Ora 07:00
Imi pun un pahar cu suc de mere și-l beau aproape instant. Am nevoie de ceva care să-mi distragă atenția de la Nathan, dar nu cred că există acel ceva. Îi văd și pe restul că intră în bucătărie și... pe blondă. Grozav!
-Blondo, tu n-ai casă? întreb ironic.
-Am un nume, îmi replică nervoasă
Aici m-am blocat. Cum o chema? Măcar mi-a spus vreodată?
-Da... Cum zici tu, închei asta aici pentru că habar n-am cum o cheamă și încă am dubii referitor dacă mi-a spus măcar această informație.
Mă întreb dacă tata sau Valentina mai știu cum o cheamă. Uneori am impresia că nici Nathan nu știe exact, iar asta mă amuză.
Îl văd pe Nathan destul de încordat, dar nu înțeleg de ce. Suntem exact ca acum un an, n-ar trebui să fie bine? Dacă stai să mă gândesc mai bine... încordat era și anul trecut când luam masă toți. Mă întreb de ce e așa.
-Iulian, trebuie să vorbim acum! se aude vocea lui Jonathan și aproape că mă înec cu mâncarea.
-Cum ai intrat în casă? întreb confuz.
-Am zis acum! zice nervos.
-Unde arde? întreb nervos și mă ridic de la masă.
-Iubire, ai uitat ce s-a întâmplat aseară? întreabă nervos.
Îmi dau ochii peste cap când le văd privirile confuze în geam, dar asta nu-l face să fie mai calm. Îl întreb ce s-a întâmplat și-mi spune că Lilith a început să-i recomande pshihiatri pentru că e gay. Înțeleg de ce e nervos. Vrea să scape de ea și a încercat deja cu vorba bună. Îi recomand să meargă la poliție pentru oricum acea casă este pe numele lui și practic e violare de domiciliu. Nu părea prea încântat, dar a spus că va mai trece pe la Florin și Oliver înainte. Mă întorc la masă și încep să mănânc un sandvici.
-De ce vă spuneți „iubire"? întreabă confuz Nathan.
-E un apelatic la mișto, nu înseamnă nimic pentru noi, răspund și ridic din umeri.
Nathan o întreabă pe blondă dacă vrea să meargă undeva și pleacă în secunda următoare.
De ce am impresia că va crede că Jonathan este acel cineva? Da, mă înțeleg bine cu Jonathan și uneori pare că ne admirăm reciproc, dar nimic mai mult. N-a existat niciodată ceva romantic între noi și așa va rămâne. Eu îl vreau pe Nathan, nimeni altcineva nu contează.
-Cum o chema? întreabă stânjenit tata.
-Blondă. N-am nicio idee, zic și ridic din umeri.
Începem să testăm nume de fete dintre care unul sigur e al ei, dar nu prea cred. Am ajuns să propunem c-o cheamă Cleo, dar nu cred. Niciunul nu crede. Renunțăm din ghicit și ne întoarcem la mâncat.
Ora 11:30
-Ești sigur că e un loc bun? întreabă Oliver în timp ce dă o cutie jos din mașină.
L-am sunat pe la 9 pe Oliver să mergem să le ardem, iar acum am ajuns într-un fel de poiană. Nu vreau să trag de timp, le ardem rapid și plecă. Maxim vreo oră.
-Voiai să le ardem în stradă? îl întreb ironic.
Își dă ochii peste cap și aruncă un băț de chibrit într-una dintre cutii. Ia fost aproape instant și chiar îmi place ce văd. Lângă mai pune încă trei pentru a se face un pătrat, el își aprinde o țigară și se așază pe iarbă, iar eu îl imit. Nu-mi aprind o țigară, dar mă așez lângă el. Îl văd cu coada ochiului cum se uită la mine câteva secunde bune înainte să spună:
-Te comporți ciudat.
Îmi întorc capul spre el și-mi ridic o sprânceană pentru a detalia puțin această informație.
-Pari... Nu știu, poate distras. Nu te-am mai văzut așa, ești bine? întreabă nesigur și mai trage un fum.
-Distras... Nu contează, sunt bine, zic rapid pentru a alunga gândurile ce-mi străbat mintea.
Realizez că tocmai i-am confirmat că se întâmplă ceva și tot ce sper este să nu mă întrebe mai multe. Mă scanează puțin și dă afirmativ din cap apoi mai trage un fum.
-Tu de ce n-ai relație? încerc să mut punctul de discuție pe el.
-Sunt aromantic, răspunde și ridică din umeri.
