"Poți să ai totul fără să ai nimic și poți să nu ai nimic având totul."
- Mihai Eminescu
Capitolul 18
Prada și vânătorul
Am scuipat apa cu putere, simțind cum mă ustura în drumul ei afară din plămâni umplându-mi gura cu un gust amar. Tusea din piept nu contenea să se oprească iar eu îmi simțeam faringele arzând. Mi-am prins mâna de marginea piscinei, încercând să-mi găsesc puterea de a mă ridica. Hainele de pe mine, deși erau puține, mă făceau să mă simt grea, iar pielea mă ustura acolo unde atinsesem apa la impact.
Am înghițit în sec în momentul când Sin îmi atinse din nou corpul iar singurul lucru pe care l-am putut simți era furie pură pentru acest nenorocit. Am mărit din dinți și i-am pleșbit mâna în timp ce m-am întors cu fața spre el înfruntându-l. Apa i se scurgea aproape din firele de păr, în timp ce ochii săi străluceau la fel ca apă. Un zâmbet ștrengar îi juca pe buze în timp ce în privirea lui citeam amuzamentul. Era normal ca pentru el totul era o glumă.
- Nu credeam că am să te văd vreodată udă, surâde el apropiindu-se.
- Nu te apropia de mine!
Lumea din jur nu părea să ne fi luat în seamă, ceea ce îmi dădea de înțeles că oamenilor nu le păsa de ceea ce făcea el mai ales că era propria lui petrecere și putea face ce dorea. Păcat că și-a ales persoana greșită pe care să o arunce în piscină.
- Ador să te văd speriată, spuse el.
Distanța dintre noi se micșorează, iar apa părea că îmi îngreuna și mai mult corpul. Îmi puteam auzi propriile bătăi de inimă în timpane și gustul apei în gură. Îmi doream să îl lovesc atât de tare încât să îl fac să își înghită îngâmfarea aia de pe față.
- Ți-ai ales persoana greșită cu care să te pui. Nu mă sperii Sin, dimpotrivă, tu ar trebui să fi cel care să se uite în spate de două ori înainte de a se pune la somn.
- Micuța Saskia, nu mai este prada? chicoti el.
I-am simțit mâinile pe șoldurile mele menținându-mă locului, deoarece nu știam să înnot și încercam să îmi mențin cumva echilibrul. Deși piscina nu era adâncă, faptul că mă aflam cu el aici nu îmi dădea nici o stare de siguranță. Ceilalți tineri din piscină nici nu păreau că ne au observat prezența.
- Nu am fost niciodată o pradă. Și nici nu am de gând să mă las vânătă de tine, Sîn!
- Ce păcat, pentru că am observat că îți place atunci când eu sunt vânătorul.
Mâinile sale urcară și se așezată pe talie în timp ce respirația începea să mi se intensifice. Sin era și mai aproape acum, atât de aproape încât îi puteam simți respirația caldă peste buze. Ochii săi nu mai erau calmi acum. Ceva sălășluia în interiorul său și îl făcea să fie sălbatic și posesiv, agitat și necontrolat, cum fusese mai devreme, dar acum, acum doar aștepta să îmi vadă reacția, ca să se năpustească asupra mea. Calmul de dinaintea furtunii.
Mâinile sale urcară pe spate și profitând de materialul plutitor al tricoului meu își făcu loc înspre bretele subțiri ale sutienului din costumul de baie. Fiori fierbinți îmi trecută prin stomac în timp ce am căscat ochii de groază. Ce dracu avea de gând?
Mi-am înfipt unghiile în brațele lui și am încercat să le îndepărtez însă era imposibil, era mult prea puternic.
- O singură mișcare greșită si sutienul dispare, murmură el zâmbind.
Strălucirea plină de satisfacție din privirea lui îmi întețea furia și groaza în același timp făcându-mă și mai vulnerabilă. Gândește Saskia! Gândește!
- Ia-ți mainile! am spus printre dinți.
- Data viitoare poate o să te gândești de două ori înainte să vii la o petrecere de a mea să mă provoci. Ești pe terenul meu și jucăm după regulile mele, Saskia. Acceptă că ești învinsă de fiecare dată.
Am mărit de furie, însă m-am calmat imediat în timp ce ideea îmi înflori în minte făcându-mă să mă agăț de ea ca de un colac de salvare.
- Ce dorești, Sin?
- Nu, nu, nu, spuse apropiindu-se de urechea mea. Ofițerul Brekker, micuță Saskia.
Dacă aveam să mai stau aici mult timp, avea să îmi plesnească o venă de furie la cât de tare mă călcase pe bătături idiotul ăsta.
- Ce dorești, Ofitere... Brekker?
