,, Nu-i treaba mea, nu îmi pasă."
După aproximativ cincisprezece minute, eu și Ash am servit toți clienții așa că eu și Amity am decis să ne luăm băuturile și să mergem pe tereasă la mască.
— Deci, zi sincer, ce este între tine și Andreas ? Mă întreabă ea așezându-se pe scaun.
— Ce ar putea fii între mine și Andreas ? Nimic ! Rostesc și mă așez în fața ei.
— Serios ? Eu nu aș prea crede !
— Vorbești prosti ! Tipul are iubită, ce ar putea fii între noi ?
— Nu știu... era destul de nervos când ai spus că sunteți doar prieteni...
— O să-i treacă... nu pot să fiu cu el cât timp este împreună cu cineva, nu ?
— De ce nu ?
— Fiindcă ! Întodeauna un bărbat se întoarce la iubita sa, iar pe amantă o are pe post de jucărie sexuală. Îi răspund destul de iritată.
— Nu în toate cazurile e așa
— Putem schimba subiectul ? Chiar nu vreau să vorbesc despre asta. Rostesc eu ușor jenată.
— Bine... Dacă vrei. Ce ai de gând să faci de aniversarea ta ?
— Să stau în pat, mă uit la vreun serial poate mai și dorm... Rostesc eu nepăsătoare.
— Serios ? Doar asta vei face de majoratul tău ? Mă întreabă privindu-mă printre gene.
— Și o să mă îndop cu mâncare nesănătoasă toată ziua ! Apropo de asta, ți se pare că sunt grasă ?
— Ăăă...
— Amity ?
— Poate puțin, dar în sensul bun ! Adică, îți stă mai bine așa decât dacă ai fi fost slabă ! Rostește ea un pic agitată.
— Deci sunt grasă ? Întreb arcuind o sprânceană.
— Și îți stă mai bine așa !
Ar trebui să renunț la pizza și mâncarea nesânătoasă ? Hmm... mă mai gândesc.
— Bine, știi ceva ?... Rostesc eu, dar mă opresc când privesc în stânga mea și îl văd pe Andreas cu Alexandra de mână, iar în dreptul lor este un băiat brunet, bine făcut și cu ochi căprui dacă nu mă înșel. Are aproximativ un metru șaptezeci și se vede de pe expresia feței lui că nu prea îi convine să fie aici.
Aceștea se aproprie de noi, iar Amity îi primește cu un zâmbet pe buze, în timp ce eu mă uit la băutura mea și îmi încleștez maxilarul. Cam puțin i-a luat să o facă pe iubitul protector și iubitor în timp ce acum o oră jumate cerea sex de la o altă persoană ! Idiotul.
— Hey, fetelor ! Grăiește Alexandra cu o voce entuziasmată.
— Bună ! O salută Amity.
Eu nu spun nimic doar ridic două degete în semn de ,,salut", iar aceștea se așează la masa noastră fără măcar să ceară voie. De ce am impresia că seara aceasta o să fie de tot rahatul ? A da, fiindcă Andreas s-a așezat lângă mine, iar Alexandra în fața lui.
Îmi iau telefonul fără să le acord vreo atenție și deschid ,,mirobolantul" Instagram. Nici nu știu de ce mi l-am descărcat, dar presupun că în sitoații de genul este potrivit. Chiar nu am chef să vorbesc cu ei.
Andreas, actual idiot, îl prezintă pe tip mie și lui Amity. Bine, mai mult lui Amity fiindcă eu nu le dau importanță. Incep aceștea să discute pe baza a diferite subiecte în timp ce eu derulez non-stop pe ecranul telefonului.
— Înainte să veniți voi, eu și Linnea discutam pe tema că ce ar vrea să facă de majoratul său, rostește Amity.
— Serios ? Când e ziua ta de naștere ? Mă întreabă Alexandra interesată.
— Cu ce te ajută dacă știi ? O întreb fără s-o privesc. Oricum nu o să fac nimic special deci...
— Dar este majoratul tău ! Cum să nu vrei să faci ceva ? Mă întreabă ea arcuind o sprânceană.
— Simplu : am lucrurii importante de făcut și nu suportă amânare.
— Cum ar fii ? Mă întreabă Amity.
— Să mă uit la seriale. Îi răspund complet calmă.
Aceasta se uită la mine ridicând o sprânceană, de parcă ar vorbi cu o nebună.
— Ești un specimen rar, tu ! Cine nu vrea să-și facă majoratul ? Mă întreabă Alexandra.
— Persoana mea ! Și nu înțeleg de ce atâtea complicații pentru o amărâtă de zi de naștere. Niciodata nu mi-am sărbătorit ziua așa că... ce ar fii diferit acum ? Rostesc eu nepărătoare.
