Make me | 1

Capitolul 9

"Uhm..Am auzit destul cat sa imi dau seama ca tu si Tina sunteti frati iar mama voastra e directoarea." Ii raspund, precum mi-a cerut. Isi da mana prin par ca sa il aranjeze. Cred ca e un  tic asta pentru el, caci parul lui nu mai are nevoie de retusuri, iar el continua sa faca.

"Tina nu e sora mea!" Exclama enervat. Isi bate joc de mine? Bineinteles ca sunt frati.

"Cum adica nu sunteti frati? Faci misto? Am auzit clar." Spun si imi strang coada mai bine.

"Parca ti-am spus sa nu imi pui intrebari despre viata mea!"Continua sa se rasteasca. Realizez ca sunt in baia fetelor, certandu-ma cu Lucas in timp ce toata lumea e la ora, dar ignor gandul, nu e momentul.

"Ei bine, n-as pune intrebari daca as intelege!"

"Nici nu trebuie sa intelegi, chiar nu trebuie. Nu am fost destul de clar ieri?" Isi redreseaza glasul, dar tot e unul aspru. Imi presez buzele intr-o linie subtire si oftez. Are dreptate, intr-un fel, mi-a spus sa nu ii pun intrebari iar eu tot o fac. Dar e atat de enervant ca nu imi raspunde! Vreau sa stiu unele lucruri, de aceea si intreb. Eu nu stiu cum sa ma comport cu el, tocmai pentru ca nu il cunosc, dar el nici macar nu vrea sa ma lase sa il cunosc. Cum am putea incerca sa fim amici daca el nu imi spune cine e mama lui, cine e sora lui, ca stie sa cante la chitara si chestii pe care eu vreau sa le stiu. Poate sun putin a disperata, dar el e atat de misterios! Nici macar concluzii nu pot sa trag, ca intervine ceva si imi abureste orice informatie pe care o detin despre el si nu mai inteleg nimic.

"Asa e, ai fost."Spun in cele din urma cu o voce joasa. Clar e surprins dupa modul in care isi arcuieste sprancenele. Isi muta greutatea de pe un picior pe altul, si se gandeste la ceva.

"Nu poti spune nimanui ce crezi tu ca ai auzit. Nu e ceea ce pare. Atat pot sa iti spun, Tina nu e sora mea. Dar nu spune nimic legat de orice din conversatia aia nenorocita."

"Serios? Dupa ce ca ma lasi in ceata, si nu vrei sa imi explici, imi spui ca nu pot spune nimanui?" Spun pe un ton amuzat, dar e nervos-amuzat. 

"Te rog, Mia! Tu nu intelegi!" Se enerveaza din nou, articuland prost cuvintele.

"Fa-ma sa inteleg!"I-o intorc. Isi inclesteaza pumnul si loveste chiuveta de langa, semn ca e furios, probabil. Imi da o privire dispretuitoare, si merge spre iesirea din baie. "Unde pleci?"Uau, rolurile s-au schimbat, de obicei el ma intreaba asta. Isi ia o tigara si o arunca intre buze.

"Departe de tine, nu mai suport sa respir acelasi aer cu tine in momentul asta." Isi aprinde tigara si se intoarce spre mine, mult mai calm decat era acum cateva secunde. "Ai face bine sa nu vii dupa mine." Trage pofticios din tigara. "Si pentru binele tau nu spune nimanui." Imi sufla fumul in fata, si iese din baie ranjind. Ce bipolar. Ma stramb din cauza fumului suflat in fata, si scutur mana prin fata mea pentru a-l indeparta.

N-as fi spus niciodata nimanui chestii legate de el, in special daca m-ar ruga sa nu o fac. Eu nu ii pun intrebari pentru a-l judeca, sau pentru a scoate barfe pe la spatele lui, zvonuri, sau ca sa afle tot liceul. Poate nu e el cel mai politicos baiat din lume, dar tot n-as face asta. Pur si simplu n-as putea. Vreau pur si simplu sa stiu, adica sa aflu ce i-a afectat comportamentul asta actual. E clar ca ceva e la mijloc, ceva ce incearca sa ascunda din rasputeri, altfel nu s-ar enerva asa mereu cand ii pun mici intrebari. Sau poate doar mi se pare mie, nu stiu.

Dupa ce orele s-au terminat, am iesit pe usa liceului, pentru a merge acasa. Ma simt mai bine, nu mai am acea stare de greata, dar tot ma simt slabita. Dupa ce am vomitat in baie, nu am putut manca nimic, pentru ca simteam ca voi vomita din nou. Afurisita de vata pe bat. Nu stiu cu ce i-am gresit sa ma faca sa ma simt asa.

Ies in curtea liceului, unde deja multi elevi stau pe grupulete si vorbesc sau rad. Sau judeca. Privirea imi cade pe o banca pe care Allison sta singura si se uita ingandurata la cimentul pe care are picioarele asezate. Zambesc ca este atat de distrasa, si ma indrept spre ea.