Înainte de orice vreau să zic ceva, Wattpad-ul își bate joc de mine. Capitolul anterior se postase singur cu câteva ore înainte de publicarea lui. Ce naiba? Asta pe lângă faptul că pe laptop are draci și nu se mai salvează ce scriu. Voi înnebuni!
Ora 04:30
Aud ușa de la intrare, dar tot nu aprind becurile. La 4 vine? A tâmpit de tot! Îi văd umbra prin întunericul din casă și aștept până se descalță, dar nu aprind becul atunci când văd că își ia telefonul.
-Fir-ar! M-a sunat! Sigur își face filme...
-Și n-ar trebui? întreb și aprind becul.
Nu pot minți, l-am speriat, dar măcar atât. Se uită la mime de parcă a văzut o stafie, nu pe propriul iubit. Stau sprijinit de perete, cu brațele încrucișate la piept și aștept să zică ceva, orice. Poate încerca să mă și mintă, nu-mi pasă, dar vreau o scuză pentru venirea sa la ora asta.
-Iulian... ești treaz.
-N-ar trebui? Unde ai fost și cu cine? întreb direct și mă apropi lent de el. Zi! îi ordon.
-Ești și gelos...
-Nu-ți amintești? Nu-i problemă! M-a sunat tata acum 15 minute, tocmai a ajuns Amelia acasă, după ce ai stat cu ea de la 8.
Nu mai zice nimic. Își caută o minciună, habar n-am, dar mă enervează. Pentru omul ăsta aș fi sărit și-n foc, mi-aș fi dat viața, iar el umblă cu fete noaptea. Nici nu mă privește. Aș vrea să plâng, să dau în sacul de box până nu mă mai pot ridica de pe podea, să mă aduc la extenuare fizică pentru a nu înnebuni pshihic sau emoțional.
-Iulian, nu e ceea ce crezi...
-Atunci ce e? Minte-mă, dar fă-mă să nu mai am în minte acest gând! zic aproape cedând.
-Da, am fost cu Amelia, dar... am pregătit ceva cu ea pentru tine, zice și oftează.
-Mă crezi idiot? Nici mort nu cred asta. Ce puteai spune? În noaptea asta vei plănui ceva și după gata, asta era. Nathan, mă înșeli?
-Iulian, spune calm și mă îmbrățișează. Nu, niciodată n-aș putea face asta.
-Atunci ce ai făcut atâtea ore cu ea? Te rog, vreau adevărul.
Deja am vocea spartă și-mi ascund fața în tricoul de pe el. Îl iubesc de la cer și-napoi, dar nu voi accepta niciodată să fiu înșelat.
-Ai încredere în mine? îl aud dintr-odată.
-Nu mă lua cu asta. Dacă vreau, pot fi și detectiv, iar atunci va fi mai grav dacă aflu ceva. Te rog, spune-mi tu adevărul.
-Acum câteva luni spuneai des că dintr-un criminal nu poate ieși decât un alt criminal.
Mă îndepărtez de el și-l privesc confuz. Da, ziceam asta, dar nu înțeleg care e relevanța. Mă refeream strict la mine, la Cristi, foloseam fraza asta ca să scap de apropourile făcute la copii. E adevărat, dacă ai crescut cu părinții criminali, e cam greu spre imposibil să te schimbi, dar nu văd legătura cu situația asta.
-Continuă, îl îndemn pe un ton ceva mai calm.
-Nu vreau să-ți schimbi părerea despre mine, mai bine să nu știi.
-Nathan! îl atenționez și mă uit urât la el. Am acceptat că ascunzi ceva de mine, dar deja ai adus vorba de crime și nu-mi place. Ce e? De unde o cunoști pe Amelia? Ce treabă ai cu ea? De ce știe și Eric? Și Karina?! Eu și tata suntem singurii idioți care nu știm ce se petrece.
Am pus piciorul în prag și acum aștept să văd ce poate spune. Nu mă privește, dar nici nu trebuie să vrea că-l forțez. Îi văd disperarea în ochi, dar de la mine nu va primi deloc suport până nu-mi spune ce se petrece.
-Nu te înșel, ți-am zis, am pregătit ceva pentru noi.
-Deci nu recunoști, bine! Noapte bună! zic nervos și plec.
Nu s-a întâlnit hoțul cu prostul, băiețaș. Nu m-am născut nici ieri, eu am trăit mai periculos decât mulți tineri de vârsta mea, știu ce e aia viață de stradă și a făcut cea mai mare greșeală să nu-mi spună el. Nici nu va știi cum să se ascundă. Vrea să-l urmăresc? Nicio problemă, se rezolvă imediat. Vrea să-i caut istoria familiei până în preistorie? Se rezolvă și asta. O să-i aflu și rudele de gradul 9!
Ora 06:30
-A făcut el ceva? întreabă îngrijorată Lola și-l ia pe Adam.
-Nu, și-mi pare rău că te-am chemat la ora asta după el. E o ceartă între mine și Nathan și nu cred că e indicat ca el să stea cu noi acum.
