cu mine, apoi practic m-a dat jos din masina. Bine, nu e cine stie ce, eram deja in fata casei mele, dar el a fost cel care mi-a spus sa ma dau jos. Dupa asta, am realizat ca latura mea proastă care a început sa îl placă, a fost destul de ranita." In timp ce povestesc, ochii lui Allison nu ii parasesc nici o clipa pe ai mei, incercand sa inteleaga cuvant cu cuvant unde vreau sa ajung. "In ziua aceea, m-ai invitat la petrecerea lui Lucas, cea de vinerea trecuta. Mă rog, intial refuzasem. Urmatoarele 3 zile, de la ziua in care ai venit la mine, tot grupul tau s-a comportat de parca nu exist. In special Lucas, pe care l-am salutat si nici macar nu s-a uitat la mine. Nu stiam sigura ce e, simteam doar ceva groaznic in piept, iar capul meu interpreta totul in toate felurile posibile. Nu intelegeam exact ce se intampla, si de ce se intampla in acest fel. Oh, iar tu ai fost data disparuta pentru mine, asa ca mi-a fost si mai greu."