Eu nu scriu versuri pentru neîntelegători,
nici pentru cei ce nu-s atrași de rimă,
eu nu scriu versuri pentru muritori,
nici pentru cei ce au ziua senină.
Eu nu trăiesc, aici, pentru cei vi,
morții mi-au zis aspru sa mă răzbun...
Eu sunt aici s-aduc nuanțe de gri,
primăvăraticilor brumă de autumn.
Nu sunt în lume fiindcă-am vrut să fiu,
aș fi ales să nu mă înființez vreodată,
să nu exist printre tot ce e viu,
un transparent în lumea colorată.
Eu nu vorbesc doar ca să umplu golul,
produsul a interminabilei tăceri,
Eu nu trăiesc doar ca să umbresc solul
-cum alții fac, scăldându-se-n plăceri-.
Eu nu scriu poezii din plictiseală,
sau "asta-nseamnă să fi mafiot".
Îmi pun mintea la lucru-n orice seară,
din tot ce am doar chintesenta scot.