Se uită îngrijorată la mine și-o asigur că sunt bine. Îi dau toate lucrurile lui Adam și-o conduc până la mașina lui Ben. Pleacă și mă întorc în casă.
-De ce ai făcut asta? întreabă Nathan și dă să mă sărute, dar mă îndepărtez.
-Hai să-ți cum vor sta lucrurile, zici adevărul acum sau îl păstrezi pentru voi și luăm o pauză de la relație, zic serios și-l privesc fără pic de sentiment pe față.
-Iulian, te rog...
-Și eu te-am rugat, dar n-ai scos niciun cuvânt. Ai două variante, alege una! îi ordon.
Nu spune nimic. Nu mă minte, nici nu încearcă s-o facă. Aș aprecia asta, dar acum vreau să aud orice. Poate a fost azi-noapte cu Amelia pentru a pregăti o surpriză, dar tăcerea asta e mai rea decât orice chestie de pe lume. Mă lasă să interpretez după bunul plac tot, iar imaginația mea e prea mare pentru a exprima în cuvinte. Trebuie doar să-mi spună și totul se va rezolva. Aș accepta aproape orice.
-Și tăcerea e un răspuns. Nu mă căuta până nu te decizi să-mi spui adevărul, zic rece și plec din casă.
Nici n-a încercat să mă strige, să vină după mine, nimic. Omul ăsta măcar are sentimente pentru mine? De ce n-a reacționat deloc? Eu aș vrea să fug înapoi în brațele lui chiar acum, dar mă forțez să merg mai departe. Mă doare incredibil de tare chestia asta, dar o să vadă că vorbesc mai serios decât niciodată. Eu nu mă întorc la el până nu-mi spune adevărul, iar el n-are ce căuta cu mine până nu-mi spune adevărul. E simplu.
Prin minte îmi trece ideea să încerc și la Eric, doar nu m-ar minți propriul unchi... mă minte iubitul în față, dar Eric e familie.
Îl sun pe Eric apoi virez la dreapta când îmi răspunde și-i spun să iasă afară. M-a întrebat de ce, dar i-am închis apelul. În câteva minute, iese și mă întreabă ce se petrece.
-Păi nu știu nici eu. Hai să vedem amândoi, tu, Karina, Amelia și Nathan știți ceva, iar eu și tata cădem de proști. Care este marele secret? zic nervos și mă caut de o brichetă.
-El ar trebui să-ți spună, nu eu. Plus că nu știu toată povestea, îl aud și aproape că-mi vine să mă arunc de pe pod, dar știu să înot și n-ar merge.
-Cam târziu de adevăruti. Pa.
-V-ați despărțit? întreabă nesigur.
-Are două variante, a ales-o pe una, zic indiferent și mă întorc la mașină.
M-a strigat, dar l-am ignorat și am pornit spre Oliver. Am zis că pot fi detectiv, păi chiar ăsta va fi următorul pas. Oliver, hackerul șef și poate-l rog pe Eduard să-l urmărească, asta va fi. Nu-mi spune el, aflu eu. Va fi mult mai grav dacă aflu eu ce ascunde, dar se pare că el nu vede asta.
Ora 09:30
-Mai repeți o dată de ce vrei asta? întreabă când intrăm în casă.
-Ți-am zis de 10 ori, ce e greu de priceput?! zic nervos și-mi aprind un joint.
-1 la mână, el cine e? 2 la mână, vreau și eu! îi aud vocea Ameliei.
-1 la mână, nu-ți pasă. 2 la mână, nu-ți dau, spun fără s-o privesc.
Încearcă să vorbească cu Oliver, dar nici el n-o bagă în seamă. Îi aud vocea tatei și mă întorc spre el. Întreb de ce nu e la spital, dar nici nu mă surprinde când zice că și-a luat liber azi. Îl îmbrațișează pe Oliver și-l întreabă cum a fost anul ăsta. Vorbesc puțin apoi urcăm la etaj. Amelia ne-a strigat, dar niciunul n-a clintit. A profitat de bunătatea mea și nu prea cred că știe cu cine se pune și pe cine enervează. Am vrut să ne înțelegem bine, dar se pare că mă cam joacă toți pe la spate și nu-mi place chiar deloc asta. Mătur cu ea pe jos dacă Nathan mă înșală cu ea.
-Am înțeles ce vrei, dar n-am înțeles de ce, îl aud și-mi vine să mă arunc în Amazon.
-A lipsit 8 ore cu Amelia și când i-am cerut explicații a zis că dintr-un criminal nu iese decât un alt criminal. Ceva nu e bine, explic din nou și încep să caut un stick.
-Dacă e ceva...
-Folosim programul, nu află nimeni. Ești prietenul meu, fă asta! îi tai fraza și-i dau stick-ul pe care este programul de care are nevoie.
Îl analizează puțin și mă aprobă.
Ieșim din camera mea, mă asigur că ușa e încuiată și coborâm la parter. Nathan. Încearcă să vorbească cu mine, dar trec pe lângă el mai nepăsător ca niciodată. Simt că mor pe interior, dar nu accept să fiu mințit pe față. Despre ce vorbesc? Nici mințit nu sunt, el doar ascunde ceva ce știe până și Eric și nu-mi spune nimeni nimic. Mă mir că tata încă așteaptă, dar eu m-am săturat. În doi ani n-a găsit momentul potrivit? Mă îndoiesc.
