48. Prea Tarziu
Padurea ma inghitea cu totul, dar era bine. Fiecare pas imi crestea bataile inimii din cauza epuizarii dar si a sperantei spre libertate. Alergam spre ratacire dar acum asta era un lucru bun pentru noi. Sa ne ratacim insemna sa fim in siguranta. Deocamdata.
- Kath, nu mai pot. Nu cred ca ne urmaresc, hai ne oprim putin, te rog! Gafai Keith ramanand usor in urma mea. Corpul imi intrase din nou in una din acele transe in care nu mai comunica cu judecata mea si acum era setat doar pe un singur lucru: sa fuga.
Sa fuga de moarte, de chin si de diavolii care aveau sa il tortureze pentru a-si satisface razbunarea murdara.
Nu voiam sub niciun chip sa las asta sa se intample asa ca am fugit si mai tare, urmarita si haituita de spaima, calcand vreascurile si frunzele umede fara sa ma opresc atunci cand intalneam in calea mea alte animale ale padurii. Lacrimile imi intepau ochii din cauza efortului si a durerii creata in fiecare muschi din corp dar nu ma opream.
- Kath! Strigatul lui Keith s-a auzit in urma mea si l-am pierdut cateva secunde pana cand si-a aduna ultima farma de putere sa ma prinda din urma si sa ma opreasca.
Corpul meu a avut parte de un electrosoc puternic atunci cand reflexele mi s-au oprit.
- Nu, Keith, trebuie sa fugim in continuare. Cu siguranta si-au dat seama deja de disparitia noastra si au plecat sa ne caute. Am gafait epuizata in bratele lui Keith si chiar daca picioarele mi-au cedat ramanad complet fara vlaga, inca voiam sa merg mai departe si m-as fi tarat pe pamant doar sa nu ma opresc. Simteam libertatea si nu voiam cu niciun chip sa ii dau drumul.
- Alergam de mai bine de o jumatate de ora. Kath, trebuie sa luam o pauza, te rog, ne-am departat destul de casa.
- Nu, au masini. O sa ne prinda repede din urma. M-am zbatut in bratele lui, prinzandu-l de mana si tragandu-l dupa mine.
- Kath! Ma smuci intorcandu-ma spre el.
- Uita-te in jur, de-abia avem noi loc sa alergam printre copaci, nu pot trece cu masina pe aici. O sa le fie greu sa ne dea de urma acum, putem pierde cateva minute sa ne tragem sufletul. Te rog!
Am privit in ochii epuizati ai lui Keith, respiratia ii iesea nebuneste printre buzele deschise, la fel si a mea. Pieptul ma durea si plamanii ma usturau din cauza aerului rece si al efortului. Mi-am rotit rapid privirea in jur verificand vorbele lui Keith si avea dreptate; copacii desi si crescuti anapota erau la distanta de un singur metru in unele parti. In fuga noastra ii ocoleam in permanenta si acum ne afundasem in desimea padurii, o masina nu putea trece pe aici dar trebuia sa existe un drum pe undeva insa nu il vedeam si puteam sa acord pauza de cateva minute pe care o implora Keith.
Am aprobat buimaca din cap si m-am lasat usor sa cad pe solul rece ce parea umed insa hainele mele imi erau si asa pline de sudoare iar efortul puternic imi scotea flacari prin piele. Mi-am rezemat trupul istovit de trunchiul unui copac si am tras de gulerul puloverului meu, dorindu-mi sa il scot de pe mine din cauza caldurii care imi clocotea prin piele odata cu transpiratia ce imi scalda tot trupul.
Mi-am lipit ceafa de scoarta rece si mi-am dat seama ca inca tineam arma in mana. Am respirat adanc si am asezat revolverul pe frunzele umede. El reprezenta o speranta imensa pentru noi. L-am luat din nou in mana si am verificat incarcatorul asa cum ma invatase Harry. Era plin. Am schitat un mic zambet sub respiratia abundenta si am invartit arma de cate ori pentru a ma obisnui cu manevrarea ei. Eram atat de speriata si disperata sa scap din acest iad incat acum intr-adevar nu imi mai era frica sa apas pe tragaci. Stiu ca slabiciunea pe care am avut-o cu Christina nu va fi valabila si pentru ceilalti.
Eram din nou intr-o padure. Dar de data asta eu eram vanatul si vanatorii erau cu siguranta pe urmele mele acum.
Odata ce respiratia mi se calma si trupul se linistea, caldura arzatoare disparea lasand loc unui tremurat de frig. Eram intr-o bluza subtire de vara intr-un loc in care atmosfera e asemanatoare unei clime iernatice. Asta imi demonstra ca eram intr-adevar departe de casa.
Am privit spre cerul intunecat. Norii nu pareau sa prevesteasca vreo furtuna insa ar fi putut in orice secunda sa izbucneasca intr-o ploaie. Asta ar fi tot ce ne mai lipseste.
Am frecat aripa demonului intre degete si chiar daca nu aveam acest lantisor de la el, puteam sa il simt in mine prin metalul argintiu. Ma bucur ca Drake nu mi-l luase, nu imi luase si ultima bucata pe care o mai aveam cu mine din demonul meu. Gandul ca Harry ar putea face acum acelasi lucru cu lantisorul lui imi facea ochii sa verse alte lacrimi. Le-am sters repede si mi-am adunat puterile. Trebuie sa supravietuiesc. Pentru Harry, pentru tatal meu poate chiar si pentru mama si nu in ultimul rand; pentru Keith. Era aici din cauza mea si nu am de gand sa il las sa moara.
Mi-am intors privirea spre el; se odihnea langa copacul de langa mine, cu ochii inchisi si respiratia mai calma. Era si el imbracat la fel ca mine, cu o bluza subitre de un verde mlastinos care nu ii va tine de cald in locul asta, insa culoarea ei era asemanatoare materialelor de camuflaj, putea trece mai greu de observat prin padurea intunecata spre deosebire de mine care aproape straluceam in bluza imaculata. De ce alesesem sa ma imbrac in alb?
Am scrasnit din dinti observandu-mi si balerinii albi si imbacsiti de noroi. Le-am frecat marginile pe frunzele umede incercand sa ii curat cat de cat si m-am ridicat in picioare cand frigul incepea sa se instaleze serios in oasele mele. Mi-am frecat bratele si am indesat pistolul in partea din spate a pantalonilor. Oare cum tinea Harry chestia aia acolo mereu? E asa de incomoda.
Jocul incepuse cu adevarat si premiul era viata. Viata mea sau a lui Drake pentru ca dupa asta cu siguranta unul dintre noi trebuie sa moara ca celalat sa scape. Si daca mor eu, ceva imi spune ca nici Drake nu va mai trai mult sa se bucure de asta, nu vreau sa ma gandesc unde l-ar duce distrugerea mea pe Harry. Mi-am clatinat capul izgonind gandurile negre si m-am aplecat spre Keith care parea ca adormise. Mi-am asezat mana pe umarul lui si a tresarit imediat, deschizandu-si larg ochii.
- Trebuie sa plecam! I-am soptit usor si a privit cateva secunde in jur, probabil verificand daca ce i se intampla nu era un cosmar.
A aprobat din cap si s-a ridicat cu greu de jos, imitand si el reactia mea de a-si freca bratele din cauza frigului. Transpiratia era un plus pentru inghetarea corpurilor noastre.
- Incotro?! Ma privi asteptand si am respirat adanc, trecandu-mi mana prin parul incalcit si privind in toate partile. Totul arata la fel, nu exista o directie care sa para mai buna decat alta.
- Drept in fata! Am tras o gura mare de aer si am facut un pas in fata mea, pozitia corpului meu decisese directia. Atat timp cat nu ne intorceam pe unde venisem, nu exista un pericol. Inca.
Am marit pasul, stimulandu-l pe Keith sa faca la fel cand oboseala l-a cuprins din nou. Dupa un timp am inceput din nou sa alergam si asta doar ca sa ne incalzim.
- Kath?! Vorbi Keith, privind in jos cu sprancenele incruntate.
- Da?!
- Nu stiu daca o sa mai ies cu viata din chestia asta asa ca vreau macar sa stiu de ce mor.
Rosti tinand pasul cu mine si am oftat. Stiam ca trebuie sa vina momentul asta.
- Ce vrei sa stii?
- Totul! De ce te-a rapit tipul asta? De ce vrea sa se razbune pe Harry? Ce altceva nu stiu eu despre Harry?
Am oftat din nou si Keith si intors privirea spre mine. Am aprobat din cap in semn ca ii voi raspunde la orice intrebare. Pana la urma nu cred ca mai exista un pericol in faptul ca el avea sa afle toate astea. Mi-am strans buzele cautand cuvintele potrivite cu care sa incep si totodata sa nu il sperii prea tare cu ce aveam sa ii spun.
Orele treceau iar corpurile noastre incepeau sa cedeze din cauza frigului, a epuizarii si a foametei. Mi-am frecat stomacul devenind nelinistita atunci cand copacii erau din ce in ce mai rari si asta imi scadea sentimentul si asa mic de siguranta. Am sesizat ca incepeam sa urcam la deal dar asta nu ne-a determiant sa de indreptam spre alta drectie. Keith nu mai scosese un sunet de o perioada buna de timp inafara de cele pe care le faceau pasii lui langa mine. Il intelegeam si l-am lasat sa isi adune gandurile in liniste.
- Trebuie sa gasim un adapost, daca ar exista vreo pestera pe aici. Am sperat rotindu-mi privirea printre aceeasi copaci uriasi si batrani. Mi-am adus aminte de ziua vanatorii. Momentele petrecute in pestera erau cioburi infipte in inima mea dar era totusi o durere placuta. Mi-am strans buzele incercand sa pictez in mintea mea acele clipe nestiind daca voi ajunge sa le mai traiesc vreodata.
- La dracu’! Am auzit injuratura lui Keith langa mine si mi-am intors repede privirea spre el. Se uita in sus si a clipit, apoi si-a sters repede obrazul. Voiam sa il intreb ce se intampla dar am primit raspuns cand am simtit o picatura rece cazand pe umarul meu.
Mi-am ridicat instinctiv privirea in sus si am icnit cand alte picaturi reci mi-au cazut pe fata.
- Ce ne facem acum? Intreba Keith speriat.
Mi-am muscat buza nestiind ce sa ii raspund, tot ce era in jurul nostru erau copaci iar ploaia se intetea in fiecare secunda. Deodata am tresarit amandoi cand un zgomot a taiat linistea padurii. Zgomotul unei impuscaturi.
- La dracu’ ne-au gasit! Se panica Keith, privind terifiat in toate partile si picioarele noastre erau pe cale sa o ia din nou la fuga pana cand sentimentul de déjà vu mi s-a instalat in vene.
- Nu cred ca sunt ei! Am soptit inca ganditoare, Keith ma privi panicat vrand sa traga de mine.
- Ce tot spui? Cine ar mai trage acum cu arma prin padure?
L-am privit cu sprancenele ridicate semn ca raspunsul ar trebui sa fie evident.
- Vanatorii! Presupuse Keith in cele din urma. Ochii sai mari s-au intors in spatele nostru.
- Drake si oamenii lui nu ar avea motiv sa traga daca nu ne-ar fi dat de urma. Asa doar ne-ar speria si ne-ar departa de ei.
