Ora 07:30
-Iulian, poți să stai mai mult, zice mama lui Florin și mă îmbrățișează.
-Trebuie să ajung undeva, chiar nu mai pot râmăne, mă scuz și plec.
Urc în mașină și pornesc spre Oliver, el este cam singurul care n-ar avea ce face pe aici, stă maxim vre două săptămâni și se întoarce în Spania.
Ajung în câteva minute la el, mă salută și-și deschide laptopul pentru a mai căuta niște chestii. A tot încercat să le afle numele și la restul, dar n-a găsit nimic, nici eu n-am găsit. Fata ar trebui să facă 18 ani în câteva zile, iar băiatul are vreo 15-16 ani. Am mai căutat niște informații despre Maol în speranța că vom găsi ceva, dar nu mare lucru. A murit la 23 de ani, avea o logodnică care l-a părăsit cu vreo jumătate de an înainte de moartea lui, a fost călcat de o mașină când se grăbea spre muncă și, aparent, el a lăsat câte ceva pentru fiecare frate al său. Nathan a intrat în posesia firmei imediat după decesul lui Maol pentru că era major, iar frații săi au o casă asigurată, bani în jur de vreo 5 milioane de fiecare și o mașină, de fapt, bani de-o mașină, bani speciali pentru o mașină, vreo 500 de mii la număr de fiecare.
-Acum vom merge să vedem un mormânt, asta fac tinerii normali, îl aud și-mi dau ochii peste cap.
-Nu-mi pasă ce e normal și ce nu e, îi replic nervos.
Accelerez când ieșim din oraș și resping apelul lui Nathan.
Ora 10:30
-Ești sigur că aici e? întreabă curios atunci când ajungem în fața unui mormânt.
„Maol Ridochi" scrie pe piatra funerară, deci sigur ăsta e. Nu știu ce am vrut să aflu de aici, dar n-am altă idee. De frații săi mai mici nu pot da, iar alte rude nu cred... bunicul lui Nathan, ar merge să vorbesc cu el. Poate trec și pe la apartamentul lui Nathan. Astea cred că sunt următoarele destinații.
Dau roată mormântului în timp ce-mi aprind un joint și mă întorc la Oliver. El încearcă să găsească persoana care s-a ocupat de înmormântarea sa, iar asta este o întrebare bună. Oare Nathan? Valentina? Bunicii lui? Nu mi s-au părut deloc în doliu, erau la fel, habar n-am cum de și-au putut ascunde o asemenea suferință.
-Băieți, vreți amendă? se aude vocea unui bărbat și-mi dau ochii peste cap când văd că e gabor.
-Se dă închisoare de la 2 la 7 ani pentru consum, apreciez că e doar o amendă care va ajunge în buzunarul vostru, zic sarcastic.
-Ce căutați pe aici? Nu păreți să suferiți după cineva. Sau, cine știe, nu există sentimente la drogați.
-Bătrâne, mai ușor cu vorbele că nici tu n-ai cazierul perfect. Sau, dacă-l ai, ți-l pătez eu, nu-i problemă, îi replică Oliver.
-Ce tupeu pe voi, comentează alt gabor care acum apare.
-Mersi, îl am de la tata.
-De când a fost în pușcărie? întreabă în batjocoră primul.
-Nu, ci de când a băgat-o pe mama la pârnaie pentru tentativă de omor.
-Așcia nu dare departe de trunchi.
-Mai, gabori buni, nu vreți să ne ajutați cu ceva? intervine Oliver și-l privesc confuz, dar înțeleg rapid ce vrea.
-Cu ochelarii ăia pot crede doar că ești drogat.
E miezul zilei, ce ar trebui să poarte? Da, are un joint în gură și ochelari de soare, dar Oliver e cam... De ce-i caut scuze? Înainte să plecăm de la aeroport a cerut să-și aprindă un joint. E posibil să fi devenit din nou dependent.
-Băi, bătrâne, măsoară-ți cuvintele că nu stau să fac educație la gabori, îi replică sarcastic.
-Aha. Ziceți ce vreți.