-Ești cam dur, îl aud pe Oliver când urcă în mașină.
-Mă distrug și eu, dar nu-l pot lăsa să mă joace pe degete, zic și oftez apoi plec.
Mă aprobă apoi își ia laptopul și instalează programul. A zis de crime, vreau să aflu dacă a fost implicat în ceva grav. Arunc priviri pe ecranul laptopului în așteptarea unor vești, dar va dura. E prea riscant dacă-l caută din senin tot, cineva va vedea că e un intrus pe site-uri și vom avea probleme mari.
Ora 13:30
Îi deschid ușa și plătesc comanda de mâncare. Omul ăsta e mai fricos decât prevede legea. Chiar n-a mai primit cereri de comandă la o clădire părăsită? Posibil să nu, dar nu-i problema mea. Imediat cum primește banii și dispare de aici. Posibil să-l fi speriat puțin.
-Mor de foame! exclamă Florin și-mi ia o pungă din mâini.
-Cum vă treziți așa din beție?! zice încă amețit Jonathan.
-Noi nu bem de parcă am turna într-un butoi, explică Oliver.
Jonathan își dă ochii peste cap apoi vine să-și ia mâncarea. Începem să mâncăm în timp ce Oliver încearcă să găsească orice legat de Nathan. Trebuie să găsească un Nathan Cooper și de acolo vedem ce facem.
-Am găsit! zice dintr-odată.
Mă duc la el și citesc informațiile pe care le-a găsit. Îi sunt recunoscuți 3 frați, dar nu scrie nicăieri numele lor. Din ce în ce mai ciudat. Este ceva ciudat aici. Are un frate mai mare, unul mai mic și încă o soră mai mică, dar niciun nume. Sunt protejați până la 18 ani. Îi iau laptopul din mâini și încep să caut ceva ce cred că are legătură cu el.
-De ce-l cauți pe Maol Ridochi? întreabă confuz Florin.
Le-am spus și lor ce s-a întâmplat și eu fost de acord să mă ajute. S-au dus deja la Eduard să-l roage să-l urmărească pe Nathan, iar el a acceptat imediat.
Găsesc un link ciudat și intru pe el. Îi găsesc niște poze și-mi pică fața. Ăsta e fratele mai mare a lui Nathan.
-Firma nu era a tatălui său, ci a fratelui său, zic și caut mai multe informații.
Găsesc data decesusul și se potrivește cu primăvara de acum doi ani, fix înainte să ia Nathan firma. Îi găsesc mormântul și-mi trimit pe un alt număr adresa. Găsesc și unde a locuit, de familie și alte chestii și-mi notez tot.
-M-a sunat Eduard, Nathan este cu Amelia la un restaurant, îl aud pe Florin.
-Bun, deci sunt două variante, ori e sora lui ori mă înșală cu ea, niciuna nu sună prea bine, zic nervos. De ce au toți nume diferite?!
Oliver îmi ia laptopul din brațe și începe să caute ceva, dar nu găsește nimic. N-avem cum să găsim ceva despre sora și fratele său mai mici până nu fac 18 ani, iar de Maol nu prea avem ce să facem. Cred că voi trece pe la mormântul său.
Ora 19:30
-Te rog, hai să vorbim, îl aud și-mi taie calea.
-Am vrut să vorbim, acum accept doar adevărul, zic rece.
Încearcă să mă atingă, dar mă feresc și înțelege situația. Se uită la laptopul din mâna mea și oftrează. Am venit după laptopul meu și voi dormi la Florin. Chiar n-am chef să mai stau în aceeași casă cu el. Mă neliniștește teribil că-mi ascunde ceva, că nu mai am încredere deplină în el, că ar încerca să mă mintă chiar acum, nu-mi place situația asta.
-Nu te înșel, asta vreau să fie clar, o să-ți spun, dar nu acum.
Îmi dau ochii peste cap și dau să ies din casă, dar mă oprește din nou. Îl privește ironic și încerc să nu-i arăt că-l vreau. I-aș sări chiar acum în brațe, l-aș ierta pentru orice, l-aș lipi de mine chiar acum și l-aș strânge în brațe, aș face orice, doar să recunoască. Nici măcar nu-mi mai pasă dacă mă înșală, are o viață dublă, nu-mi mai pasă de nimic.
-Nu acum? Atunci când? Nu tu ziceai că vrei să ne căsătorim? Să adoptăm copii? Eu nu fac nimic din toate astea cu tine până nu zici ce se întâmplă.
Tace, mereu tace.
-Nathan, zic sătul. Vrei s-o fac pe detectivul? Foarte bine! În maxim 3 zile aflu și cele mai mari secrete ale rudelor de gradul 9.
Îl dau la o parte înainte să mai spună ceva și plec. Posibil să-i fi dat de gândit, dar ăsta e adevărul. Cred că a uitat ce pot face, eu sunt în stare să-mi pun FBI-ul în cap, doar să aflu ce mă interesează.