- Sau poate vor sa se distreze. Kath, nu putem sa mergem pur si simplu spre sunetul pustii sperand ca vom primi ajutor de acolo cand am putea cadea direct in gura lupului. Drake e cu siguranta in padure in secunda asta si ne cauta, poate a chemat si mai multi oameni.
Am inghitit in sec speriata de vorbele lui Keith. Dupa-amiaza asta semana perfect cu cea in care am fost la vanatoare impreuna cu Harry si Carter. Dar cei care trageau acum poate vanau altceva decat animale.
- E singura noastra sansa, daca gasim pe cineva ii putem cere sa ne ajute, putem sa ii cerem un telefon. Chiar daca suna la politie tot e bine. Am spus. Ideea ca politia sa intre pe fir cu rapirea noastra era periculoasa pentru Harry. Dar stiu ca m-ar injura daca ar afla ca gandesc asa si imi pasa de afacerile lui cand viata mea este in pericol. Carter a dovedit deja cat de bun prieten e cu legea.
Keith se foi nesigur. Ploaia se intetea tot mai tare si trupurile noastre erau deja ude si tot mai inghetate.
- Daca era un vanator mai tragea pana acum. Nu merg in directia aia, Kath! Se incapatana, luand-o iar in fata, opus locului din care am auzit impuscatura.
Mi-am strans buzele dar avea dreptate, insa totodata puteam da cu piciorul unei sanse de scapare.
- Nu putem sa alergam la infinit prin padure, Keith!
- Nu o sa alergam la infinit. Gasim un adopast si asteptam acolo pana cand Harry o sa ne gaseasca.
- Keith, pana cand o sa ne gaseasca Harry aici, Drake o sa ne omoare de 100 de ori. E bine ca am reusit sa scapam de ei dar trebuie sa facem ceva sa trecem mai departe. Padurea asta nu e sigura.
Ajunsesem aproape sa strig dupa el cand pasii lui se indepartau tot mai mult de mine, nevrand sa se opreasca. Se intoarse spre mine si parea sa aiba lacrimi in ochi.
- Mi-e frica, Kath! Nu vreau sa merg acolo, chiar daca ar putea fi salvarea noastra. Nu vreau sa risc. Nu sunt curajos ca Harry, stiu ca el acum ar fi facut asta, ar fi facut orice ca sa scapati de aici dar eu nu sunt ca el, imi pare rau. Ultimele vorbe au iesit intr-un suspins si ochii mei au varsat alte lacrimi cand l-am tras pe Keith in bratele mele. Era cat mine de inalt acum si fizicul sau era mai masiv, insa tot ca pe un copil il vedeam in bratele mele. Un copil care era acum in pragul mortii din cauza mea.
Am suspinat si l-am strans mai tare in brate cand la fel a facut si el. Fata lui era ingropata in umarul meu si parea ca se chinuie sa opresca hohotele de plans ce mocneau in el. I-am mangaiat parul de pe ceafa si am incercat sa il linistesc chiar daca eu plangeam mai rau ca el.
- OK, ai dreptate. Nu mergem intr-acolo. Poate avem noroc si ne intalnim cu vreun padurar sau vanator pe drum.
- Nu am incredere in nimeni. De unde putem sa stim ca nu e alt om de-al lui Drake? Sigur nu a intrat sa ne caute in padurea asta imensa doar cu 10 oameni.
Am aprobat usor suspinand. Avea dreptate. Chiar daca Keith nu capatase inca curajul lui Harry era la fel ca el. Lua in calcul si cel mai mic lucru si era la fel de paranoic ca el, insa asta e un lucru bun acum.
- Nu stiu ce sa facem. Am cedat dand drumul hohotelor de plans si acum Keith ma calma pe mine. – Nu putem avea incredere in nimeni, Harry nu ne va gasi niciodata aici, nu inaintea lui Drake. Chiar daca am iesi la autostrada tot exista pericolul ca vreunul din oamenii lui sa ne inhate.
Keith isi intoarse privirea spre mine.
- Sau poate ca nu. Daca gasim autostrada putem sta la panda pana trece o masina. Sunt sigura ca le vom recunoaste pe cele ale lui Drake.
M-am gandit cateva secunde cu privirea in scorbitura umeda a gatului sau. Tot corpul ne era leoarca si ploaia desi linistita era tot mai dura si rece.
- Ai dreptate! Asta e singura posibilitate.
- Dar nu ies in fata masinilor negre.
Am chicotit usor.
- OK, atunci o sa asteptam sa treaca un mini cooper roz. E bine?
Keith rase si genul asta de glume erau ca un medicament calmant pentru teroarea noastra.
- Perfect! Imi facu cu ochiul facandu-ma sa chicotesc din nou.
- Sa mergem, am tras cam mult de timp! Redeveni serios, tragandu-ma deja spre drumul nostru initial. Daca eu vedeam o speranta in cel care trasase cu acea arma, Keith voia sa fuga cat mai departe de el. Asta era mai sigur, dar doar pentru moment.
Incercarea noastra de a gasi autostrada era echivalenta incercarii de a gasi un ac in carul cu fan. Poate mai grea in situatia noastra. Ploaia se oprise dar noi eram imbibati de apa, obositi si infometati. Corpul lui Keith se balansa deseori pe picioare, la fel si al meu si dintii ne clantaneau atat de tare incat incepea sa ne doara maxilarul.
Cel putin nu ne era sete, ploaia era oricum o sursa permanenta de apa in jurul nostru si la un moment dat am dat peste un parau. Am fi pierdut cateva minute incercand sa prindem macar un peste daca ar fi existat vreunul iar noi am fi stiut cum sa il capturam si eram prea speriati sa ramanem in loc si sa incercam. Imi era atat de foame incat stomacul mai avea putin si se manca singur si cred ca facea asta deja. Aveam sa rontai scoarta de copac in curand din cauza foamei. Deocamdata ma hraneam doar cu frica si era destul de buna pentru ca ma ajuta sa nu ma prabusesc si sa fug mai departe de pericol.
Eram cu adevarat rataciti in padure care parea ridicol de mare si am impresia ca incepeam sa ne invartim in cerc. Intuatia mea era la pamant la fel si a lui Keith si deja nu mai cautam ceva anume. Picioarele ni se miscau doar ca sa nu ramanem pe loc si sa inghetam de frig.
- Asta e! Nu mai pot! L-am simtit pe Keith ramand in urma mea si si-a lasat corpul sa cada langa alt copac.
Am respirat adanc si am mers langa el. Picioarele imi erau mai grele si asta se datora probabil si stratului gros de noroi pe care il adunasem pe balerini care deja nu mai erau albi. Mocirla imi urcase si pe glezne si imi murdarise pantalonii pana la gambe. Cel putin Keith purta o pereche de tenisi.
- Keith, nu ne putem opri! O sa inghetam de frig. Am dardait cuprinzandu-mi bratele. Se lasa intunericul si datorita padurii si a norilor noaptea cadea mult mai repede. Un plus de pericol pentru noi.
- Si unde vrei sa mergem? Nu am gasit nimic, nicio amarata de grota. Doar copaci nenorociti peste tot. Se infurie zguduindu-si piciorul pe pamant si lasandu-si capul in palme.
- Mi-e foame, mi-e frig, nu am fost in viata mea mai obosit. Sunt atat de epuizat incat nu-mi mai e nici frica. Probabil ne-am ratacit atat de mult in iadul asta verde ca si daca ne-am lasa gasiti probabil nu ar mai putea sa ne gaseasca cineva.
Am oftat stiind ca asta nu e posibil, desi mi-as fi dorit sa fie. Totusi era un lucru bun in toate astea: pe langa evadarea noastra evidenta si provizorie, asta cu siguranta i-a distrus planul lui Drake de a se juca cu Harry si a-l trimite spre piste false. Si gandul ca acel nenorocit e acum in aceeasi padure ca si mine si indura frigul si ploaia, imi oferea o placere sadica. Sigur el nu era la fel de dezbracat ca noi dar si eu am mai strabatut o padure odata ca si vanator si oricat de echipat ai fi, ploaia si frigul tot iti vin de hac.
Voiam sa ii ofer si lui Keith din noua mea idee draceasca care sa il faca sa se simta mai bine dar ceva mi-a atras atentia dintre copaci. Mi-am mijit ochii prin intunericul tot mai gros si am mers spre sursa de lumina. Ochii mi s-au marit cand am reusit sa deslusesc forma unei cabane.
- Kath, unde te duci? Ma intreba Keith cand pasii mei curiosi m-au departat de el.
- Priveste! Aproape am zambit, cand s-a ridicat si a venit spre mine. Am ridicat mana si i-am indicat spre casa de lemn.
- Oh, Doamne! Expira uimit.
Am inghitit in sec din cauza fericirii si probabil a dardaitului. Puloverul imbibat de pe mine era mai rece decat un sloi de gheata. Am inghetat de multe ori de cand sunt cu Harry, asta pare sa fie o traditie saptamanala dar de fiecare data el era acolo sa ma incalzeasca si sa ma arunce in flacari imediat dupa asta. Acum nu mai era si nu am inghetat niciodata mai tare ca acum.
- Sa mergem! L-am tras pe Keith de mana, alungand din nou amintirile dureroase si nepasandu-mi ce aveam sa mai gasesc in acea casa atat timp cat exista mancare si caldura. Putea sa locuiasca si Big Foot acolo, nu-mi pasa atat timp cat nu e Drake.
- Kath, daca e periculos? Ce o sa spunem persoanei din acea cabana cand o sa ne vada asa?
Keith ezita si teama lui ma oprea din nou in loc. Era evident ca este locuita pentru ca vedeam deja lumina iesind prin ferestre si ii simteam caldura inca de aici.
M-am oprit pentru cateva secunde de gandire. Daca spuneam ca fugim de o armata de criminali care ne-au rapit riscam sa nu fim lasati sa intram in casa deloc.
- O sa spunem ca ne-am ratacit de parintii nostri. Ca suntem frati si am venit intr-o excursie dar am plecat sa ne plimbam prin padure si apoi a inceput ploaia si am incercat sa ne intoarcem dar ne-am ratacit in padure.
Planurile mele de moment erau din ce in ce mai bune, luasem asta de la Harry.
Keith cugeta cateva secunde.
Mi-am intors privirea spre cabana, alt gand trecandu-mi brusc prin minte.
- Keith, oricine ar locui aici, trebuie sa aiba o masina. Probabil nu e departe, daca o gasim…
M-am oprit intorcandu-mi privirea spre el, era un plan bun dar avea si minusuri. Erau numai copaci in jurul cabanei si aveam sa ratacim din nou pana vom gasi autostrada de care totusi ne apropiasem. Parea o casa ciudata, de obicei cabanele au un drum creat special pentru a putea ajunge cu masina spre ele. Dar aceasta era inconjurata de copaci desi ca o casa din povesti.
- E un plan bun, stiu sa pornesc o masina fara cheie. Se gandi Keith si amandoi am tresarit cand am auzit un zgomot slab si ne-am intors privirea spre casa. Keith m-a tras in spatele unui copac unde ne-am ascuns repede si ochii ni s-au marit cand am vazut o femeie in varsta coborand cele cateva trepte ale casei si indreptandu-se cu pasi mici spre ce parea o debara de lemne. Si-a aranjat cateva pe brat si s-a intors inapoi in casa, eu si Keith ne-am privit uimiti.
