Ora 02:30
-Kiss! Kiss! Kiss! Kiss! strigă toți în cor și-l lipesc pe Nathan de pământ zgrobindu-mi buzele de ale lui.
-Luați-vă o cameră! strigă unul apoi mă opresc și-l ajut să se ridice în șezut.
Nici nu știu de cât timp suntem aici. Poate vreo 3 ore, chiar nu știu, dar mă simt bine. N-am băut mai mult de 5 pahare și încă gândesc lucid, deci este bine. Oricum, eu, Nathan și încă vre 3-4 de aici sunt mai treji decât toți ceilalți la un loc. Sunt câțiva care dorm deja de la substanțe sau alții care-și borăsc tot conținutul tot din același motiv.
-Iulian, sigur nu vrei? întreabă Cody și întinde o pastilă.
Refuz și începe să zică că n-am tupeu și alte chestii. Refuz încontinuare, dar tot ajung s-o înghit cu alcool. Voi ajunge semi mort acasă. Nici nu vreau să mă gândesc la cât de rău îmi va fi mai târziu.
-Acum e rândul tău! zice Nathan către o tipă.
Aceasta învârta sticla din centrul cercului format de noi și așteptăm să vedem la cine se oprește. La mine. Îi arunc o scurtă privire lui Nathan înainte să primesc un sărut scurt pe buze. Pare c-o omoară pe fată din priviri, dar nu zice nimic.
După alte minute în care doar asta am făcut pentru că nu mai avem oameni treji, îmi aud, cumva, telefonul sunând. Mă ridic și mă îndepărtez câțiva metri de ei pentru a auzi ce spune apelantul.
-Da?
-Unde ești? se aude vocea lui Eric.
-Cu Nathan la ceva petrecere, de ce? întreb curios.
-Filip m-a sunat să vin după voi, întoarceți-vă la el și plecăm, zice pe un ton ciudat și-l aprob confuz.
Merg la Nathan și-i spun că trebuie să plecăm.
Ora 03:30
Ajungem la casa bunicilor lui Nathan și primul lucru pe care-l auzim este:
-Nu mai ești fiul meu!
Ne uităm amânfoi confuzi la Valentina și după la femeia care țipa că ne urăște pe amândoi. Îl privesc pe bărbatul din spatele lor, dar acesta pare resemnat deja. Mă duc la tata și-l întreb ce s-a întâmplat, iar acesta spune că divorțează. Rămân mut.
-De ce? întreb confuz.
Zice că vom vorbi altădată sau, cel mai probabil, niciodată despre asta și-l las în pace și mă întorc spre Nathan. Se ceartă cu Valentina și văd cum primește o palmă de la bunică-sa. De aici doar se îndreaptă de spate și spune un simplu „fie ca voi" apoi iese din curte, cu mine după el.
-Ce se întâmplă? întreb îngrijorat.
-Homofobie plus influența bunicii asupra mamei, răspunde și ridică din umeri.
Îmi pun palmele pe fața lui și-l sărut blând. Îi ia câteva secunde pentru a-mi răspunde la sărut, dar o face. Mă trage mai aproape de el, dar se desprinde imediat ce aude cum cineva își drege vocea. Tata.
-Eric n-a venit încă? întreabă confuz și-l văd cum îl sună, dar fix acum parchează mașina lângă noi.
Coboară din mașină și-l ia pe Filip deoparte ca să vorbească ceva. După câteva minute se întorc, iar tata spune să urcăm amândoi. Ce? Pe cât de confuz sunt eu pe atât e tata când ne privește, așa că facem după cum vrea și urcăm pe banchetă.
-Ce, mai exact, s-a întâmplat? întreb confuz.
Tata tace, dar Eric ne asigură că nu va vrea nimeni să ne despartă și alte chestii. Vor divorța, dar noi putem fi împreună încontinuare... Să mă bucure sau nu? Mama lui tocmai la renegat, iar el e mai calm ca niciodată.
-Ce ți-au zis? vorbește și tata.
-Chestii pe care le va regreta în maxim o lună, răspunde și ridică din umeri.
Își întoarce capul spre mine după la cei din față și, cumva, ajunge pe mine. Îi simt jucăria peste a mea, dar nu-mi pasă. Îl lipesc de mine și-l strâng strâns în brațe.
-Ce faceți? se aude vocea lui Eric.
-Lasă-i, se iubesc, nu-mi trebuie mai mult, intervine tata și-i mulțumesc din privire apoi îmi întorc atenția asupra minunatului meu iubit.
