Cu leafa pe-o decadă și-un car de pofte-n urmă, caut iubiri de-o noapte pe străzile răzlețe,
aș vrea s-aleg o mia din astă vastă turmă,
dar nu știu ce s-aleg, fiindcă toate sunt zdrențe.
Trec de grupuri compacte și-arunc fugar retina
pe chipuri zgribulite ce încă-mi mai zâmbesc,
colind nehotărât, centura, cu mașina,
căci vreau ceva mai bun, nu vreau doar să plătesc.
*
După lungi căutări, după clasări atente,
găsesc ceva mai fin, ceva ce chiar îmi place,
- cu față mai aleasă, cu șuvițe brunete -,
îi fac un semn să urce, și ce îi zic ea face.
Trei străzi și văd hotelul, urcăm la doi, pe jos,
intrăm, m-așez pe pat, ea îmi cere un foc,
nu știu de ce, dar nu mi-e bine, ce dracu', sunt milos?
nu-mi trebuie nimic... 'i-arăt un scaun să ia loc.
Cum te numești? o-ntreb, ea îmi răspunde-n șoaptă;
zi-mi ceva despre tine, zic eu -o gazdă bună-,
tresare, se încruntă, tușește, dintr-o dată
se face mai comodă și-ncepe să îmi spună.
*
Nu știu ce este bunătatea... E ciubucul făcut?
Înconjurată de ochi răi, le văd disprețu-n fețe,
am fost târât-aici, nu-i ca și cum am vrut,
dar știu că un artist face haină din zdrențe...
*
Minoră, cinșpe' ani, mi-a zis povestea-ntreagă,
nu din inițiativă, eu am tot insistat,
mi-a spus că nu e nimeni pe lume s-o-nțeleagă.
„ Durere e cuvântul sinonim cu bărbat"
*
Mișcat de-a ei durere, atins de-a ei povești,
îi dau tot ce-am la mine și-o mângâi blând pe față,
îi spun că o să-i fac să plângă pe-a ei pești,
și îi pomit solemn că-i fac o altă viață.
Obrazul ei e aspru, bătut de vânturi reci,
se uită fix la mine, cu teamă, necredință...
Și-atunci acei ochi verzi, pân'-acum triști și seci,
scânteiază și scapă lacrimi de biruință.
*
Îi iau palma în mână, mă uit la ea și-i spun:
— Ești liberă s-alegi ce vrei să faci de-acum,
nu te influențez, nu te forțez, dar o să te supun
să-ți faci un viitor... trecut nu ai, e scrum!
Cu lacrimi șiroindu-i, cu fața zâmbitoare,
îmi dă ca plată trupul, și-ncepe-a-l dezbrăca,
dar o opresc la timp, ea se supune, gânditoare,
îi spun că mulțumirea e ce pot accepta.