- Ea nu cred ca reprezinta vreun pericol pentru noi. Am spus si Keith parea sa gandeasca acelasi lucru.
- Mor de foame si daca ii spunem povestea ta putem gasi masina aia mult mai repede decat sa o cautam noi. Oricum, nu cred ca avem sanse prea mari pe intuneric.
Am aprobat vorbele lui Keith.
- Sau un telefon prin care sa il sunam pe Harry.
Gandul asta m-a umplut de speranta si aproape am fugit spre cabana salvatoare in care speram sa fim primiti de batrana cu mancare si caldura.
- Numai eu am impresia ca semanam cu Handel si Gretel? Intreba Keith inainte sa bat la usa si l-am privit cateva secunde, abtinandu-mi repede hohotul de ras care voia sa iasa. L-am lovit in stomac in semn ca nu avem timp de glume desi erau atat de placute, plus ca avea perfecta dreptate. El chicoti, devenise mult mai linisitit acum, la fel ca mine. Aveam o mica sansa de speranta ca vom scapa totusi din asta cu viata.
Am ciocanit de doua ori in usa masiva de lemn.
Keith o atinse apoi isi linse degetul, l-am privit surprinsa.
- Nu e din turta dulce.
De data asta am ras fara sa vreau si mi-am muscat repede limba cand am vazut usa deschizandu-se. I-am aruncat o privire urata lui Keith, eram si asa destul de suspecti si fara sa radem atunci cand se presupune ca suntem pierduti.
Din spatele usii a aparut aceeasi batrana, ochii i s-au marit imediat cand ne-a vazut.
- Oh, Doamne! Expira observand felul in care aratam.
- Imi pare rau daca v-am speriat, am inceput sa vorbesc neavand nici cea mai mica idee ce sa spun. Nu suna prea bine: “Buna seara, ne-am ratacit!” – Eu si fratele meu ne-am pierdut in padure de parintii nostri si ratacim de cateva ore, va rog sa ne ajutati. Am spus cu o privire imploratoare si femeia isi puse mana la gura terifiata.
- Sigur, copii, intrati. Saraci de voi, sunteti uzi.
I-am zambit si am intrat in interiorul casei, respirand usurata in acelasi timp. Pielea mea s-a zbarlit imediat de placere cand a simtit caldura dumnezeiasca din interiorul incaperii. Mi-am frecat bratele peste manecile umede si imaginea seminelului mi-a facut inima sa se zguduie de fericire si Keith era atent la acelasi lucru ca si mine, expresia lui imi indica ca se abtinea sa nu fuga spre focul cald.
- Cum v-ati ratacit? Ne intreba femeia ingrijorata impingandu-ne spre caldura.
- Nu stim sigur, tatal nostru vana impreuna cu alti prieteni si noi am plecat sa ne plimbam putin prin padure si ne-am pierdut. Keith vorbi de data asta si i-am aprobat discret din cap in semn ca s-a descurcat bine.
- Oh, Doamne! E foarte periculos sa va plimbati singuri prin padure cand sunt vanatori prin preajma, se putea termina si mai rau.
Eu si Keith am tremurat scurt dar din cauza frigului, ne-am asezat pe canapea in fata focului si femeia ne-a acoperit cu o patura si chiar daca eram in sfarsit langa o sursa de caldura, tremuratul era inca extrem de violent la amandoi.
- Locuiti aici? Am intrebat-o.
- Oh, nu! Sotul meu este padurar si cateodata vin si eu aici cu el. E o padure destul de mare si multi vanatori indrazneti si neexperimentati se avanta pe aici. Ne explica si am aprobat din cap gandindu-ma daca se gandea la acelasi lucru si despre tatal meu. Avand in vedere ce spusese mai devreme despre plimbarea noastra prin padure, clar gandea asa.
- Va multumim mult pentru ajutor. I-am spus sincera si zambi parinteste, masandu-mi spatele peste patura calduroasa.
- Slava Domnului ca ati reusit sa ajungeti aici si nu ati fost atacati de vreun animal salbatic. Merg sa va caut niste haine uscate, trebuie sa va schimbati de cele ude.
Vru sa plece de langa noi dar i-am prins mana si am intors-o usor spre mine. Oricat de bine sunau toate astea nu aveam prea mult timp de pierdut aici. Eram inca in padurea lui Drake.
- Imi puteti da un telefon? Trebuie sa il sunam pe… tatal nostru, sa ii spunem ca suntem bine si unde ne poate gasi. Mi-am clatinat capul usor balbaita, fiind la un pas sa spun iubitul meu in locul tatalui.
Expresia femeii se intrista.
- Oh, imi pare rau scumpo dar nu am un telefon aici cu mine. Si semnalul e oricum foarte slab dar sotul meu are mereu unul cu el in caz de urgenta, cand se intoarce il puteti lua pe al lui si o sa il puteti suna pe tatal vostru. Imi zambi mangaindu-mi bratul si am inghitit usor in sec, aproband din cap. Siguranta se scurgea repede prin venele mele si sentimentul de teama se instala din nou. Keith inca tremura langa foc si mi-am simtit stomacul maraind in semn ca el inca nu a fost bagat in seama.
- Oh, saracii de voi, va e foame?
Amandoi am aprobat din cap, Keith mult mai tare decat mine.
- Am facut o tocana de iepure numai buna, va aduc hainele de schimb apoi va dau sa mancati.
- Se poate sa ne aduceti mancare prima data? Se milogi Keith facandu-ne pe mine si batrana sa chicotim.
- Sigur, puiule. Ma intorc imediat. Ne zambi calduros si se indrepta rapid spre bucatarie. Mi-am strans patura in jurul meu si m-am asezat din nou langa Keith privind-o pe batrana cum se grabeste in bucatarie cu mancarea noastra. Parea trecuta de 60 de ani, cu un trup marunt si scund si parul argintiu prins intr-un coc frumos la ceafa. Keith s-a lipit de mine si i-am strans trupul in brate, mangaindu-i spatele si parul ud. Suvitele lui satene i se lipisera de obraji si de gat si nasul rosu incepea sa revina la culoarea normala. Stranuta puternic facandu-ma sa tresar si apoi sa rad usor.
Femeia se intoarse cu mancarea noastra pe o tava, ne intinse fiecaruia o farfurie cu o tocana cremoasa si rosiatica, alaturi de bucati mici de carne ce arata mai mult decat delicioasa pentru noi. L-am auzit pe Keith inghitind in sec. I-am multumit amandoi si ne-am repezit in mancarea calda si gustoasa.
Imi era atat de foame incat stomacul ma durea chiar si cand ii ofeream mancare. Batrana ne-a adus amandurora o cana de ceai pe care Keith nu a bagat-o in seama, fiind prea ocupat cu farfuria care se golea rapid dar eu i-am multumit fericita si am sorbit din ceaiul fierbinte de lamaie, era ca o picatura de lava care se scurge prin trupul meu de gheata.
Femeia a plecat sa ne caute amandurora haine uscate si am analizat cateva secunde cabana mare, construita doar din lemn. Era curata si primitoare exact ca locuinta unei batrane din povesti.
- Nu stiu daca e din cauza foamei dar nu am mancat in viata mea ceva mai delicios. Bolborosi Keith cu gura plina facandu-ma sa chicotesc, aproape terminase de mancat.
Povestea lui Harry despre viata lui Keith mi-a trecut prin minte pentru cateva secunde, nu merita toate astea. Nu merita ce i se intampla acum din cauza mea.
Am oftat inghitind mancarea pe care o molfaiam in gura. Chiar daca imi era ingrozitor de foame, gandurile negre si frica nu ma lasau nici sa mananc, si am pus farfuria pe masa, planuindu-mi deja cum sa o intreb pe batrana de o masina si cum sa o conving sa mi-o dea inaintea venirii sotului ei.
- Kath, ce faci? Mananca! Ma certa Keith, el deja rascaind cu furculita pe fundul farfuriei.
Am zambit si am clatinat din cap.
- Nu mai pot sa mananc, dar macar manaci tu si pentru mine. I-am intins imediat farfuria mea si s-a uitat urat la mine dar nu m-a refuzat. Am chicotit si l-am sarutat pe tampla, trecandu-mi din nou degetele prin parul lui ud.
- Kath, inceteaza sa ma mai tratezi ca pe un pusti de 10 ani. Moflai iritat cu gura plina si am ras usor.
- Te tratez ca pe un fratior pe care mi l-am dorit intotdeauna. E bine asa?
Se intoarse spre mine si zambi cu obraji umflati de mancare. Nu putea sa vorbeasca pentru ca bagase prea mult in gura dar a aprobat din cap si a ridicat degetul mare in semn de OK. Am ras si i-am ciufulit parul din nou, mancarea parea delicioasa dar nici macar nu ii simtisem gustul, nu cred ca voi putea sa mai mananc ceva cu adevarat pana cand nu voi fi din nou langa Harry. Gandul la el ma facea sa tremur instantaneu si nu din cauza hainelor ude de pe mine.
Incepeam sa ma incalzesc si simteam o vaga ameteala ce parea provocata de oboseala, inca putin si adormeam. Nu trebuia sa adorm. Eram pe cale sa tasnesc in picioare cand m-am blocat speriata pe loc, vazand usa de la intrare deschizandu-se. Eu si Keith am ramas paralizati.
Inauntru si-a facut aparitia un barbat matur, batran si masiv ce m-a facut instanstaneu sa inghit in sec.
- Cine sunteti voi? Ne intreba repede, privindu-ne incruntat si surprins.
Am deschis gura sa vorbesc dar pasii din spatele meu m-au oprit. Mi-am intors capul si am vazut batrana micuta coborand scarile de lemn si tinand cateva haine in mana.
- Oh, Malcom, slava Domnului ca te-ai intors. Micutii astia s-au ratacit de parintii lor. M-am trezit cu ei la usa uzi si inghetati.
Explica femeia si barbatul ne privi nedumerit.
Ne analiza pe amandoi apoi buzele lui formara un zambet.
- Da, stiu de ei. Ii caut de cateva ore. Aproape rase barbatul si cat ai clipi se intoarse la usa si striga afara:
- I-am gasit! Au ajuns la mine acasa.
In urmatoarea secunda am simtit sangele cum mi se opreste in vene si ingheata. Mi-am intors capul pe fereastra si am vazut cateva luminite taiand intunericul si vagi siluete apropiindu-se de casa.
Am tasnit in picioare impreuna cu Keith care era la fel de terifiat ca mine.
- Nu-mi vine sa cred. Rase barbatul usurat intorcandu-se in casa. Cautam deja o cale pe care sa putem fugi dar era prea tarziu. Respiratia mi s-a intetit in timp ce barbatul incepu din nou sa vorbeasca dupa ce femeia ii ceruse sa explice.
- Azi m-am intalnit cu un grup de barbati si cautau disperati o fata si un baiat. Ei trebuie sa fie. Iubitul tau e afara, era foarte disperat sa te gaseasca, poti merge la el. La inceput mi s-au parut suspecti dar multe persoane se ratacesc in padure. Cuvantul “iubit” mi-a facut inima sa tresalte si gandul sa fuga pentru o fractiune de secunda la Harry insa stiam ca nu e vorba de el. – Slava Domnului ca m-am gandit sa trec pe acasa altfel v-am fi cautat toata noaptea. Ati ajuns foarte departe.