-Vedeți mormântul ăsta? întreabă și face semn spre cel din dreapta mea apoi continuă: Ne ajutați să aflăm cine s-a ocupat de înmormântare și noi punem o vorbă bună atât la șef cât și în buzunare.
Scot la iveală un colț de banconătă de 500 și pare că șe sclipește ochii după ea. O bag înapoi în buzunar și mai trag un fum din joint înainte să merge cu ei. Îi fac semn lui Oliver să aibă grijă la cuțitul de sub tricou, de la brâu, iar el îmi arată un pistol. Spania chiar l-a făcut mai... periculos.
Ajungem în parcare și le spun să aștepte. Merg la mașina mea, de unde iau un trabuc, pe care-l bag în buzunar și mă întorc la ei. Scot un laptop din mașină, caută ceva pe acolo, timp în care Oliver le caută lor numele să vadă dacă-i putem avea la mână cu ceva. Acuzați de crimă organizată, spargeri și alte câteva chestii, e perfect.
-O anume Izabella Veroni, spune unul dintre ei și ne arată o poză.
-Vă mulțumim și sigur vom mai apela la serviciile voastre, mai ales dacă vrem să scăpăm de cineva, zic, iar Oliver întoarce ecranul laptopului cu informațiile legate de crima organizată.
Amândoi s-au făcut albi la față și au plecat imediat. Aș râde, dar acum trebuie s-o găsim pe femeia asta. Cădem de comun acord ca el să caute mai multe informații în timp ce eu merg să caut chestii prin apartamentul lui Nathan.
Ora 14:15
Mă asigur că nu e aici și încep să caut orice ar putea avea legătură cu situația asta. Deschid un dulap, dar nu-i nimic aici. Dau să-l închid și imping puțin mai tare în partea din spate, iar aceasta se mișcă. Analizez puțin apoi scot placajul din lemn și găsesc câteva poze. O iau pe prima, nimic interesant, e doar cu Nathan când era copil. Mai câteva și văd 3 copii, doi băieți și o fată, frații lui. Toți sunt îmbrăcați asortat, fiind fiecare la costum sau în rochie. Aici sunt și două poze, una cu Valentina și una cu Griff. Ajung la ultima și-mi simt inima în gât. „Familia Cooper, ultima poză" O analizez dintr-un capăt în altul, dar n-aș putea crede altceva. E de când avea Nathan vreo 12 ani, Sunt așezați în ordinea vârstei, iar pe spate scrie că de acum fiecare va fi pe drumul său. Din câte știu, Griff a murit când Nathan avea 13 ani, e imposibil să fi știut ce se va întâmpla, dar...
Mai caut pe aici și găsesc o agendă veche. O răsfoiesc puțin, iar esențialul este că familia lui Nathan își schimbă regulat numele, mă rog, familia lui Griff. Nici el nu știe de bunicii din partea tatălui său, nu i-a văzut niciodată, iar nimeni n-a zis nimic de ei. Tot ce știe este că bunicul său din partea lui Griff e mai bine să nu fie considerat familie. Asta știe sau asta a notat. N-a menționat nicăieri numele fraților săi, a spus de ei, a spus că-i va fi dor de ei, că speră că nu-i vor purta ură pentru că rămâna cu Valentina și că speră să se reîntâlnească cândva.
Trist, a trebuit să renunțe la frații săi, a trebuit fiecare să lupte. Nathan n-a fost privilegiat că a rămas cu Valentina, ba chiar a fost abuzat fizic și verbal de ea. A îndurat mult doar de dragul că au fost cândva o familie întreagă. Mi se rupe sufletul să știu că el suferă după familia sa, dar tot nu-i găsesc scuze de ce mi-a ascuns asta.
Mai caut ceva pe aici și găsesc medalionul cu Ankh. Nu l-am analizat niciodată, dar acum pare că l-am mai văzut de o mie de ori. Nathan nu-l poartă decât într-o anumită perioadă din an, nu mereu. Cu toate astea, mi-l pot imagina ușor de multe ori. Mă întorc la poze și bănuiala mi se confirmă. Este un simbol de familie. În poza cu toți 6, fiecare are câte un medalion de genul la gât. Toți zâmbesc, dar știu sigur că tot ce voiau era să se țină în brațe pentru o ultimă dată.