Pot spune că m-a luat prin surprindere. De când și până când e el aromantic? De ce nu știam asta? M-a luat atât de prin surprindere încât nu mai am cuvinte.
-Ți-aș propune ceva, dar nu vreau să te superi pe mine, continuă să vorbească și-și întoarce capul spre mine.
-Ce anume? întreb.
Își pune o mână pe fața mea și mă sărută.
-Scuze..., spune rapid și vrea să se ridice, dar îl trag peste mine și-l sărut.
Nu-l plac absolut deloc mai mult decât ca pe un simplu prieten, dar poate asta este de ce am nevoie pentru a-mi lua gândul de la Nathan măcar pentru câteva ore. Poate voi găsi o metodă logică prin care să trăiesc cu el ca frate și poate îmi voi scoate din minte toate gândurile mele cu el.
Simt cum se împinge între picioarele mele și-mi dau capul pe spate pentru a-l lăsa să facă ce vrea. Mâinile sale îmi conturează corpul în timp ce imită mișcarea de penetrare.
Ora 15:30
Mă ridic în picioare, vărs niște apă peste cutiile astea care deja sunt mai mult cenușă decât carton și ne urcăm din nou în mașină. Poresc spre casă și aștept să pună întrebări.
-De ce ai acceptat asta?
Uite că am avut dreptate.
-Sunt îndrăgostit de cineva și vreau să uit că există, răspund și ridic din umeri.
-Cine e de îți e atât de greu? Cât apropiat e de tine? Îl cunosc?
Nu-l condamn că pune întrebări, nici că mă așteptam la altceva, dar tot mă simt ca prins într-o capcană.
-Să zicem că stă în casă cu mine... de vreo 4 ani, zic printre dinți.
-Nathan...? întreabă nesigur și dau afirmativ din cap.
-Nu spune la nimeni, te rog.
-Nu spun cu o condiție.
Mă uit confuz la el, dar mă lămurește atunci când își pune palma pe piciorul meu și dau afirmatic din cap. Știu că n-ar fi spus nici dacă nu acceptam asta, dar vreau să-mi îndepărtez gândurile de la Nathan. Poate sună de parcă îmi folosesc un prieten, dar cam așa e. El vrea plăcere fizică, eu vreau să-l elimin din minte pe Nathan măcar pentru câteva ore. E bine pentru amândoi.
Ora 18:30
Mă așez la masă și încep să mănânc. Tata îmi dă sucul de mere din frigider și-mi pun un pahar. Până acum totul decurge normal, sper să nu se schimbe nimic până la sfârșitul cinei.
-Unde ai fost? întreabă curios Eric.
-Să ard niște chestii de-ale mamei într-o pădure, răspund și ridic din umeri.
-Și... vreun urs te-a mușcat de gât? întreabă curios Nathan.
Îmi duc instant mâna la gât și-l înjur în gând de câteva ori pe Oliver. N-am stabilit fără semn, dar credeam că e logic. De fapt, nu prea e, dar nu contează. Nu mai contează ce e sau nu logic, ce le spun? Că am făcut sex cu Oliver pe iarbă, lângă un foc cu lucrurile mamei, asta nu e o variantă deloc bună.
-O poveste pentru altă dată, zic și încep să mănânc.
Doamne, dacă spune unul ceva... eu mor direct. N-am nicio minciună suficient de bună pentru a mă crede toți, iar asta înseamnă că sigur se vor prinde. Nu vreau să știu ce le trece prin cap, dar nici n-ar avea ce. Se gândesc că am făcut sex cu cineva și atât.
Termin primul de mâncat, dar nici nu se poate numi mâncat. Nici n-am simțit gustul mâncării, am vrut doar să ajung mai rapid în camera mea, iar acum aici sunt. Îl sun pe Oliver și încep să-i umplu frigiderul, el râde și mă întreabă ce le-am spus. Clarificăm situația mai bine și închid apelul.
-Cel cu care ai fost este motivul pentru care ai rămâne? se aude vocea lui Nathan și mă întorc spre ușă.
Îți amintești tu să ne fi culcat azi? Nu, atunci nu!
-De ce-ți pasă? întreb nervos.
Își mușcă obrazul pe interior și mormăie un „Nu-mi pasă" apoi pleacă.
Trag aer în piept și mă așez la marginea pentru a mă gândi la ce aș putea face încontinuare. Urăsc situația asta, dar n-am nicio variantă mai bună. Oricum, în câteva zile voi pleca și de acolo văd ce fac. Ori mor de dorul lui Nathan ori găsesc pe cineva cu care chiar aș putea fi împreună cu el.