Explica padurarul si am apucat mana lui Keith cand am auzit primii pasi urand scarile.
- Nu! Am tresarit in lacrimi.
- Ce se intampla, scumpo? Sunt prietenii tai. Ma privi femeia nedumerita si am clatinat repede din cap.
- Nu! Am tipat spre barbat cand a vrut sa deschida usa. – Nu sunt prietenii mei, mi-am strans buzele cautandu-mi cuvintele in secunda pe care o aveam la dispozitie. – Va rog nu ii lasati sa ne ia. Am mintit, nu ne-am pierdut de parintii nostri, barbatii aceia ne-au rapit si… gura mi-a fost inchisa cand usa s-a deschis si ochii mei i-au intalnit pe ai lui Drake. Am tresarit atat de tare, aproape miscandu-ma de pe loc.
- Oh, iubito, aici erai. Te-am cautat toata ziua. Cuvintele lui incercau sa para dulci dar simteam veninul din spatele lor. Veni spre mine dar m-am dat terifiata inapoi, departandu-ma de Keith.
- Nu, stai departe de mine! L-am avertizat cautandu-mi puterea sa imi scot arma de la spate. Restul armatei de criminali a intrat pe usa si buzele mi-au scapat alt tremurat cand am intalnit imaginea lui Yrrah.
- Las-o! Tipa Keith incercand sa vina spre mine dar a fost imediat insfacat de Yrrah.
Mi-am intors privirea terifiata spre diavolul din fata mea. Drake parea mai mult decat furios, era ud si exact asa cum imi inchipuisem, si el suferise acelasi frig ca mine. Buzele imi tremurau de teama a ce urma sa imi faca pentru asta.
- Stii cat te-am cautat? Marai. Ii puteam auzi scrasnitul dintilor.
- Ce se intampla aici? Intreba barbatul incruntat, tragandu-si sotia speriata langa el.
Drake isi intoarse usor capul spre el, incruntat de furie.
- Mersi pentru ajutor, mosule! Cuvintele lui nu au apucat sa imi intre bine in urechi cand mana i s-a ridicat rapid si am vazut arma indreptata spre barbat, apoi sunetul care i-a umplut fruntea de sange.
Mi-am pus mainile la gura, tipand odata cu femeia care s-a aplecat imediat spre sotul ei mort.
- Credeai ca ai scapat de mine, tarfo? O sa platesti scump pentru ce mi-ai facut astazi. Vrei sa te joci? Bine! Amenintarea furioasa a diavolului nu a asteptat un raspuns din partea mea, mana lui s-a ridicat si i-am vazut dosul palmei inainte ca lovitura puternica sa ma arunce la pamant si sa fiu inghitita imediat de intuneric.
Mi-am strans ochii usor, clipind cu ploapele inca apropiate inainte sa ii deschid si sa icnesc puternic cand o durere crunta mi-a lovit craniul. Am inghitit in sec, simtindu-mi gatul uscat si privirea mea incetosata nu reusea sa deduca nimic in jurul meu. Am clipit rapid, ridicandu-mi capul care atarna aplecat si am icnit din nou cand restul reflexelor nu am reusit sa le controlez. Imi erau blocate.
Instinctul m-a trezit la viata si m-am agitat terifiata, invartindu-mi capul ametit in jur si tot ce vedeam erau stalpi de lemn si o podea din acelasi material pe care eu eram intinsa. Simteam o durere crunta in umeri si am realizat ca mainile imi sunt duse la spate, am tras insa eram blocata, sau mai degraba legata.
Respiratia mi s-a accelerat pe masura ce imi dadeam seama ce se intampla cu mine. Nu recunosteam spatiul din jurul meu dar parea sa fiu intr-un pod, un pod mic si luminat de razele vagi ale soarelui ce intrau printr-o fereastra mica si murdara. Parea dimineata ceea ce insemna ca am fost inconstienta toata noaptea.
M-am zbatut in legaturi, intinzandu-mi picioarele dar nici pe ele nu mi le puteam folosi mai mult, erau baricadata cu doua lanturi groase stranse in jurul gleznelor mele si legate fiecare cu un lacat.
M-am zbatut disperata si am scrasnit cand spatele mi-a trosnit, lipit de un stalp de lemn. Mainile imi erau prinse in jurul lui de aceleasi lanturi grele si dureroase. Eram un animal inlantuit.
Disperarea punea stapanire pe mine si agitatia mea a crescut incercand o ultima speranta ca voi reusi sa ma eliberez. Capul imi zvacnea in durere la fel si restul oaselor ce pareau sa arda in interiorul meu, odata cu pielea si carnea care erau insa inghetate. Mi-am vazut aburul iesind printre buze si am inceput din nou sa plang de spaima.
- Ajutor! Sa ma ajute cineva!
Tipam disperata si asta era probabil primul instinct al autoconservarii, amintirile reveneau rapid in mintea mea si imi dau seama ca nimeni nu avea sa ma ajute. Am suspinat amintindu-mi padurea, cabana, batrana, padurarul, am izbucnit in plans amintindu-mi trupul intins pe jos al barbatului care murise doar din vina mea. Oare ea scapase? Avand in vedere diavolii pe care ii adusesem in casa nu cred ca avusese sanse prea mari. Mi-am ridicat genuchii, taraind lanturile in jurul meu si mi-am aplecat capul peste ei, suspinand pierduta dar ceva lipsea. Nu eram singura in situatia asta.
Capul mi-a zvacnit in sus, si s-a plimbat disperat in toate directiile cautandu-l pe baiatul care trebuia sa fie cu mine.
- Keith?! Keith! Am tipat ingrozita de gandul ca Drake l-a omorat si pe el. Nu puteam concepe asta si am inceput sa ma agit turbata de groaza.
- Keith! Am urlat din nou printre suspinele de plans asteptand sa imi raspunda si chinuindu-mi trupul sa se intoarca si sa priveasca in spatele meu. Poate era inca inconstient, dar nu era nimeni in intunericul difuz al podului.
Mi-am intors fulgerator capul cand am auzit un zgomot venind dinspre usa. Respiratia mi s-a accelerat si mai tare cand diavolul a aparut in fata mea, cu un ranjet satanic.
- Te-ai trezit in sfarsit, papusa! Inchise usa in spatele lui si m-am lipit mai tare de stalpul dur, incercand sa ma departez de el, dar nu aveam unde sa ma duc.
- Unde e Keith? L-am intrebat furioasa, gandul la prietenul meu imi mentinea furia si curajul inca intancte.
Ranji si se apleca pe vine in fata mea.
- Cred ca in momentul asta, pustiul ala e ultima ta problema. Imi prinse piciorul si il zdrangani odata cu lantul ce imi provoca vanatai.
- Unde e? Ce ai facut cu el? Am tipat furioasa, agitandu-ma in stransori. Mi-am amintit de pistolul pe care il avusesem la spate dar lipindu-ma de stalpul de lemn mi-am dat seama ca nu mai era acolo. Oricum nu l-as putea folosi acum.
Ma privi cu acelasi ranjet diavolesc, hranindu-se din suferinta mea.
Se apleca spre mine, prinzandu-mi barbia in palma sa si tragandu-ma spre el. Mi-am strans buzele scarbita si terifiata.
- Nu mi-a placut deloc ce ai facut ieri. Chiar credeai ca o sa te las sa imi scapi asa usor? Ochii lui mijiti si nervosi m-au facut sa inghit in sec. Da, credeam, speram…
Degetul sau urca pe obrazul meu, mangaind pielea si am icnit usor simtind o durere intepatoare, apoi am tipat disperata cand unghia lui mi s-a infipt in carne in acel loc ingrozitor de dureros, provocat probabil de lovitura lui. Dintii i-au scrasnit de placerea provocata de durerea mea.
- Sa. Nu. Crezi. Vreodata. Ca. Te. Poti. Juca. Cu. Mine.
Fiecare cuvant rostit usor si marait era presat de un tipat de durere iesit din gatul meu. Lacrimile mi-au intepat colturile ochilor in urma durerii ingrozitoare care mi se intindea din obraz pana in interiorul capului.
Am tusit cand mana lui mi-a parasit fata si imi doream cu disperare sa imi duc mana pe obraz. Il simteam umflat pe partea dreapta impreuna cu ochiul a carui vedere era incetosata.
A clatinat din cap, lingandu-si apoi buzele si privindu-mi corpul legat ca al unui animal. Inca era pe vine langa mine, si-a dus mana in buzunarul de la piept al gecii si am tresarit cand am vazut o seringa scoasa de acolo.
- Nu am vrut ca lucrurile sa fie atat de dure pentru tine. Styles era cel care trebuie sa sufere dar dupa ce ai facut ieri, tu ai cerut asta.
Amenintarea lui imi ingheta sangele in vene, am privit substanta incolora din seringa si m-am zbatut lipindu-ma mai tare de stalpul de lemn cand a scos capacul de pe ac.
- Asta o sa indulceasca distractia. Ranji inainte sa imi prinda mana si sa o intoarca in lanturile stranse. – Tu o sa devii mai distractiva. Continua ranjind malefic, am tipat speriata si m-am zbatut in stransoarea lui, varsand alte lacrimi de spaima cand acul mi-a intrat violent in incheietura antebratului si mi-a introdus rapid substanta in vene.
- Ce mi-ai dat? Am suspinat cand s-a departat de langa mine. Mi-am privit bratul terifiata de parca in el ar exista moartea mea.
- Un mic impuls. Un impuls din partea ta pentru torturarea iubitelului tau si pentru placerea mea.
L-am privit terifiata, s-a ridicat in picioare si mi-a aruncat alt ranjet satanic.
- O sa iti mai aduc mai tarziu. Agita seringa goala inainte sa se intoarca si sa paraseasca incaperea.
Am privit pierduta usa inchisa si disperarea punea din nou control asupra mea, am inceput din nou sa ma zbat in lanturile stranse si groase care imi creau deja rani in piele. Tipam injurii spre nenorocitul a carui inima voiam sa o zmulg din piept si imi pierdeam mintile de furie si frica.
Aveam aceleasi haine ude si murdare, gleznele imi erau acoperite de noroi deasupra incaltamintei si pe sub lanturile metalice.
Mi-am lovit capul de stalpul de lemn, urland de disperare si chiar daca durerile din corpul meu se inrautateau asa, nu-mi pasa. Capul imi zvacnea, fiecare os parea sa imi plesneasca pe sub carne iar pielea imi crapa din cauza frigului din jurul meu.
M-am gandit la Keith si am inceput din nou sa urlu in hohote de plans. Ce se intamplase cu el? Unde il dusese diavolul asta? Furia si disperarea cresteau in venele mele si am tras mai tare de lanturi, imi doream atat de tare sa scap si sa ii zmulg inima din piept. In viata mea nu am urat mai mult un om si nu mi-am dorit atat de tare sa omor un om.
Agitatia mea s-a oprit in cele din urma, corpul imi ceda si nu mai comunica cu mine chiar daca drogul pe care mi-l injectase prindea deja energie in venele mele. Trupul imi era slabit si obrazul incepea sa ma doara din ce in ce mai tare. Mi-am ridicat din nou genunchii si mi-am imprimat fata pe materialul albicios si umed, am icnit si mi-am ridicat capul imediat, nu era o rana deschisa pentru ca nicio picatura de sange nu s-a imprimat pe blugii mei, dar senzatia rece era totusi placuta si m-am straduit sa imi lipesc din nou obrazul de genunchi.
