Make me | 1

Capitolul 24

Nu stiu cu ce si de ce am creierul incarcat cu atat de multe ganduri, dar nu ma pot concentra sa citesc cartea asta. Pur si simplu ajung sa citesc acelasi rand de 5 ori, si nici macar nu imi dau seama. Nu stiu ce se intampla cu concentrarea mea.

Am incercat sa imi astup gandurile ascultand muzica in casti, dar nu ajuta deloc, ba chiar le multiplica si aproape am o migrenă.

Inchid cartea brusc, si o pun pe jos, langa mine. Imi scot frustrata castile din urechi, si imi frec cu palmele fata. E epuizant sa nu iti gasesti linistea in locul cel mai linistit, biblioteca. Unde ar fi vreodata mai liniste decat aici?

Cu toate astea, tot nu pot sa imi aud gandurile urland. In ultimul timp, mi s-au intamplat atat de multe lucruri consecutive, incat nu am avut timp si energie sa le gandesc pe fiecare in parte. Nu sunt obisnuita sa indur atatea, chiar daca unele lucruri sunt minuscule, aproape nesimnificative, le simt acolo, imense. Ma epuizeaza pana la ultima picatura, tocmai pentru ca eu gandesc fiecare detaliu.

Avantajata ca stau pe jos, intr-unul dintre multe randuri cu rafturi pline cu carti, imi aduc genunchii la piept si ii imbratisez, uitandu-ma in gol.

Nu stiu ce mi se intampla, nu stiu ce e cu mine. Ma simt stresata, de parca cineva imi respira in ceafa mereu. Nu imi pot controla sentimentele, ma simt suparata, sau mai bine zis deranjata, desi nu stiu exact motivul concret. Simt ca nu imi merge aproape nimic cum doresc eu, si stiu ca ar trebui sa ma obisnuiesc cu chestia asta, pentru niciodata nu imi merge ceva cum vreau eu, dar de data asta e diferit. Nu sunt nervoasa, sunt trista. Ma simt trista si suparata. Vreau sa vina cineva care sa ma ajute sa imi revin, desi in acelasi timp nu am chef de nimeni. Am o stare dubioasă, si mi-e teama ca nu o pot repara prea curand.

Uitandu-ma in gol intr-un punct fix, imi dau seama la ce ma uitam. Bineinteles, la o carte, dar citisem titlul. Cum sa te indragostesti dar sa ramai cu capul pe umeri. Starninadu-mi din plin curiozitatea, ajung pana la ea prin mersul piticului. O iau de pe raft, stergand praful care era usor asezat pe cotor. Analizez coperta care este destul de simpla, dar titlul face totul. O intorc, citind coperta de pe spate.

Cartea pe care urmeaza sa o cititi abordeaza una dintre emotiile omenesti cele mai puternice dar gresit intelese : dragostea romantica. Multi tineri cresc avand o conceptie extrem de distorsionata asupra dragostei romantice. Acestia confunda dragostea adevarata cu pasiunea, atribuindu-i o aură pe care nu o poate avea niciodata.

Arcuindu-mi sprancenele o data ce am citit coperta, starnindu-mi si mai mult curiozitatea.

Ma asez la loc, exact cum stateam si inainte, si o deschid la prima pagina, citind printre randuri.

„dragostea la prima vedere se infiripa intre unii oameni"

Fals. Chiar daca unii dintre cititori vor fi de alta parere, dragostea la prima vedere este imposibila din punct de vedere fizic si emotional. De ce? Fiindca dragostea nu este doar un sentiment al farmecului romantic; ea trece dincolo de atractia sexuala intensa, precum si de incantarea de a fi pus mana pe un trofeu social extrem de ravnit. Toate acestea sunt emotii care se dezlantuie la prima vedere, insa ele nu echivaleaza cu dragostea. Mi-as dori ca fiecare cuplu tanar sa cunoasca acest adevar. Sentimentele acestea trecatoare difera de dragostea adevarata prin faptul ca indreapta lumina reflectoarelor asupra persoanei care le traieste si care isi va spune : „Ce se petrece cu mine? E cea mai grozava experienta prin care am trecut eu vreodata! Cred ca m-am indragostit!"

Am citit acest paragraf de mai multe ori, si nu pentru ca nu m-am putut concentra, ci pentru ca mi-a placut foarte mult, realitatea a dat lovitura.