Buzele sale erau atât de aproape de ale mele, parcă sfidandu-mă și în același timp provocându-mă să ripostez. Știa cât de tare mă enerva asta și totuși mă incită să aflu care îi era următoarea mișcare.
- Vreau să mă implori. Să implori milă, micuțo.
- Cum ai vrea să te implor, ofitere?i-am spus apropiindu-mă de maxilarul sau și în același timp sustinandu-i privirea.
Zâmbetul i se largi pe buze, semn că îi plăcea când vedea că mă mulez în jocul sau. Mi-am mișcat mâinile în sus spre umerii săi și unindu-le în spatele gâtului sau. Îi susțineam privirea în timp ce zâmbeam de satisfacție, privindu-l cum cedează. Nu mi-am închipuit că putea fi atât de ușor să îi distrag atenția, să îl defocusez de la ceea ce avusese el în minte în a-l îndrumă spre ceea ce aveam eu în minte. Acum înțeleg de ce era o plăcere pentru el să îmi provoace necazuri. Era un joc continuu de dominare, iar mie îmi plăcea să fiu dominată.
Mâinile mi-au urcat în părul sau umed și țepos, la ceafă, făcându-l să întredeschidă ușor buzele, însă ochii încă erau ațintiți asupra mea. Îi plăcea să fie atins la fel de bine cum îi plăcea să creadă că a reușit să mă îmblânzească. Aproape mă bufnea râsul.
Profitând de ocazie și de neatenția lui, mi-am ridicat genunchiul și l-am lovit pe Sin în locul cel mai prețios pentru orice bărbat făcându-l să se încrunte de durere și mai apoi să se de câțiva metri mai în spate creând valuri în jurul nostru. Nu am stat să aștept următoarea lui reacție așa că m-am întors și mi-am poziționat brațele pe marginea piscinei și m-am ridicat cu stângăcie datorită greutății pe care mi-o ofereau hainele ude.
- Saskia!l-am putut auzi pe Sin mârâind în urma mea.
Ieșind afară din piscină, mi-am impus picioarelor să mă țînă stabilă în momentul când m-am pus în capul oaselor pe marginea de ciment pentru a nu face vreo săritură acrobatică și să ajung din nou să înnot cu rechinii.Mi-am făcut loc printre oamenii care își vedeau de ale lor fără nici cea mai mică grijă, în timp ce teama începea să pună stăpânire pe mine. Nu eram sigură ce aveam de gând atunci când Sin avea să mă prindă din urmă însă un lucru era cert. Nu aveam să îl mai las să obțină controlul asupra mea."Băieții au de gând să te folosească și să te umilească în cele mai crude moduri posibile. Să nu ajungi în halul ăsta niciodată, Saskia!"
Mi-am amintit eu vorbele fratelui meu în minte parcă îmbărbătându-mă în ciuda sunetelor provenind dinspre piscină. Eram mai mult că sigur că Sin era în spatele meu, parcă simțindu-i furia în ceafă, la cât de tare mă îngrozea.
Toată lumea se uita la noi, și puteam auzi mulțimea cum șușotea în jurul nostru. Unii mă cunoșteau foarte bine de la curse sau de la facultate, și nu avusesem prea multe tangențe cu nimeni de altfel, însă mă enerva la culme faptul că Sin își permisese să mă ia pe sus că pe un sac de cartofi și să se arunce cu mine în piscină de parcă aș fi fost una din târfele lui de-o noapte.
Frigul îmi pătrunse rapid în oase, deși privindu-i pe ceilalți eu păream singura care simțise asta. M-am întors pe călcâie în speranța de a o găsi pe Samantha și de a pleca naiba de aici. Râsetele și șușotelile nu scădeau pe măsură ce înaintam spre treptele dinspre intrarea în casă. Picăturile de apă mi se scurgeau șiroaie pe picioare și pe spate, din păr și de pe brațe, în timp ce prin timpanele înfundate auzeam vag ritmul melodiei din boxe.
- Pleci atât de repede de la petrecerea mea?șuieră Sin în timp ce mă prinse de încheietură oprindu-mă din a mai face vreun pas.
Nervii acumulați până în acel moment stăteau să se răsfrângă prin mine și simțeam că vreau să ard și să-l omor cu mâinile goale și să plâng, toate în același timp. Nu era de ajuns că făcuse o cascadorie cu mine mai devreme? Acum voia și o scenetă de teatru?
- Dă-mi drumul!i-am spus pe o tonalitate joasă.
Îl priveam cu ură, însă el părea imun la asta. Cred că era obișnuit să fie privit astfel, însă un lucru era diferit. Nu era obișnuit să fie privit astfel de către mine, iar ochii săi trădau lucrul ăsta. Vedeam înfrângerea și indignarea din spatele zidului de sfidător pe care se străduia să-l mențină încă în picioare.
