Au plecat toți (gunoi purtat de ape)
agățat de speranțe eu am rămas blocat;
Tu încă ești aici, chiar dacă de departe,
știu că exiști, trăiești, știu că nu m-ai uitat.
Zâmbesc apatic când depresii uitate
revin, lovesc și nu se mai opresc,
dar știu mereu că peste tot și toate
de-acolo ești aici și vreau să-ți mulțumesc!
Îmi pasă, pun suflet și trec peste multe,
dar orgolii mă scaldă, las proaste impresii,
frici ascunse mă-nghit - nimeni să le-nfrunte -
ajută-mă, te rog, du-mi carul cu depresii...
