Am scris, glasu-mi să nu-l audă,
colegi, prieteni, rude, frați...
Voi scrie azi, citi-veți peste-o lună
și auzi-veți în ani îndepărtați..
Am terminat caiete, foi, stilouri,
s-au terminat și visele, un pumn,
când vine vara, vin strofele, stoluri.
Din nou încep să scriu ca un nebun..
Am pus pe foi cuvinte nu prea multe,
mă tem de ce-aș putea ajunge-n timp...
Ca umplutură: câteva gânduri mărunte,
din inimă-s cuvinte ce le simt.
Am scris la început mai mult din joacă,
câteva strofe de gen hihihi,
s-a agravat şi nu-ncepea să-mi treacă.
Şi uite-mă bolnav de poezii.
Am luat şi tratament, calea uitării,
pentru moment a dat chiar rezultat,
dar m-au atins iar strofele chemării,
din nou mă zvârcolesc tăcut, în pat.
Am mâzgălit pe foi, scris caligrafic,
am șters, am scris și iar am mâzgălit,
desen rupest', ca omul vechi, sălbatic,
cuvinte goale, frumos le-am zugrăvit...
Am tăcut mult și încă voi mai tace',
am scris puțin, de-acum m-apuc să scriu,
dar poezie, pentru tot ce rima-mi face,
m-oi răzbuna pe tine, într-un târziu...