Puteam profita de șansă să îi trag o palmă, orice... însă nu voiam să mai stau în locul ăsta nicio secundă. Nu mai voiam să îl văd și nu voiam să le dau șansa celorlalți să profite de asta. Știam cât de virale ajung unele videoclipuri de la petreceri iar eu nu doream să devin vedetă luna asta.
- Am de gând să te fac să mi-o plătești, Saskia. Îmi datorezi mult prea multe că să te mai pot lăsa să-mi scapi printre degete.
Mi-am tras mâna din strânsoarea lui și i-am vorbit cu venin.
- Nu ți-a ajuns lovitura de mai devreme? Mai vrei una ca suvenir?l-am confruntat eu simțind privirea lui ucigătoare strapungandu-mă de o sută de ori.
Sin mă trase și mai aproape de el, de data asta apropiindu-și buzele de urechea mea. Răsuflarea-i era fierbinte și îmi trasmitea fiori înfricoșători pe șirea spinării, îmbinându-se minunat cu frigul din corp.
- Ai face bine să-ți încui fiecare geam și fiecare ușă din casă de acum încolo, micuțo. Nu va mai exista nici un loc în care să te simți în siguranță. Nici un loc în care eu să nu te aștept și să te vânez că pe o pradă. Nu o să te mai simți sigură nici măcar în propria ta casă, nici la facultate, nici la locul de muncă. Și nimic nu o să mă oprească din a ajunge la tine.
Simțeam cum buza de jos îmi tremură ușor, și nu eram sigură dacă era din cauza fiorilor determinați de cuvintele lui Sin sau din cauza frigului. Însă un lucru era cert, amenințarea lui își atinsese scopul, și acela de a mă îngrozi în totalitate.
Seth veni din casă și coborî treptele rapid ajungând în dreptul nostru. Era agitat, însă nu la modul în care mă așteptam să îl fi făcut Sam agitat, ci la modul alarmat. Teama și furia îi străbăteau fața în timp ce maxilarul îl avea încleștat. Nu purta tricou, lăsând pipetul la vedere, însă măcar avea blugii pe el.
- Unul din gașca lui Snake e aici și a adus droguri printre invitați... și... Cineva a luat droguri...
- Cine ?am întrebat simțind cum gâtul mă usutră din nou.
Seth evită, de parcă întrebarea l-ar fi costat viața. Îmi ocoli privirea și îl privi țintă pe Sin care era impasibil. Tăcerea dintre ei nu îmi transmitea un sentiment neplăcut, iar asta mă îngrozea și mai tare.
- Pe Samantha.
- Cum?!am urlat de furie.
Seth păru mai mult decât temător de data asta. Era îngrozit și în același timp vina îi acapară fața.
- Am lăsat-o câteva minute singură după ce ne-am jucat jocul și când m-am întors nu mai era conștientă.
Am mârâit de furie în timp ce m-am întors pe călcâie și am urcat scările în grabă. Futu-i morții ei de treaba! Trebuia să o găsesc pe Sam și să o duc la spital, asta dacă nu cumva era și mai grav. Seth și Sin mi-o luaseră înainte și patrunseră în casă înaintea mea printre invitați, am văzut un cerc de oameni strânși în sufragerie. Un băiat care nu părea cu mult mai mare decât mine era ținut la pământ de un altul iar lângă ei se află Samantha întinsă pe canapea. Avea ochii deschiși și respira pe gură, însă fața ei era lipsită de culoare și mai albă că niciodată. M-am îndreptat înspre ea și am cuprins-o în brațe simțind cum eram pe punctul să clachez. Nu știam ce ar trebui să fac și cum ar trebui să reacționez la toate astea. Sam era singura mea familie, singura mea prietenă, iar eu o lăsasem aici și acum se afla în situația asta din cauza mea... Cum de i-am putut face una că asta?
Lovituri aprige se auzeau din spatele meu și l-am văzut pe Sin cum îi atribuia pumni tipului care era întins pe jos, cel mai probabil cel care o drogase pe Sam. Seth îl țintuia pe tip la pământ, în timp ce Sin mai mult îl omora în bătaie. Fața băiatului nu mai arăta a ceva omenesc cu tot sângele șiroindu-i pe față și prelingându-se pe podea. Mi-am simțit mâna strânsă în pumn de către mâna Samanthei și atunci am știut că trebuia să plecăm. Nu vorbea însă clipea și respira regulat în momentul în care am ridicat-o ușor de pe canapea și am făcut pași mici printre invitați.
Zgomotele de lovituri încă îmi răsunau în timpane, în timp ce fața demonică a lui Sin în timp ce îl bătea animalic pe tipul ăla îmi umplea privirea, făcându-mă să mă tem și în același timp să îl urăsc.