-Te urăsc! spune Nathan privindu-mă în ochi.
-Cât de tare? întreb intrându-i în joc.
-Atât de tare încât te iubesc!
Mă sărută după asta și-și pune bărbia pe umărul meu.
Ora 05:40
Acum suntem în camera mea. Eric, atunci când am ajuns, a spus că se ocupă el de tata și ne-a trimis aici. Tata părea calm, dar, repet, doar părea, sunt destul de sigur că voia să spargă ceva cu pumnul.
-Tu cum de ești atât de calm? îl întreb confuz.
-Abia aștept să râd când va veni și se va pune în genunchi pentru iertare, zice pe un ton amuzat.
-Poftim?
Se ridică în șezut și mă privește serios, dar nu durează mult că mă sărută și mă ia în brațe.
-Așa face mereu, se ceartă cu cineva sub influența bunicii și după se umilește pentru a o ierta. Tatăl tău e... nechibzuit dacă o iartă, mă lămurește și se trântește cu tot cu mine pe spate.
Ora 10:30
Mă trezesc și-l sărut pe frunte atunci când văd că încă doarme și mă așez mai confortabil în brațele sale.
-'Neața, tresar când îi aud vocea răgușită.
Stăm puțin de vorbă și decidem să coborâm la parter. Tata lipsește, dar îi găsim ușor pe Eric și Marko. Îi întreb unde e tata, iar Eric îmi spune că a plecat să rezolve cu divorțul mai rapid. Nathan anunță că pleacă, dar atât Marko cât și Eric îi spun că nu trebuie. Ne repetă din nou că despărțirea lor nu trebuie să ne afecteze și pe noi, așa că l-au convins să locuiască aici. Nathan dă să iasă din cameră, dar mă cuipește de fund și în câteva secunde ajunge peste el, pe podea.
-Ce e? întreabă inocent.
Îl sărut până aud cum cineva își dregee vocea, dar tot nu mă ridic de pe el.
-Luați-vă o cameră, zice pe un ton amuzat Marko.
Mă uit la Nathan și șoptește să nu zic vreo prostie, dar își înghite cuvintele atunci când îmi vede zâmbetul viclean.
-Neah, încă-l doare anusul.
-Te omor! zice nervos și în câteva secunde mă trezesc că alerg de el pe stradă.
Oamenii se uită la noi ca la doi nebuni și sper ca nimeni să nu cheme pliția pentru chestia asta. Încă suntem îmbrăcați în hainele de ieri, deci n-ar trebui să fie cine știe ce problemă dacă alergăm, dar încă mirosim a alcool și a droguri, deci asta ar putea fi o problemă.
Ora 13:30
Ne apropiem de casă și deja văd cine este în fața ei. Valentina. Așa face mereu? Mă supăr eu pe tata dacă o iartă, dar nu prea cred. Ajungem lângă ea, iar Nathan o întreabă ce caută aici, dar nu apucă să zică nimic că bunică-sa apare și-i mai dă o palmă.
-Tu trebuia să rămâi lângă mă-ta, ce băiat prost ești! zice cu dezamăgire cu ură și-i mai dă una.
-OK, aici vă opriți. Nathan e major, face ce vrea. Tata nu te vrea înapoi și mai bine semnezi actele alea de divorț. Asta e casa tatei, deci marș până nu sun la poliție!
Amândouă se uită la mine și după încep să-mi spună că Nathan se va întoarce cu ei și că eu sunt o influență proastă. Că i-am transmis homosexualitatea. Nici măcar nu mă cobor la nivelul lor, nu știu cât de mult e Valentina influențată de maică-sa, dar sigur nu-i niciuna întreagă la cap, sau, măr rog, după spuele lor, eu nu sunt întreg la cap. Sincer, chiar cred că nu sunt întreg la cap, deoarece încerc să înțeleg de ce cred ele astea.
-Sunteți doi bolnavi! Nathan, nu vezi că nu e normal chestia asta?! zice nervoasă Valentina.
-Aici ai dreptate, suntem doi bolnavi... bolnavi de iubire, îi replică Nathan.
-Ce tot îndrugi acolo? Asta nu e iubire! țipă femeia.
Ușa de la casă se deschide, iar tata dă afară ce cred că sunt lucrurile Valentinei. Îi aruncă o privire ironică, îi dă niște acte ce cred că sunt de divorț și închide ușa.
