~ Prolog ~

27.5K 451 24
                                    

~~~ Prolog ~~~

Emma's P.O.V.


- Harry, asculta-ma! am tipat eu.

El continua sa mearga cu mainile in buzunar, lejer, parca nici macar nu as fi strigat la el. Voia sa plece. Aveam atatea amintiri impreuna, ca cei mai buni prieteni, si totusi el voia sa plece. Ploaia parca nu se mai oprea. Sapca imi statea in cap iar hainele atarnau ude leoarca de trupul meu. Eram atat de nervoasa ca eram gata sa arunc cu skateboardul dupa el.

- Sti ceva? M-am saturat de tine si de hobby-urile tale idioate!  Pentru ce dracu' iti trebuie faima? Pentru ce dracu' iti trebuie muzica? Pentru toate prostiile astea pe care nu o sa le ai niciodata, tu pleci si ne parasesti pe noi toti!

- Du-te acasa. 

Pentru prima oara in viata mea am simtit cum inima mi se sfasie. Harry se opri in loc. Vocea ii era atat de slaba incat abea auzisem ceea ce zisese.

- Nu, tu sa te duci acasa! Renunta la toate visele astea prostesti si ramai cu noi!

- Iti repet pentru ultima oara. Du-te acasa.

Niciodata nu imi vorbise atat de dur. Harry era un skater minunat, un prieten minunat si mereu mi-a fost alaturi. Din toata gasca, noi doi eram cei mai apropiati. Eram cei mai buni prieteni si totodata cei mai ciudati, chiar daca el nu stia ca ceea ce simteam eu pentru el era mai mult decat prietenie.

- Nu plec nicaieri.

- Nu ma face sa ma intorc la tine. Nu ma face sa te lovesc, Em. Nu ma obliga sa o fac.

- Asta s-a ales de prietenia noastra? am zis facand o scurta pauza. Atunci loveste-ma! Intoarce-te si loveste-ma! Dar macar ramai aici, cu mine, cu gasca. O palma nu va durea atat de tare pe cat va durea pierderea ta.

Mi-am abtinut lacrimile. Fetele puternice nu plang. Fetele puternice lupta. Harry s-a intors cu fata catre mine si i-am observat privirea lipita de pamant. Apoi si-a ridicat-o, iar incruntarea sa m-a facut sa-i simt toata ura indreptata spre mine. 

- Eram sigur ca tu crezi in visul meu chiar daca ceilalti nu o fac. M-ai tradat. Erai ultima persoana de la care ma asteptam sa fiu tradat.

- Si tu erai ultima persoana de la care ma asteptam sa fiu parasita.

- Asta suna ca si cum am fi impreuna. Dar nu suntem. Asa ca retine: atata timp cat nu sunt legat de tine in niciun fel, nu ma poti opri sa plec din Los Angeles. Pentru ca nu simt nimic pentru tine. Chiar daca tu poate ca simti.

- De unde ai mai scos-o si pe asta? am spus total uimita.

- Nu orice fata m-ar fi oprit sa plec, raspunse el cu un zambet siret pe fata.

Apoi se intoarse si plecase. Nu am mai avut puterea sa merg dupa el. Plangeam. Era a doua oara cand ceva ma ranise atat de tare incat sa ma faca sa plang, dupa moartea parintilor mei. In acesti doi ani de cand marele Harry Styles a plecat si a devenit celebru, eu am invatat ca pot fi mai puternica de atat. Ca pot suporta o viata fara el. Ca fiecare gura de aer pe care o iau este o dovada clara ca pot trai si fara prietenul meu de nadejde. Si ca Sunny e o persoana de treaba atunci cand incerci sa o cunosti. Asta pana azi, cand aflu ca Harry s-a intors, impreuna cu noua lui gasca. 

In dreapta aveti o imagine cu Emma :) Sper ca si voua vi se pare la fel de draguta ca mie. Pe parcursul povestii o sa pun poze cu ea ceva mai baietoasa, pentru ca acesta va fi caracterul ei :) In rest, acesta este primul meu fic One Direction. Sper ca va place, cel putin pana acum. Va pup! :*

For her skater heart (One Direction Fan Fic)Where stories live. Discover now