Analizez medalionul din mâna mea și observ pentru prima dată inițialele „N. C." Sunt gravate deci.
Pun totul la loc și ies din apartamentul ăsta. N-am aflat nimic concret, doar că el chiar are o viață despre care nu mi-a spus nimic. Trebuie să caut despre Izabella Veroni, sper ca Oliver să fi găsit ceva folositor. Dacă frații săi n-au rămas cu părinții lor, înseamnă că au fost dați spre adopție, deci există date despre ei.
Telefonul îmi sună, dar nici nu mă miră faptul că e Nathan. Înainte să răspund văd un mesaj de la Eduard în care spune că Nathan acum se întoarce la birou de la prânz. Îi mulțumesc și-i spun să stea cu ochii pe el apoi răspund la apel.
-Te-ai decis să-mi spui ce se petrece? întreb sarcastic știind sigur că nu de asta m-a sunat.
-Unde ești? Te rog, vreau să vorbim.
Îmi dau ochii peste cap și-i spun că ajung în câteva minute la birou apoi închid. Dau să deschid portiera mașinii, dar mă opresc și decid să mă întorc în apartament. Iau ce am găsit apoi porneac spre birou. Urc la ultimul etaj și trec nepăsător pe lângă privirile curioase ale oamenilor de aici.
-Zi! îi ordon atunci când intru pe ușă.
-Nu te înșel, repetă și-mi dau ochii peste cap.
-Bun, am priceput asta, nu-s bătut în cap, replic nervos.
-Atunci zi ce crezi că se întâmplă, mă îndeamnă.
Îl privesc ironic și mă apropi încet de el. Pun pe birou Agenda și fotografiile și aștept. Se uită la mine nesigur apoi le ele și pare să-și dea seama ce am găsit. Oftează și se dă mai în spate cu scaunul.
-De vreo 3 generații, familia tatei își schimbă regulat numele. Amelia e sora mea, am vrut să stau de vorbă cu ea. Maol e mort, iar firma a fost a lui. De Alex nu știu nimic.
Pare stresat, poate pentru că ăsta nu e tot adevărul, dar mă mulțumesc cu atât pentru început. De fapt... nu prea.
-De ce? întreb curios.
-Strabunicii mei, bunicii tatei, sunt criminali, răspunde cu privirea în gol și-mi aruncă o privire disperată.
-Cât de...
-Bunicul și-a văzut părinții cum sunt împușcați, avea vreo 5 ani, a fugit. Era dat în căutare pentru a fi ucis, ar fi vrut să moară, să nu-și mai amintească de acel eveniment, dar a făcut tot ce a putut pentru a traversa oceanul. A trecut ilegal în Europa. Și-a refăcut viața, și-a schimbat numele, a reușit să-și întâlnească iubirea, dar a pierdut-o la fel de rapid. A omorât-o într-o criză de nervi și a fost băgat la închisoare, unde a și murit.
Aici nu mai am cuvinte. „Dintr-un criminal nu iese decât un alt criminal". E adevărat... dar el nu e un criminal, eu sunt acela.
-Și Griff? întreb pe un ton mai șocat decât aș fi vrut.
-Tata... Tata a făcut liceul militar pentru a fi un criminal legal. Îi plăcea să omoare, îi cauza plăcere, accepta cele mai grele misiuni pentru a avea șansa să omoare cât mai multe persoane. Era un tată mai mult decât model, ne zicea mereu că cel mai bun exemplu la rău este el și de asta nu trebuie să-l imităm.
Mă apropii încet de el și mă las la nivelul său. Îmi pun palmele pe fața sa și-l forțez să mă privească. Are ochii goi. Îl sărut, dar nu-mi răspunde. Cred că-și amintește de toate momentele cu tatăl său.
-Nathan, de ce nu mi-ai spus asta mai devreme? întreb și-l strâng în brațe.
-Pentru că... n-am vrut să crezi că și eu aș ajunge ca ei.