Capul imi vajaia din ce in ce mai tare si podul se umplea cu o lumina puternica care aproape imi ardea ochii. Mi-am asezat capul pe genunchi, gandindu-ma la singurul lucru care ma mai putea alina acum inainte de moarte: Harry.
Ochii ma usturau din cauza lacrimilor varsate fara oprire. Fata mea se transformase intr-o cascada de durere, suspine imi ieseau regulat din gat fara sa le pot opri, nu voiam sa le arat cat de terifiata sunt, sa le antrenez placerea de a ma chinui si mai tare. Trebuia sa fiu puternica, in ciuda lanturilor reci si dure care ma tineau prizoniera la pamant, fara pic de aparare si cu inima explodand de teama, trebuia sa fiu puternica. El m-a invatat asta si nu aveam de gand sa il dezamagesc, daca as fi avut macar jumatate din puterea si furia lui, as fi scapat acum, as fi rupt legaturile stranse din jurul incheieturilor mele si as fi fugit fara sa ma uit inapoi, fara oprire pana nu i-as simti din nou bratele in jurul meu, acele brate puternice care imi ofereau protectie precum aripile unui inger, uneori prea multa protectie. Sa privesc din nou acei ochi de jad, atat de sclipitori si adanci, in interiorul carora se afla o eternitate scaldata in propriul meu paradis, acel paradis pe care doar mie mi-l arata. Sa simt din nou respiratia lui calda pe obrazul meu, buzele lui dulci peste ale mele, sarutandu-ma si strangandu-ma la pieptul lui parca infricosat ca cineva m-ar putea smulge din bratele lui. Acele degete lungi jucandu-se usor cu parul meu, mangaindu-mi pielea atat de fin si privindu-ma in ochi de parca eu sunt tot ceea ce conteaza pentru el. Dar nu o sa mai simt niciodata asta, el intotdeauna s-a temut de momentul asta, stia ca o sa vina intr-o zi, dar eu nu l-am ascultat, m-am ambitionat ca sunt puternica si ma pot descurca, ma deranja protectia lui prea exagerata si seriozitatea privind cel mai mic incident, ma trata ca pe o papusa de portelan in pericol sa fie sparta de oricine altcineva o atinge inafara de el.
Am varsat alte lacrimi amare realizand cat de idioata am fost enervandu-ma toate lucrurile astea pana acum si cat de mult mi le-as dori in momentul asta inapoi, l-as lasa sa ma inchida intr-un glob de sticla numai sa stiu ca este langa mine.
Am fost alungata din regretele mele de un zgomot puternic provenit din izbitura usii de perete.
- Nu mai plange papusa, printul tau nu vine dupa tine! Vocea diavoleasca si sarcastica a monstrului imi zgaria urechile si inima. Stiam ca nu vine dupa mine, nu ma putea gasi aici, cel putin nu la timp, stiam ca ma cauta disperat, probabil intunericul pusese complet stapanire pe el din nou, si o mica parte din mine spera ca el sa nu ma gaseasca, nu ar fi avut rabdare sa faca un plan alaturi de parteneri lui si probabil a plecat singur dupa mine, vedeam deja toata furia din ochii lui, ar fi actionat fara sa gandeasca si putea sa sfarseasca mort, probabil asta asta era si planul monstrului.
- Cine ar fi crezut vreodata ca Styles isi va gasi slabiciunea in ochii unei pustoaice? A spus razand aplecandu-se langa mine si mangaindu-mi obrazul.
M-am smuls nervoasa din atingerea dezgustatoare aruncadu-i o privire intunecata, daca privirea ar putea ucide… jigodia asta ar arde in chinuri acum.
Eu nu eram o pustoaica, Harry nu se indragostise de mine degeaba, eram exact ca el, imi doream sa fiu… dar nu eram nici pe sfert. El era inteligent, agil, puternic, dur… eu eram orgolioasa, incapatanata, neascultatore… o proasta, il sacaiam in continuu sa ma investe sa fiu ca el si ma enerva cand nu o facea dar acum realizez ca oricum niciodata nu ascultam nimic din ce imi spunea.
Cum m-a putut suporta pana acum? Cum imi putea spune ca in fiecare zi ma iubeste mai mult cand eu ii mancam zilele? Cum putea sa fie atat de calm cu mine cand ii cunosteam atat de bine personalitatea exploziva si eu eram cea care il enerva cel mai tare? Cum am putut fi atat de proasta?
- Sau poate ca ma insel! Rosti cu zambetul lui scarbos coborandu-si mana pe gatul meu spre sani. Am scrasnit nervoasa din dinti, smucindu-ma in lanturile stranse, ranindu-ma si mai mult decat eram.
- Esti artagoasa, incep sa inteleg ce ii place la tine! Continua, zambetul lungindu-se pe fata lui in timp ce imi mangaia gatul.
- Probabil iti e dor de el, nu? Uite, sa nu zici tu ca sunt baiat rau, te las sa vorbesti cu el… pentru ultima data.
Spaima s-a intins in mine, voia sa para ca imi face o favoare, dar sigur nu era deloc asa, zambetul lui divolesc imi confirma asta.
Aerul mi-a ramas in gat cand si-a scos telefonul din buzunar.
- Hmm… intinse telefonul cu ecranul indreptat spre mine, am incremenit cand am vazut ca formase un apel si numele apelatului era “Styles”.
Voiam cu disperare sa ii aud vocea, sa ii spun ca il iubesc, ca imi pare rau, sa il implor sa nu vina dupa mine, sa nu cada in capcana, dar durerea din glasul meu l-ar sfasia si mai tare, ambitionandu-l si mai mult sa vina spre noi. Dar trebuia sa fiu puternica, sa il fac sa nu vina dupa mine, chiar daca asta insemna sa ii spun lucruri ce l-ar rani. 3 cuvinte mi-au strafulgerat mintea, profocandu-mi o durere cumplita, nu ii le puteam spune… dar trebuia…: “Nu te iubesc!” asta probabil l-ar opri in loc, stiu ca si-ar fi dat seama ca mint in cele din urma dar il cunosteam, cuvintele mele il puteau rani mai tare decat orice, poate asta l-ar opri, l-ar lasa in suferinta cateva clipe dar poate indeajuns incat eu sa nu mai fiu si sa nu aiba rost sa mai vina dupa mine.
Mi-am dres in tacere glasul, inghitindu-mi lacrimile si incercand sa imi aduc duritatea inapoi, rugandu-ma la Dumnezeu sa pot face asta, nu voiam sa imi iau adio de la el in felul asta, as fi dat orice sa fie altfel, dar daca asa il puteam salva, trebuia. Era timpul sa fac si eu un sacrificiu pentru el, neinsemnat pe langa cele pe care le-a facut el pentru mine dar totusi atat de dureros si necesar.
Am privit ecranul telefonului, apelul fusese inchis pe motiv ca apelatul nu raspunde. Am inchis ochii de durere, strangandu-mi buzele, trebuia sa ma gandesc ca nu are timp pentru telefonul lui acum, numai Dumnezeu stie ce facea in momentul asta pentru a ajunge la mine, m-am cutremurat din nou stiindu-l de ce este in stare mai ales cand e nervos, iar acum era probabil posedat de ura, disperare si razbunare.
- Hmm, poate te-a si uitat, la cum il cunosc eu acum se consoleaza in bratele vreunei blonde!
L-am privit cu ura, dorindu-mi atat de tare sa il omor cu mainile mele, dar totusi dorindu-mi ca vorbele lui sa fie adevarate, voiam asta, in bratele alteia ar fi fost in siguranta acum…
- Dar de ce sa nu te distrezi si tu putin? Sopti mai mult pentru el, zambetul diabolic i se intinse din nou pe fata, formand parca un plan, stiam deja ca nu poate fi de bine.
- Max! Striga tare, spargandu-mi timpanele. Imediat pe usa isi facu aparitia celalalt.
- Max, nu spuneai tu ca vrei sa te faci regizor? Il intreba monstrul privindu-l cu subanteles si cu un ranjet ascuns.
Blondul din dreptul usi il privi nedumerit cateva secunde, dar apoi afisa o figura ca si cum s-ar fi prins si zambi in acelasi fel diavolesc care imi provova greata. Dar amintindu-mi de felul in care Harry facea asta mereu, amintirea zambetului sau strengar care voia sa para diavolesc era nepretuita, nu se compara cu al acestor scursuri. Am incercat sa mi-o imprim in minte.
Blondul se apropie de noi lunand telefonul de la cel de langa mine, al carui nume imi provoca scarba si mai multe amintiri dureroase. Drake.
Max indrepta telefonul spre noi, un beculet aprinzandu-se in dreptul camerei si luminandu-mi chipul. Lumina parca m-a ars, dar mai tare m-a ars realitatea, cand am realizat ce aveau de gand sa faca.
- Daca nu ai apucat sa iti iei ramas bun de la el prin telefon trebuie sa gasim noi o modalitate, nu? Si in felul asta ii transmit si eu salutarile mele.
Vorbi cu un glas dracesc inghetandu-mi sangele in vene, ma privea mai intunecat ca niciodata si in curand imi prinse picioarele tragandu-le cu putere, smucindu-ma in lanturle care ma tineau legata la pamant si incolacindu-mi picioarele in jurul taliei lui.
Am tipat de scarba.
Voia sa ma violeze, sa isi bata joc de mine, apoi sa ii trimita filmarea lui Harry. Imaginea cu el privind filmuletul m-a inspaimantat chiar mai tare decat gandul la ce avea sa imi faca Drake. Voia sa ma faca sa sufar, Harry sa ma vada suferind, stia ca asta o sa il distruga, dar eu nu aveam de gand sa ii fac pe plac, nu mai eram eu pe primul loc, era Harry, si tot ce tinea de siguranta lui si… de inima lui zdrobita cand isi va vedea cel mai mare dusman distrugand-ui ingeru.
Am inchis ochi, fortandu-mi o expresie goala, in minte mi-am asternut imagini cu Harry, cu zambetul lui, cu privirea lui, cu seriozitatea lui atat de adanca uneori, care ma facea sa ma indragostesc si mai tare de el, chiar si momentele in care isi pierdea controlul in fata mea erau amintiri nepretuite pentru mine acum.
Mi-am simtit fermoarul de la pantaloni desfacut si imediat mi-au fost trasi peste genunchi ramand totusi pe mine. Oricat de mult mi-as fi dorit nu imi puteam controla lacrimile.
- Joci dur, huh? Iti pasa asa de mult de el… de ce? El nu da doi bani pe tine, nu vezi? Unde e? De ce nu e aici sa te salveze daca te iubeste atat de mult? Esti o proasta, ai stat atat timp langa el si nu il cunosti absolut deloc, nu a ajuns ce este acum pentru ca e slab sau sensibil, Styles nu se indragosteste de o femeie, o foloseste asa cum a facut cu tine si cu sute altele, singurul motiv pentru care te-ar vreau acum inapoi este mandria lui, nu ii place ca altcineva sa ii fure bunurile. De ce crezi ca te-a marcat? Ce baiat care iubeste normal o fata o marcheaza? De ce rupea gatul oricarui baiat care se uita dupa tine? Pentru ca nu ai fost niciodata mai mult decat o posesie si o placere trupeasca pentru el.