- Sam, îmi pare atât de rău, te rog, te rog să mă ierți. Nu ar fi trebuit să te las niciodată singură, nu ar fi trebuit niciodată să venim la petrecerea asta idioată. Te rog, rămâi cu mine!
Mă temeam că nu puteam ajunge până în casă iar ea avea să-și piardă conștiința. Însă, uitându-mă la ea, privirea îi era goală, mai mult decât atât era la fel de speriată că și mine.
-Vreau doar apă, murmură ea de sub pătură.
Nu am expirat ușurată decât în momentul în care am adus-o pe Sam în camera ei și am băgat-o în pat. Culoarea îi revenise în obraji, însă tot nu puteam trăi cu gândul că ea avea drog în organism. La naiba! Trebuia să o vadă un doctor, ceva... Dar ea insistase că nu vrea să audă de așa ceva și că tot ce are nevoie este doar somn.
Mi-am înfrânat lacrimile care stăteau să-mi cadă pe obraji în timp ce i-am întins paharul cu apă. Uram să o văd în halul asta știind că fusese din vina mea, știind că o lăsasem singură în locul ăla cu Seth. Nu ar fi trebuit să o las pe Sam singură, deși mai fusese la petreceri cu foștii ei iubiți, însă niciodată nu pățise lucruri de genul sau cel puțin din câte știam eu.
- Sunt bine acum, Saskia, nu-ți face griji. Voi fi bine...
M-am încruntat în timp ce a sorbit apă din pahar apoi a pus paharul pe noptieră. Era calmă, ceea ce era ciudat. Pentru orice altă persoană care ar fi luat droguri și ar fi asistat la atât de multe orori într-o seară, ar fi tremurat sau cel puțin ar fi arătat puțină teamă pe chip. Însă Samantha nu era așa. Voia să se creadă puternică, întotdeauna ea era mai puternică decât mine la lucruri de genul, pe ea nu o mișca nimic.
Dar de data asta, era diferit. Calmul de pe fața ei era diferit, era natural, și din reflex, nu era forțat de parcă ar fi vrut să se arate curajoasă. Mai trecuse prin asta. Și nu o dată. De mai multe ori.
- Când a fost ultima dată când ai luat droguri, Sam?am întrebat-o simțind tonul tăios din propria-mi voce.
Privirea ei îngheță. Semn că nu se aștepta să îmi dau seama. Nu mă privea, îmi ocolea privirea stăruitoare, și își privi mâinile, ceea ce măfăcea să înțeleg că manichiura ei era mai interesantă decât mine.
- De când iei droguri?am întrebat-o de data asta pe un ton mai puțin tăios.
Nu o acuzam și nici nu o judecam. Voiam doar să știu de când și de ce.
- Răspunde-mi!
Tresări la ultimele mele cuvinte. Începuse să-și frământe mâinile una de alta, când într-un final își ridică privirea întâlnind-o pe a mea.
- De câteva luni...
- De ce?
Își încleștă maxilarul. Nu se aștepta să o întreb asta. Probabil se aștepta să răbufnesc și să arunc chestii prin cameră, însă și eu mă surprindeam pe mine cu calmul nenatural.
- La început am luat din curiozitate... să văd cum se simte, însă după o perioadă mă simțeam mult prea singură... deși te aveam pe tine și pe Erik, simțeam nevoia de altceva.
Simțeam cum îmi zvâcnește o venă și voiam să mă dau cu capul de pereți până îmi crapă.
- De la cine le iei, Sam? Cine dracu' îți vinde ție rahaturile astea?am spus pe un ton ridicat.
Îmi evită din nou privirea, în timp ce deschise gura dorind să spună ceva, însă nu spuse. Buza de jos îi tremură și respiră sacadat. Am privit-o stăruitor în timp ce așteptam să îmi răspundă. Unghiile îmi intraseră deja în carnea din podul palmei la cât de tare îmi strânsesem pumnii.
- Răspunde-mi!
Nu știam ce aveam de gând să fac atunci când aflam cine îi vindea rahaturile astea. Îmi doream să nu fi avut loc seara asta. Îmi doream să nu îl fi întâlnit vreodată pe Sin, deoarece din cauza lui mi se întâmplau toate nenorocirile.
- Xavier, răspunse Sam într-un final cu un glas tremurat.
Am simțit cum inima a făcut un salt din piept în stomac, lăsând un gol în piept. Îmi doream să nu îmi fi spus niciodată.
~Am făcut câteva modificări printre care i-am înlocuit numele lui Jack cu Seth, iar titlul cărții a fost schimbat în Jocuri Ilegale. Mulțumesc!~