-Doamne, l-ați stricat și pe bietul Filip, sigur este influențat de voi, homosexualilor! zice cu scârbă Valentina.
Mai stăm să discutăm cu ăștia până Nathan începe să zbiere la ele să plece, dar n-o fac. Au început și astea să țipe după tata, iar el țipă înapoi să plece.
-OK, plecați acum sau...
Mai primește o palmă înainte să se termine de vorbit. Deja mă enervează, dar la maxim. Îl apuc pe Nathan de braț și intru în casă cu el. Tata deja sună la poliție în timp ce se asigură că ușile sunt încuiate.
-Ai obrazul roșu, constat îngrijorat când mă uit la Nathan.
-N-ar fi pentru prima dată..., mormăie și pleacă în baie, eu după el.
-Te... bătea...? întreb reținut și-l aud cum oftează.
Se sprijină cu mâinile de marginea chiuvetei și-și ține privirea în jos. Își dă cu niște apă pe față și dă să iasă din baie, dar îi blochex calea.
-Nathan..., zic îngrijorat.
Nu mă privește, așa că-mi pun palmele pe fața lui și-l sărut delicat. Îl simt încordat, dar se mai relaxează sub atingerile mele.
-Da... se poate spune și așa..., spune și mă ia în brațe.
Nu insist, nici n-aș avea cum. Pare pierdut și aș vrea doar să uite toate clipele rele, dar știu că nu e posibil.
Îmi zice că este bine, doar că-l enervează că sigur va veni inapoi în câteva săptămâni să-i ceară iertare. Aparent, așa făcea mereu, doar că el pleca, asta ar explica de ce dispărea de acasă câteva zile.
-N-am știut că..., încep să vorbesc, dar mă oprește cu un sărut.
-Nu spune nimic, zice serios și ieșim amândoi din baie.
Tata vorbește cu un polițist în timp ce celălat nota ceva într-un carnet. Ne ducem la ei și-l întreabă pe Nathan dacă stă aici din propria inițiativă și logic că răspunsul e afirmativ. Femeia asta e dusă rău. Are 19 ani, în buletin reședința lui este aici, ce crede că poate face? Să-l dea dispărut? Să-i facă să creadă că e ostatic? Mă enervează. N-aș fi crezut vreodată că Valentina poate fu așa și, judecând după starea tatei, nici el. Totuși, Nathan pare obișnuit să se întâmple asta. Le spune ce s-a întâmplat de parcă ar povesti „Albă-ca-Zăpada”, nu cum mama lui e puțin dusă pe câmpii. Se aud câteva bătăi în ușă, iar în casă intră bunicul lui Nathan. Vine la un polițist, zice cine este și le spune că totul e în regulă. Cineva întreg la cap.
-Nathan e nepotul meu, nu e ținut cu forța aici sau orice altă aberație născocită de nevastă-mea sau fii-mea. Ele sunt mai... posesive, nu e nevoie de investigații. E major și stă aici pentru că vrea, vorbește calm.
-Am înțeleg, domnule, dar legea spune că...
-Atât nevastă-mea cât și fii-mea sunt agresive fizic cu el, nu-i va fi mai bine cu mama lui, credeți-mă.
Mă uit la tata și e ușor de observat uimirea de pe fața sa la cele spuse de bărbat. Îi aruncă o privire lui Nathan apoi intervine în discuție și, după mai multe replici, pleacă.
-Nu știam că...
-Cel mai probabil nu știi multe despre ea, dar nici nu e momentul pentru dezvăluiri, îi taie fraza.
Nu mai zice nimic. Ce ar putea spune? Să insiste ca Nathan să spună mai multe? Nu e genul. Nici nu vreau să știu la ce se referă Nathan.
Ora 18:30
Ne așezăm la masă și începem să mâncăm.
-Nathan, ce nu știu despre Valentina? întreabă tata.
Se uită scurt la el apoi pleacă și se întoarce cu o cutie din carton pe care scrie „Griff Cooper”. Ne uităm confuzi la el, dar le lămurim rapid atunci când Nathan scoate câteva fotografii de acolo și-i le dă tatei.
-Îl înșela pe tata, nu prea cred că s-a schimbat, zice și se întoarce la mâncare.
Nu spune nimic și ne continuăm cina în liniște. N-ar avea ce să spună, chiar n-ar avea. Valentina chiar nu era cine credeam noi că e, nici Nathan nu pare să știe tot ce făcea.