-Trebuia să-mi spui.
Văd câteva lacrimi în ochii lui și-i sărut, acesta răspunzându-mi aproape instant. Îl țin lipit de mine, l-am vrut atât de mult și nici n-a trecut mai mult de-o zi de când nu ne-am mai văzut. Îl iubesc atât de tare.
-Te iubesc, o putem lua de la capăt, zic, dar el răspunde negativ. Nathan...
-Uită-te pe laptop, zice și-l ascult.
„Bonnie Elizabeth Parker și Clyde Chestnut Barrow, au fost criminali americani care au călătorit în Statele Unite ale Americii cu gașca lor în timpul Marii Crize..."
-Ce e cu ei? întreb confuz și-mi întorc atenția pe Nathan. Îi analizez puțin expresia feței și înțeleg rapid care e faza. Ei sunt străbunicii tăi...
Mă aprobă și se uită pe ecranul laptopului, dar îi mut privirea din nou pe mine. Șoptește că mă iubește și că n-ar vrea să mă piardă niciodată. Îl întreb de ce nu voia să zică, iar el răspunde că voia ca Amelia să fie majoră pentru a nu fi în pericol, dar eu contez mai mult.
-Putem să terminăm cu această pauză și să fim din nou împreună? întreabă nesigur și-l sărut.
-Nu știu, ăsta e un răspuns? zic cu zâmbetul pe buze și-l mai sărut o dată.
Nu pot exprima în cuvinte cât de dor mi-a fost să-l simt aproape, nu pot exprima cât de bine mă simt acum.
-Asta era tot?
-Da! zice ferm și-l scanez puțin înainte să-l mai sărut încă o dată.
-Fără secrete.
El mă aprobă și mă strânge în brațe.
-Cine e Izabella Veroni? întreb dintr-odată.
-Fosta logodnică a lui Maol, răspunde confuz.
Îi explic de ce și-mi zice că n-a mai fost acolo de la înmormântarea sa. Îl întreb de unde știe și Eric de asta, iar răspunsul său e mai logic decât mă așteptam, i-a spus Griff după o beție, asta sau a vrut să se laude că e rudă cu Bonnie și Clyde, nu știe nici el sigur. Karinei sigur i-a spus Amalia și ar fi indicat să afle și tata. Îi era frică să nu mă piardă dacă aș fi știut că provine dintr-o familie de criminali.
-Hei, eu am omorât pe cineva și tu n-ai avut nicio reacție, spun de parcă asta ar fi ceva normal și râde. Te iubesc atât de mult! șoptesc și-l sărut.
-Și eu, răspunde.
Ora 18:30
-De ce nu-l pot duce el? întreabă confuz Oliver.
-Vreau să iau cina cu tata, răspund și intru în casă.
-Ai jointuri? întreabă Amelia și vine la mine.
-Intri în sevraj fără? Nu-i vina mea că am vorbit cu toți dealerii să nu-ți mai dea indiferent de sumă.
-Te urăsc! zice și mă lovește în piept.
Oliver trece pe lângă noi cu stick-ul și laptopul meu, iar eu rămân cu asta. Telefonul îmi sună și-l anunț pe Nathan că vin acasă în câteva minute.
-Mergem? mă întreabă Oliver când se întoarce.
-Ai încuiat tot? N-am chef să mă ia cineva la ochi.
-Securizat, răspunde sigur pe el.
-Cum te cheamă? întreabă cu zâmbetul pe buze Amelia.
Oliver își dă ochii peste cap apoi își pun ochelarii de soare pe ochi și-și aprinde un trabuc. Îi răspunde cu numele lui și adaugă că nu e interesat apoi pleacă. Amelia se uită la mine și-i explic care e faza și înțelege. Mă întreabă dacă am aflat, răspund afirmativ apoi o întreb dacă are nevoie de orice.
-Mereu ești bipolar? întreabă confuză.
-Mama era destul de bipolară, dar nu, răspund indiferent și ridic din umeri.
Îi zic că vin la micul-dejun și plec. Ajung în câteva minute acasă, iar Nathan mă îmbrățișează strâns apoi mă sărută.