Tipa monstrul spre mine plin de ura, il enerva ca nu ii faceam jocul si eram in stare de atatea sacrificii pentru dusmanul lui de moarte. Chiar daca stiam ca niciunul dintre cuvintele lui nu erau adevarate tot m-au ranit, sfasiindu-mi sufletul in doua, nu voiam sa mor cu asemenea ganduri in minte, m-am fortat sa le aduc inapoi pe cele adevarate, in care demonul meu era propria mea lumina intr-un intuneric adanc, singura mea speranta intr-o lume crunta.
Mi-am simtit lenjeria sfasiata pe mine si m-a tras mai aprope de el, alt fermoar mi-a zagariat urechile si era probabil de la pantaloni lui. Inima a inceput sa imi bata cu atata putere incat pieptul ma durea, imi doream atat de tare sa mor acum, chiar in secunda asta.
I-am simtit mana mare si rece intrand brutal pe sub bluza mea si imediat mi-a prins un san strangandu-l cu forta. Fara sa imi dau seama am tipat de durere deschizand larg ochii si vazandu-ma incolacita in jurul lui, lanturile legate de picioare erau intinse la maximum facandu-mi rani adanci in piele, mainile erau legate de-a lungul stalpului rece de lemn facand imposibil pentru mine sa ma apar in vreun fel.
- Asa! Ranji diavolesc mandru ca scosese tipatul de durere de la mine, si mai erau atat de multe, dar pe care incercam cu disperare sa le tin in mine.
- Spune-i, spune-i ca din cauza lui esti aici, spune-i ce simti acum, spune-i cat de mult il urasti. Tipa puternic, diavolul insusi parca isi facuse loc in sufletul lui.
- Spune-i! mai tipa odata apoi am simtit o durere crunta care mi-a taiat trupul in doua, a intrat atat de dureros in mine si punand atata ura in miscarile lui incat ma sfasia. Mana lui imi zdrobea in continuare sanul, intra atat de brutal in mine, tipam de durere fara sa ma pot controla. Ma simteam atat de rau, atingerile lui parca ma ardeau, imi era mai scarba decat de orice pe lume. Imi distrugea trupul, presandu-si toata forta asupra lui pentru a ma face sa rostesc acele cuvinte.
- Spune-i ca il urasti! Scrazni printre dinti, cufundandu-se parca cu totul in interiorul meu, despicandu-ma in mii de bucati.
- Harry – am vorbit ca prin ceata simtitind cum sunt secata de ultima putere – Te iubesc! Am tipat cat am putut de tare simtind rauri de lacrimi pe obraji si suspine care imi opreau respiratia.
O lovitura puternica mi-a traversat capul si banuiesc ca ma lovise de furie ca spusesem asta, dar nu imi pasa, chiar ma bucuram, deja inotam in intuneric lasanudu-ma prada lui.
Inca simteam durerea in mine, greutatea lui ma strivea, era furios si hotarat sa isi bata joc de mine cat mai tare.
Ca o lovitura in timpan am auzit niste tipete venind de nicaieri, sunetul atat de cunoscut al impuscaturilor de arma, alte zgomote puternice… casa parca era daramata chiar langa mine.
Am luptat sa ies din intuneric de data asta, luptandu-ma cu greutatea de pe mine care intr-o secunda a disparut, lasand un val rece sa imi patrunda trupul acum gol si in interior si in exterior.
Tipete, lovituri si bubuieli roiau in jurul meu, o voce cunoscuta imi juca in jurul urechilor, dar era atat de diferita, atat de dura si rece, voiam sa ma agat de acea voce care mai mult maraia de furie, voiam sa deschid ochii sa vad cui ii apartine, eram atat de aproape de raspuns dar ma departam din ce in ce mai mult, intunericul castiga lupta cu mine tragandu-ma adanc in bratele lui, sunetele dispareau incet, spre disperarea mea, voiam sa aud in continuare acea voce, chiar daca inspira doar furie nu imi pasa, simteam cum imi incalzeste inima, dar era prea rece deja. M-am vazut intr-un adanc fara fund, simtind incet cum ma departez de propriul trup, cum realitatea se departeaza si ea de mine aruncandu-ma cu totul in nestiinta.
Am tremurat puternic inainte sa deschid ochii desi probabil ii aveam deja deschisi. Am inghitit in sec, nereusind sa opresc tremuratul din oasele mele si senzatia de gheata pe care o aveam in interior si felul in care pielea mea ardea la exterior.
- Ingerul meu! Am auzit o soapta langa mine si mi-am ridicat capul automat, cautand-o disperata. Totul era intunecat in jurul meu si ma simteam intinsa pe un pat. Un pat rece si dur. Am inghitit de cateva ori in sec, clipind des si aducand din nou lumina ochilor mei incetosati. Insa tot ce am putut vedea a fost un mic licar langa mine. Un licar verde si cristalin, din care se scurgeau lacrimi.
- Harry! Am baiguit dorindu-mi sa ma ridic spre el insa nu puteam. Un suspin de durere a umplut intunericul, facandu-mi respiratia sa se opreasca in gat.
- Harry, ce s-a intamplat? L-am intrebat disperata, cautandu-i mainile prin intunericul care ma terifia. Eram oarba?
- Imi pare atat de rau, iubito! Sopti cu un glas atat de chinuit incat lacrimile mi-au inundat complet ochii intunecati. Disperarea punea stapanire pe mine, ochii verzi si frumosi au disparut, lasandu-ma complet aruncata in intuneric, fara sa simt nimic si totdata sa simt atat de multe. Am vrut sa tip dar nu imi gaseam glasul sau puterea de a ma misca si senzatia din inima mea m-a paralizat complet. Ma simteam pierduta, uitata, chiar si eu uitam de mine. Asta e, s-a intamplat? Eram moarta?
Au urmat secunde de agonie in intuneric si asteptam sa se intample ceva, orice. Dar eram pietrificata.
O lumina puternica mi-a ars de data asta ochii si am clipit de cateva ori avand senzatia ca am ajuns cumva la urmatorul nivel si ma intreb daca intr-adevar meritam sa intru in rai. Dar am fost imediat orbita de un zambet sadic ce m-a intampinat in sclipirea orbitoare. Corpul mi-a paralizat complet in fata barbatului cunoscut, dar pe chipul caruia se citea clar rautate si placerea de a ma vedea asa.
Am inghitit in sec simtindu-mi dintr-o data gura uscata. Era el… nu, nu putea fi el. Arata la fel dar parea diferit, dintr-un motiv pe care nu il puteam distinge, dar clar ceva era diferit la el, in afara privirii diavolesti.
- Harry?! Am baiguit cu buzele tremurande inghitind in sec.
Zambetul i s-a intins si mai mult in cele din urma izbucnind intr-un ras isteric.
- O sa ma distrez cu tine! S-a apropiat de mine, cu privirea diavoleasca si am inceput sa tip din nou, cu adevarat speriata de barbatul pe care nu il mai recunosteam. Eram din nou legata si orbita de lumina diavolului.
Ma zbateam in lanturile reci, incercand sa ma indepartez de mainile sale care ma mangaiau intr-un mod scarbos.
- Lasa-ma! Am tipat puternic simtind frica cum explodeaza in mine.
- Nuuuu! Am tipat disperata. Asa arata moartea? Am sperat macar pentru o secunda ca odata cu asta lucrurile vor deveni mai usoare, ca durerea va disparea si va fi inlocuita de orice altceva, dar nu o durere si mai mare.
Gatul imi ardea din cauza tipetelor provocate de atingerile si trupul imi era acum zgaltait. Zgaltait intr-un mod violent si nu reuseam sa vad cine face asta.
- Katherine! Tipatul puternic mi-a taiat lumina puternica si a facut demonul sa dispara.
M-am oprit brusc, clipind disperata cand imaginile din jurul meu au devenit normale, ciudat de normale si mi-am ridicat privirea spre o coama blonda ce statea in fata mea. Christina.
-Tu esti urmtorul diavol care vrea sa ma tortureze? Am intrebat-o complet secata de orice strop de putere.
- Nu! Raspunse simplu. Revino-ti, te rog! Isi aseza palmele pe obrajii mei si erau atat de reci incat m-au facut sa icnesc. Imi simtea fata uda si nu puteam sa imi tin capul stabil.
- Ce se intampla cu mine? Am intrebat printre gurile grele de aer. Am privit in jos si am vazut aceleasi lanturi in jurul picioarelor mele. Nu imi mai simteam mainile, in umerii mei pareau sa fie infipte doua cutite dar bratele inca erau legate in jurul stalpului de lemn. De ce sunt din nou aici?
- Drake te-a drogat cu un halucinogen extrem de puternic.
Mi-am ridicat privirea spre ea, actiunea mi-a facut capul sa mocneasca si imaginea ei a devenit din nou distorsionata.
- Halucinogen?! Am reptat intr-un suspin.
- Da! Trebuie sa ramai calma, anumite lucruri care crezi ca se intampla acum cu tine, nu sunt reale.
Mi-am clatinat capul privind-o socata.
- Nu sunt reale… am repetat speriata si fericita in acelasi. Drake nu m-a violat? Mi-am ridicat repede privirea spre ea. Ochii ei se marira de teama si incerca sa ramana calma.
- Nu! Inca nu ti-a facut nimic.
Am expirat nevenindu-mi sa cred si chiar daca era un inca in vorbele Christinei, usurarea din inima mea era de nedescris.
Christina privi speriata in spatele ei, probabil nu trebuia sa fie aici. Nu reuseam sa ii vad chipul prea bine si poate era de vina drogul din mine dar parea sa am langa mine o papusa Barbie de statura umana. Parea atat de fragile, blanda si speriata de tot ce se intampla in jurul ei.
Era aplecata pe vine in fata mea la fel cum statuse si Drake si am observat ca tinea ceva in mana. Mi-am mijit ochii si disperarea m-a cuprins din nou cand am vazut seringa dintre degetele ei.
- Nu! Am suspinat terifiata cu ochii spre ea.
Christina isi puse repede mana pe umarul meu.
- Nu, shh! Stai linistita, nu o sa iti mai injectez nimic. Ma calma punand seringa jos. – Drake m-a trimis aici, nu stiu care e planul lui acum dar vrea sa te faca sa iti pierzi mintile. Probabil isi doreste ca Harry sa te vada asa. Vocea ei aproape tremura, la fel ca tot corpul meu.
- Ce mi-a dat? Am intrebat-o simtind cum de data asta rauri de sudoare se scurg pe obraji mei.
- LSD! E un drog halucinogen foarte puternic si efectul lui e foarte rapid insa in cateva ore o sa iti revii daca nu iti injectez altul. Trebuie sa fii puternica Katherine, Drake nu te-a violat inca si nu vreau sa te sperii dar are de gand sa o faca. De fata cu Harry. Am suspinat terifiata. – Vrea sa il prinda, sa il aduca aici si sa te vada distrusa. Daca reusesti macar sa devii lucida in toate astea poate lucrurile nu vor fi asa rele.
