Tu nu ai cum să mă-nțelegi,
atâta timp cât nu mă simți,
cât tu ești liber să alegi
și nu ești biciuit de sfinți.
Când scriu, n-o fac că-n timp aș vrea
s-ajung poet sau mare scriitor,
scriu doar să treacă vremea rea,
să pot privi senin spre viitor.
Am multă ură-n mine adunată,
da-n poezii n-am pus decât un gram,
de aia nu-mi știți partea-ntunecată,
când prea sătul le-aş pune-n vene geam.
Inima mea demult n-are măsură,
căci bate rar, alert...neregulat,
îmi scrâşnesc dinții-ncercând să tac din gură,
de supărare mă culc şi nemâncat...
***
Şi el, acel ce nu mă stie,
zice că totu-i hiperbolizat.
,,Caută-atenții prin tristă poezie''
Dar tot ce-am scris este adevărat.
,,E depresiv, dar lasă...o să-i treacă,
nu i-a dat mă-sa bani de cheltuit,
sau i-a scăpat tat-su o palmă-n moacă
și-acum se simte zeu învinuit''