Mă ia pe sus, noi încă fiind în sărut, și simt cum urcă scările. Aud cum deschide o ușă apoi simt patul moale sub mine. Ne despărțim din sărut și ne privim în ochi pentru câteva secunde ce par o eternitate apoi îmi atacă gâtul cu săruturi și-mi dau capul pe spate pentru a-i face treaba mai ușoară. Îmi pierd degetele în părul său, iar el se lipește mai tare de mine.
Îmi dă tricoul jos apoi și-l dă și pe al său și se sprijină în coate pentru a mă privi. Nu știu cum, dar ajung să-i fac conturul tatuajului său și-l văd cum oftează, așa că-mi iau mâna, dar el mi-o duce înapoi.
-E tot ceva de familie, îmi aduce aminte de tata, explică și-l aprob.
Mă sărută apoi mă mușcă de mandibulă. Îmi adâncesc capul în perne atunci când îi simt săriturile fierbinți pe pieptul meu. Gem când se împinge între picioarele mele și-mi ia unul dintre sfârcuri în gură, iar cu celălalt se joacă cu degetele. Mă sprijin în coate pentru a-l privi, el deja mă privește și vine să mă sărute. Face mișcări de penetrare, stând lipit de mine.
-Te vreau, șoptesc și-l sărut.
-Încă nu, răspunde apoi îmi atacă din nou buzele, iar eu gem negativ.
Îmi duc mâinile spre partea din față a blugilor săi și-i desfac blugii. Se îndepărtează de mine pentru a-și da jos blugii apoi mi dă și pe ai mei jos și-mi strânge umflătura din boxeri în palmă. Mă privește în ochi, vrea să-mi vadă toate reacțiile, vrea să vadă că mă simt bine.
Își plimbă o palmă pe abdmenul meu apoi își dă boxerii jos, atât pe ai săi cât și pe ai mei. Mi-a fost dor să-l văd așa. Îl trag peste mine și-l sărut. Face mișcări de penetrare în timp ce-și plimbă mâinile pe corpul meu. Își freacă organul de al meu și se îndepărtează de mine când nu mai avem aer în plămâni. Îmi atinge membrul și-l freacă puțin înainte să mă întoarcă pe burtă.
Aud cum deschide un setar apoi cum își rulează prezervativul. Îi simt palmele pe spatele meu apoi pe fund și mi-l strânge înainte să mă penetreze încet. Strâng în pumni cearceaful până mă acomodez cu mărimea sa în mine.
-Mi-a fost dor de tine, îmi șoptește la ureche și gem afirmativ.
Îi simt respirația pe gât, iar degetele sale se împletesc cu ale mele și el începe să facă mișcări de du-te, vino. Îi simt căldura corpului pe spatele meu, simt cum iese și intră în mine, îl simt lângă mine, îl simt al meu. Îmi era dor de senzațiile astea, îmi era dor de el.
Se ridică de pe mine pentru a accelera mișcările și strâng mai tare cearceaful în pumni din cauza plăcerii. Îi simt palmele pe fundul meu, cum îl strânge înainte să ejaculeze. Mai face câteva mișcări în mine până îmi dau și eu drumul apoi se așază în stânga mea. Ne privim în ochi câteva secunde înainte să-l îmbrățișez strâns.
-Să nu te prind că-mi mai ascunzi ceva.
-Nici nu se pune problema de asta, răspunde și mă sărută pe gât.
Trag cearceaful peste noi și adormim așa. Am încredere oarbă în el? Cel mai probabil, dar știu că nu mă minte. Am avut câteva ore bune pentru a mă gândi la motivul pe care l-a spus, și chiar l-aș fi crezut un posibil criminal. Știu că n-ar omorî pe nimeni, îl cunosc bine, eu i-am promis că nu voi mai fi acuzat de nimic ilegal.
Voiam să fac mai mult tam-tam pe secretul lui Nathan, dar aș vrea să termin cartea mai rapid. Plănuisem să se termine undeva aproape de 70 și sunt aproape de 80, în ritmul ăsta ajung la 100.