Se ridica in picioare, departandu-se usor de mine. Privirea mea a ramas inca blocata in locul unde statuse ea, analizandu-i cuvintele terifiata. Mi-am intors capul spre ea si am reusit sa vad cu privirea incetosata cum imprastie substanta din seringa pe podea. LSD, niciodata nu mi-am mai injectat un asemenea drog pentru ca nu era un drog, nu iti oferea energie sau stare de bine ci doar nebunie iar frica din mine s-a combinat cu toate aste facandu-ma sa imi pierd mintile. Si asta era doar inceputul.
- De ce ma ajuti? Am intrebat-o cu vocea seaca si uscata cand s-a intors langa mine. As fi dat orice pentru un pahar de apa.
Ezita cateva secunde apoi se indrepta spre usa.
- O sa ma intorc la noapte. O sa incerc sa ma strecor pe langa ei si sa iti aduc ceva de mancare. Aproape sopti inainte sa iasa pe usa. Probabil statuse aici mai mult decat ar fi trebuit si panica a pus din nou stapanire pe mine cand am ramas singura. Au urmat cateva secunde de liniste pana cand capul a inceput din nou sa imi vajaie.
Drogul imi fugea proaspat si diavolesc prin vene si respiratia mi s-a accelerat cand incaperea s-a schimbat din nou, stalpii de lemn deveneau buturugi imense podeaua din lemn devenea din ce in ce mai distorsionata. M-am agitat disperata in lanturi cand forma lor s-a schimbat intr-una cunoscuta si un sasait macabru mi-a zbarlit pielea.
Am tipat din toate puterile cand m-am vauzut inghitita de serpi iar buturugile de lemn se transformau in copaci imensi, aruncandu-ma intr-o padura rece, legata si devorata de reptilele diavolesti. Se invarteau in jurul meu si l-am recunoscut pe cel albicios de la nunta lui Reynolds, nunta mamei mele – s-a ridicat deasupra mea, fiind mult mai viu acum si si-a scos coltii intr-un sasait inspaimantator inainte sa se infiga in gatul meu. Am urlat disperata, incercand sa il dau jos de pe mine. Durerea devenea tot mai crunta si seca si ultimul strop de viata din mine. Ceilalti mi s-au incolacit in jurul picioarelor, urcand spre trunchiul meu pana cand m-au inghitit cu totul si doar tipatul meu mai ramasese din mine.
Zaceam terifiata in lanturi. Eram in iad.
Imi era frig si cald in acelasi timp. Locul in care ma aflam era ingrozitor de rece dar corpul meu era transpirat din cauza drogului care il descompunea putin cate putin. Voiam sa mor. Acum. Imi era teama de urmatoarea halucinatie, nu mai voiam nimic. As fi dat orice sa mor acum.
Am privit podeaua normala si rugaciunea mea era acum doar sa ramana asa. Inca simteam gaurile facute de coltii sarpelui in gatul meu chiar daca stiu ca nu sunt reale. Organismul meu slab facea cu greu fata drogului si orice impotrivire a mea era infranta pana la urma.
Numaram secundele pentru a-mi umple mintea terifiata, nu stiam ce avea sa vina mai departe si cu fiecare secunda linistita speranta nastea in mine ca poate efectul drogului a trecut. Afara era deja amurg si scurta privire spre fereastra m-a facut sa pierd numaratoarea si gandurile mi-au fugit din nou de sub control. Am respirat adanc asteptand ca ceva sa imi explodeze in fata ochilor dintr-o secunda in alta si am inceput din nou sa tip fara sa imi dau seama. Apoi am izbucnit intr-un hohot de ras provocat de un nor care astupase soarele. Radeam de soare cat ma tinea gura si nu ma puteam abtine. Ma ustura gatul si rasul parea atat de ciudat iesit acum din gura mea cand ar trebui sa plang de spaima a ce ma asteapta dar era bine intr-o anume masura. Nu aveam niciun motiv sa rad dar nu ma puteam opri si aveam un sentiment placut si mincinos care ma ajuta. O luam razna si cand soarele a reusit sa iasa de sub nor, m-am oprit brusc. L-am privit minute intregi, linistita si fara sa clipesc macar o data. A coborat pe cerul albicios, cazand spre asfintit si singura mea sursa de interes a disparut si ea.
Am oftat agitandu-mi picioarele in lanturi si chiar daca ma durea, nu ma opream. Imi zvacneau oasele gleznelor dar continuam sa zdrangan metalul pe podeaua. Ma simteam ca un copil mic si plictisit si am privit in jurul meu. M-am incruntat nedumerita, nu am nici cea mai mica idee unde sunt. Am inceput sa imi pleoscai buzele si sa imi lovesc genunchii unul de altul. De ce sunt legata? Mi-am muscat buza ranjind. Harry ma legase? Eu l-am legat pe el, acum trebuia sa ma lege si el pe mine. Am continuat sa imi musc buza si il asteptam sa vina odata.
- Harry, mi-e frig! M-am smiorcait. De ce Dumnezeu ma legase in podul asta? E frig, umed si am scos limba cand am vazut o panza de paianjen deasupra mea.
- Am inteles, suntem masochisti dar imi ingheata curul, iubire.
Am asteptat si tot asteptat. Incepe sa nu mai fie amuzant.
Am scrasnit incercand sa scap din stransori, vazand ca el nu mai are de gand sa vina si cand mi-am dat seama cat de legata sunt si cum arata corpul meu, am suspinat terifiata.
Am privit in gol cateva secunde si mi-am scuturat tare capul.
Am expirat adanc si mi-am dat capul pe spate. Vreau sa mor, m-am saturat de toata nebunia asta.
Am inceput din nou sa plang si sa imi izbesc capul de stalpul din lemn, asta parea acum singura posibilitate sa mor mai repede pentru ca nu o sa mai fiu niciodata salvata. E prea tarziu pentru orice speranta mica care mai exista in mine pana acum.
Capul imi mocnea si am scrasnit din dinti din cauza durerii provocate de lovituri dar nu m-am oprit pana cand ceva m-a ars puternic pe gat. M-am oprit instantaneu intr-un tipat apoi arsura a devenit placuta, combinata intr-o senzatie rece ca o adiere de vant, si ceva umed. Simteam cum ceva se dezlipeste de pe gatul meu ca o bucata de pamant si am expirat terifiata asteptand alta abominatie ce avea sa imi ia mintile.
Am ramas nemiscata, era atat de liniste incat imi puteam auzi sangele zvacnindu-mi in vene. Inghiteam de nenumarate ori in sec si deja nu mai vedeam aproape nimic in jurul meu. Ziua de chin se sfarsise, acum urma sa fiu chinuita in intuneric.
Am simtit o alta atingere fina pe gatul meu transpirat, ca si cum ceva prindea viata acolo apoi mi s-a desprins de piele.
Coltul ochiului mi-a fost luminat si mi-am intors capul, buzele scapandu-mi un suspin cand am vazut mica creatura superba din fata mea.
A zburat usor in jos si s-a asezat pe genunchiul meu. Stiam ca e alta halucinatie, acum eram in stare sa imi dau seama de asta dar nu disparea si ma bucuram acum pentru asta. Buzele mi-au format un zambet uimit si mi-am ridicat usor genunchii, aducandu-i mai aproape de mine si temandu-ma ca fluturasul splendid ar putea disparea.
I-am privit aripile superbe, ireale, cum se miscau usor si forma trupului sau imi aducea atat de multe amintiri in minte. Imi doream atat de mult sa il ating, sa simt caldura aripioarei ce parea sa arda si umezeala celei care parca se scurgea pe pantalonii mei. Una dintre ele semana cu un norisor mic si cealalta parea facuta din nisip. Zambetul nu mi-a pierit nicio secunda, privind faptura superba asezata pe genunchiul meu, luminand in intunericul dens din jurul meu si cu fiecare minut care trecea, mintea mea isi revenea la normal iar durerile si frica se intorceau, acum cele reale.
Stralucirea fluturasului isi pierdea din intensitatea si tristetea punea din nou stapanire pe mine odata ce drogul se scurgea din mine. S-a ridicat de pe genunchiul meu si cu ultimele batai din aripi, mi s-a izbit de fata, oferindu-mi o senzatie incredibila de caldura si in urechi mi-a intrat o soapta usoara, aproape insesizabila dar care era tot ce imi mai putea dori acum.
Sa ii aud glasul lui soptindu-mi pentru ultima data: Te simt!
Imi recapatasem din nou luciditatea si nu puteam decat sa ii multumesc Christinei pentru asta. Daca imi injecta cea de-a doua doza de drog acum probabil as fi tipat innebunita de imagini terfiante si chinuitoare.
Am incercat sa pun cap la cap filmul de groaza pe care l-am trait astazi, insa tot ce imi rula acum in minte era secventa in care cea mai mica temere a mea se intampla: Violul.
Mi-am clatinat capul incercand sa izgonesc imaginea ce parea atat de reala, parca ii simteam atingerile unsuroase pe piele, cuvintele dure si felul in care drogul mi-l inflirtase in minte, facandu-mi temerile sa para reale. Mi-am amintit si de celalalt barbat, sprancenele mi s-au incruntat realizand ca mi-l imaginasem pe Max Lacey, unul dintre fotbalistii din echipa si prietenul lui Zac pe care insa nu l-am placut niciodata dar prezenta lui in halucinatiile mele era ridicola si totodata infricosatoare. El imi filma chinuirea. De ce el?
Si Yrrah! Am tremurat la amintirea lui mai ales ca halucinatia cu el o mai traisem odata. Intr-un vis pe care mi-l amintesc perfect. Am clipit pierduta in intuneric dandu-mi seama ca l-am visat pe Yrrah inainte sa stiu ca e real, ca exista. Am visat toate astea.
Tot ce pot sa fac acum este sa respir usurata ca nimic nu a fost real deocamdata si acea filmare nu avea sa ajunga la Harry.
Noaptea a intunecat podul complet si revenirea mea la realitate era placuta dar nu lipsita de chin. Mintea imi era acum prea obosita si extenuata ca sa imi mai reproduca ganduri negre a ce urmeaza sa mi se intample. Nu imi mai simtea articulatiile. Cel mai tare ma dureau umerii si bratele imobilizate la spate, era acum singurul lucru din cauza caruia mai plangeam. Imi simteam si gleznele strivite de lanturi dar totusi puteam sa le misc in jurul meu si sa scap de amorteala asezata pe brate. Imi miscam trunchiul si gatul, incercand sa nu mai trag de lanturi care aproape imi intrasera in piele din cauza agitatiei provocate de nebunia mea. Dupa ziua asta, nu o sa ma mai ating niciodata de droguri. Nu conteaza daca innebunesc de dorinta, cel putin nu o sa mai turbez asa cum am facut-o astazi. Doza injectata de Drake a fost una groaznic de mare avand in vedere drogul pe care mi l-a administrat. Mi-au fost de-ajuns cateva minute sa ii simt efectul si imediat dupa asta sa o iau razna. Nebunia a durat probabil 12 ore si cu siguranta a fost intarita de spaima si asa existenta in mine.