— Nu ți-ai sărbătorit niciodată ziua ? Serios ? Eu de majoratul meu am dat o dita-mai petrecere la mine acasă. Pișcină, muzică dată la maxim, tot felul de băuturi ! Se laudă Alexandra. Plus de asta, Andreas mi-a luat un lânțișor de aur cu numele meu. Continuă ea arătându-mi lănțișorul.
Îi arunc o privire și observ că aceasta este destul de mândră de bijuteria de la gâtul său. Văzându-i lănțișorul, mi-am adus aminte de inelul meu primit de la Marc. Nu știu de ce, dar mereu îl port. Este de aur, pe margine are mai multe diamante micuțe, iar la bază are un diamant mai mare. *media*. Mi l-a dat după ce am împlinit două luni de relație și țin minte că după asta eram foarte fericită și mulțumită.
— Drăguț. Eu am primit un inel, nu de la Andras, firește ! Rostesc eu arâtându-i mâna stângă.
— Da chiar, nu te-am văzut niciodată fără el ! Rostește ea interesată. Persoana care ți-a dat-o este atât de importantă ?
— A fost, acum nu mai e, însă îmi place inelul.
Și chiar așa este. Nu prea mă dau eu în vânt după bijuterii, dar inelele sunt slăbiciunea mea. Mereu le-am adorat, dar Marc știe asta.
— Marc ? Întreabă Amity uitându-se în altă direcție.
— Da ! Cum de ți-ai dat seama ? Întreb uimită și mijesc ochii la ea.
— Nu, nu asta ! Marc este acolo cu ... Camila ?
— Ăăă... Rostesc eu nedumerotă și mă uit în direcția în care se uită și ea.
Amity avea dreptate. Marc împreună cu Camila ținându-se de mână și aruncând zâmbete în stânga și dreapta prietenilor lor. Se pare că șatenul stârnești controverse prin familia Williamster. Laila nu ar fii prea fericită să vadă asta...
Sincer ? Nu mă mir că amândouă sar pe el. Este frumos, bine făcut, înalt, părul de un șaten intens și strălucitor, ochii de un maroniu superb, iar aerele sale dă impresia că este un bărbat matur și care știe ce vrea. Plus de asta, unde mai pui că este și bogat ? Însă toată această bogăție nu îi aparține fiindcă mereu a fost ,, băiatul lui tata "și primea de fiecare dată ce cerea. Ar fi fost băiatul perfect, dacă ar știi să respecte o fată !
— Acum umblă cu Camila ? Ce nesimțit ! Rostește Amity dezgustată.
— Nu-i treaba mea, nu îmi pasă. Spun eu indiferentă și îmi mut privirea spre mobilul meu.
Ce treabă mai am eu ? Nu mai suntem împreună de o bună bucată de timp, iar acea ușă trântită în nas nu o pot uita niciodată. Umilință, suferință și dezamăgire. Asta era ce simțeam atunci și nu pot uita asta. Nu mă deranjează că umblă cu altele, ba chiar, din partea mea poată să facă douăzeci de copi și să se mută pe o insulă pustie cu ei. Fiecare cu viața sa.
— Cum adică ? Nu erați împreună ? Mă întreabă Alexandra arcuind o sprănceană.
— Am fost ! Nu toți trăiesc în trecut, știi ? Unii se bazează pe prezent și viitor.
— Îmi place tipa. Rostește brunetul de lângă mine.
Îi arunc o privire și văd că acesta are un rânjet satisfăcut pe buze. Se vede că este prieten cu Andreas. Acelaș rânjet enervant ce cere pumni !
— Merci, cred... Rostesc eu ușor nedumerită.
— Deci... să înțeleg că nu te afectează ? Andreas îmi zâmbește și îmi pune mâna pe picior.
— Ce anume ? Că și-o trage cu surorile Williamster ? Bineînțeles că nu ! Altceva mă deranjează în momentul acesta. Trebuie să plec. Rostesc eu destul de iritată de gestul său și mă ridic de la masă.
— Unde te duci ? Mă întreab Amity.
— Afară. Am nevoie de o gură de aer curat. Îi răspund fără să o privesc.
Dacă mai stăteam mult lângă Andreas care era cu mâna pe piciorul meu, mă tem că l-aș fi plesnit. Ce fel de băiat este el ? Să se dea la o altă fată când iubita lui este chiar lângă el. Pfff...
Ajunsă lângă bar, îi fac semn lui Ash să mă urmeze până afară. Încă nu am uitat de țigara promisă.