Buzele imi tremurau si inafara de sunetele venite de afara, de animalele padurii, mai exista alt sunet pe care nu il puteam opri: clantanitul dintilor mei. Imi era atat de frig incat daca o sa mai scap vreodata cu viata de aici, cu siguranta mai voi alege cu o raceala care o sa ma chinuie cateva saptamani. Hainele inca imi erau ude, transpiratia provocata de halucinatii imi inghetase pe piele si aveam o senzatie din ce in ce mai bolnavicioasa in corp. Capul inca imi zvacnea din cauza loviturii lui Drake si mi-am aplecat din nou obrazul dureros pe genunchiul rece.
De ce dureaza atat? Vreau sa se termine odata, sa scap si in acelasi timp ma bucur de aceasta prelungire a chinului meu in care Harry are mai mult timp sa ma gaseasca. Gandul la el mi-a facut inima sa explodeze de durere si suferinta.
Un alt sunet decat cele cu care eram obisnuita s-a auzit in incaperea intunecata si rece.
O lumina mi-a ars ochii si i-am strans inainte sa aud usa inchizandu-se in urma persoanei care a intrat.
Mi-am mijit ochii speriata, nereusind sa-i vad chipul din cauza luminii puternice.
- Sunt eu, nu te speria! Chiar daca ii auzisem vocea o singura data, cand eram aproape de pragul nebuniei, am recunoscut imediat glasul moale al Christinei.
Am simtit-o asezandu-se langa mine si a pus lanterna intre noi, astfel incat sa ii pot observa cateva din trasaturile fetei.
Purta o geaca ce parea alba si in momentul asta semana cu un inger venit sa ma ajute. Chiar daca din cauza ei ajunsesem aici.
Isi scosese ceva din buzunarul gecii. Primul dintre obiecte parea o sticla, careia i-a desfacut dopul si mi-a dus-o usor la gura.
- E apa, bea! Sopti usor inainte sa imi lipeasca gura sticlei de buze si lichidul sa imi intre usor in gura. Am icnit usor cand am simtit esenta vietii cum mi se scurge prin gatul uscat ce parea un smirghel pe interiorul meu. Am baut nesatula aproape jumatate de sticla, ajutata de mainile Christinei sa beau ca pe un bebelus.
Mi-a luat sticla de la gura pentru a-mi da voie sa respir si mi-am dat usor capul pe spate, lingandu-mi buzele scorojite si acum umede.
- Imi pare rau ca nu am reusit sa iau cheile de la Drake. Voiam sa te dezleg macar pentru cateva minute.
Mi-am miscat umerii intepeniti si am inghitit in sec in urma senzatiei dumnezeiesti oferita de apa.
- Nu-i nimic. Multumesc oricum pentru toate astea.
A format un mic zambet timid in lumina slaba si a desfacut celalalt lucru pe care il scosese din buzunar. L-a dus usor spre buzele mele si parea sa fie un sandvis.
Stomacul imi era atat de distrus incat nu imi era cu adevarat foame si imi era teama ca orice as putea baga acum in gura se va intoarce inapoi cu violenta.
- Mananca, te rog. Trebuie sa iti recapeti puterile.
Mi-am abtinut protestele avand in vedere ca nu mai aveam nevoie de nicio putere in momentul asta si am muscat usor din bucata de paine. Nu reuseam sa deduc din ce era facut sandvisul, parea carton in gura mea dar m-am straduit sa mestec si sa inghit.
- Cum ai reusit sa vii aici?
Imi dadu din nou sa musc si isi intoarse instinctiv privirea spre usa.
- Am asteptat sa adoarma. S-au imbatat aseara si nu mi-a fost greu sa ma strecor.
- Christina, de ce faci toate astea? De ce ma ajuti? Am rostit usor desi glasul meu era mai tare decat soapta ei. Continua sa imi dea sa mananc fara sa imi raspunda desi voiam din nou sa beau apa. Mancarea nu era primita prea bine de organismul meu mutilat dar cu toate astea parea sa fie de ajutor.
- Pentru ca tot ce ti se intampla e din vina mea. Raspunse in cele din urma ridicandu-si privirea spre mine si am inghitit mancarea inainte sa o mestec cum trebuie. Ma durea maxilarul.
- Ti-e frig?! Spuse repede incercand deja sa isi dea geaca jos dar am oprit-o.
- Nu! Trebuie sa o iei cand pleci si o sa imi fie si mai rau daca ma obisnuiesc cu caldura. Oricum nu mai simt nimic. Am mintit desi in oarecare masura aveam dreptate. Frigul trecuse la un cu totul alt nivel, unul de paralizie.
I-am analizat in liniste cuvintele, nu stiu daca imi era de folos acum sa aflu mai multe amanunte dar totusi eram curioasa.
- Tu si Drake, mai sunteti impreuna? Am intrebat in timp ce mestecam cu dificultate.
Isi agita capul aproape scarbita.
- Nu! Si din punctul meu de vedere nu am fost niciodata. Intotdeauna l-am urat pe criminalul asta dar am fost data lui aproape fortat.
M-am incruntat confuza.
- Ce vrei sa spui?
Ofta si imi dadu din nou sa beau din sticla de apa.
- Tatal meu era prieten bun cu Hugh Reynolds, a murit cand eu aveam 10 ani si Reynolds i-a promis ca o sa aiba grija de mine. Asa a fost, nu aveam mama si copilaria mea a fost aproape fericita langa el. Apoi am crescut si eu si Drake care are cam aceeasi poveste ca si mine desi tatal sau e fratele lui Reynolds dar s-a sinucis de teama sa nu intre inchisoare. Inca din copilarie mi-a fost teama de Drake, avea o rautate intunecata care m-a infricosat intotdeauna si incercam sa stau cat mai departe de el, insa lucrurile deveneau din ce in ce mai rele pe masura ce cresteam si inainte sa imi dau seama am fost practic obligata sa fiu iubita lui.
Am inghitit usor in sec si am luat ultima bucatura din sandvis pe care mi-a dus-o la gura.
- Cum l-ai cunoscut pe Harry?
Buzele ei au format un zambet amar.
- Intr-un club. Drake m-a luat cu el la o intalnire de afaceri unde au venit si Harry si seful sau. Harry era mai mult un bodyguard dar nu pot sa uit momentul in care l-am vazut prima data. Tot auzeam de acei fluturasi in stomac si voiam sa ii simt si eu pentru ca langa Drake tot ce simteam era frica si greata.
Am aprobat din cap intelegatoare.
- Harry ti-a oferit acei fluturasi. Am dedus stiind foarte bine despre ce vorbeste. Trebuia sa fiu geloasa, nervoasa pe ea… dar nu eram si nu stiu daca din cauza povestii ei sau a faptului ca nu o puteam invinovati pentru ca se indragostise de Harry. Eu mai bine ca oricine stiam ca nu poti lupta cu un asemenea lucru.
- Da! Spuse amar. Nu stiam atunci de ura dintre el si Drake. Cand mi-a propus sa ne intalnit nu am stat o secunda pe ganduri. Eram innebunita de el. M-am culcat cu el fara sa ma gandesc, fara sa imi pese ce imi putea face Drake daca afla. Pentru prima data in viata mea simteam pasiunea si iubirea si speram ca si Harry sa simta la fel pentru mine. L-am lasat sa imi faca acel S pe gat care nu stiam ce inseamna atunci si Harry mi-a spus ca Drake nu isi va dea seama, ca va fi ceva de la el care va fi mereu cu mine. Dupa o noapte a disparut si mi-am dat seama ca am fost folosita doar ca o arma murdara.
Mi-am inchis usor ochii, imi doream sa imi masez fruntea cu varful degetelor, daca as fi putut.
- Imi pare rau! Am soptit inainte sa imi dau seama.
Christina isi clatina capul repede.
- Ce ti-a facut Drake dupa asta?
- Nimic deosebit, viata mea era si asa un iad langa el, cel putin nu trebuia sa se mai prefaca ca ma iubeste. Tu esti o victima in razbunarea acestor monstri. Niciunul dintre ei nu merita sa fie iubit. Scrasni furioasa si mi-am clatinat capul.
- Harry nu mai e asa cum ti-l amintesti tu. I-am luat repede apararea.
Zambi usor.
- Da, asa se pare si ma bucur pentru asta. Dar se pare ca in ciuda faptului ca e capabil sa iubeasca, tot nu poate scuti de suferinta persoana pe care o iubeste, dimpotriva.
Am aprobat usor din cap.
Christina parea ca vrea sa plece si am incercat sa mai adun cateva amanunte inainte sa raman din nou singura.
- Christina, ce pune Drake la cale?
Isi stranse buzele usor.
- Nu sunt inca sigura dar pot sa spun ca a innebunit complet. Ezita cateva secunde si am mustrat-o sa continue. – Cred ca vrea sa il aduca pe Harry aici.
Am suspinat terifiata.
- Deci chiar vrea sa ma violeze de fata cu el.
Christina aproba din cap si spaima crestea din nou in mine.
- Trebuie sa fii puternica, Katherine. Nu cred ca Harry se va lasa doborat atat de usor dar cu toate astea tu trebuie sa fii puternica. Drake crede acum ca ti-ai pierdut mintile si trebuie sa faci sa para asa. Maine s-ar putea sa vina sa iti injecteze alta doza, o sa incerc sa il conving sa ma trimita tot pe mine dar daca nu, sa pari cat mai nebuna astfel incat sa nu te injecteze din nou. I-am auzit deja vorbind de pericolul de a te droga atat de tare. Vor sa ramai in viata. Oricare ar fi planul, maine e pus in aplicare. Incearca sa fii puternica.
Ma stimula hotarata si am aprobat din cap. Un gand mi-am venit imediat in minte si aproape am tresarit spre ea.
- Christina, stii ce s-a intamplat cu Keith? Baiatul care era cu mine.
Aproba repede din cap si isi aseza mana pe umarul meu.
- E bine, Drake vrea sa il foloseasca sa il atraga pe Harry in capcana.
Am expirat usurata chiar daca nu era bine, ma bucuram totusi ca e in viata.
- Trebuie sa plec. O sa incerc sa mai vin maine.
Imi zambi si se ridica imediat, indreptandu-se.
- Christina… am soptit usor si se intoarse spre mine. Multumesc. Imi zambi indurerata si isi stranse buzele inainte sa iasa usor pe usa si sa ma lase din nou in intuneric. Nu am auzit nicio cheie dar probabil usa nu mai era incuiata. Nu e ca si cum as putea scapa de aici si sa fug din nou.
In intuneric, gandurile negre m-au cuprins din nou. Facusem deja un obicei din asta si daca vorbele Christinei erau adevarate, maine as putea sa il vad pe Harry. Iar halucinatia mea parea o intamplare fericita pe langa ce parea sa planuiasca Drake cu adevarat pentru mine.
Gandul la ce ar putea sa fie Harry supus sa vada ma ingrozea. Ma inspaimanta chiar mai tare decat faptul ca eu o sa simt pe propria piele ce o sa vada el.
Nu vreau sa vada asta, nu vreau sa ma vada chinuita de acel monstru, sa il vada hranindu-si setea de razbunare din mine. Am scrasnit din dinti. Christina are dreptate; trebuie sa fiu puternica. Sa fiu puternica pentru Harry si sa nu ii dau nicio satisfactie monstrului care urmeaza sa ma tortureze. Trebuie sa inchid totul in mine, sa nu mai simt nimic pentru ca nu mai e nimic de simtit fara Harry. Trebuie sa fac asta pentru el, chiar daca pentru mine e prea tarziu.