Ora 04:30
-„Ăsta va fi ultimul meu apel și vreau să spun ce s-a întâmplat. Am ajuns că conduc la aproape 150 hm/h, dar... Anastacia Horis, actuala Anastacia Bekar, accelerează tot mai tare. Eu sunt Eric Baker și vreau s-o spun: Anastacia își urăște copii. A vrut de multe ori să-l omoare pe Iulian Baker, în vârtă doar de 5 ani la momentul actual, iar pe Denis Baker, sau cum îl va chema, a fost dat spre adopție. A întors întreaga familie împotriva lui Filip Baker, soțul ei și fratele meu mai mare."
Opresc puțin pentru a mă calma și-l pornesc din nou:
-„Anastacia a rămas intenționat însărcinată la 15 ani pentru a-l ține lângă ea pe Filip. E lesbiană și are o relație cu Maria Dobrin, dar asta nu le-a oprit din încercarea lor de a pune mâna pe banii familiei mele. Părinții mei sunt avocați cunoscuți și au bani, bani care ar trebui să-i moștenesc eu și Filip, dar nu se va întâmpla. Filip a fost dezmoștenit, iar pe mine mă va omorî. Oricine ai asculta asta, fă-o să regrete. Vreau s-o văd după gratii indiferent unde voi fi la acel punct."
Opresc din nou înregistrarea și mi-o trimit pe telefonul meu actual. Intru pe Instagram și fac o nouă postare cu știrea respectivă.
„Familia mea obișnuia să înregistreze ce se întâmplă, așa că asta este ultima înregistrare a lui Eric. Anastacia este mama și sunt dezamăgit de tot. Și-a înscenat prorpia moartă folosind-o pe sora ei geamănâ, iar acum apare din nou în viața mea. Vă mulțumesc pentru recomandarea de avocați și polițiști de încredere."
Observ un comentariu în care mă întreabă dacă știu cine e Anastacia Baker. Comentariul este de acum câteva secunde, așa că decid să-i dau mesaj. După câteva schimburi de mesaje, mă sună.
-Iulian, nu?
-Da. Care-i faza? întreb confuz.
-Tata e în politică și am auzit pe acolo despre o anumită Anastacia Favi. Caută-i numele! mă îndeamnă.
Dau un seach pe google cu Anastacia Favi și rămân blocat. Soție de politician putred de bogat.
-Mersi că mi-ai spus.
Îmi vine o idee și caut o poză cu Nathan.
„El e Nathan Bannet, e fratele meu vitreg, iar acum se află în spital după ce mama, Anastacia Baker, actuala Anastacia Favi a intrat cu mașina în el. Pe aceeași autostradă și cu aceeași mașină."
Postez și astea peste tot, dar nu mă face să mă simt mai bine. Primesc notificare că cineva m-a etichetat în mai multe postări și realizez că este tipul cu care vorbesc acum.
-Stai liniștit, va plăti, mă asigură el.
Observ că are o postare în care povestește despre ce am scris eu și spune să posteze toți. A mai menționat că nu vreau milă sau bani, ci doar ca povestea asta să fie virală și chiar așa a devenit.
-De ce faci asta? întreb confuz.
-Am avut un frate care se oucpa cu chestiile ilegale, iar când a murit, am crezut toți că l-a mătrășit un mafiot, mai târziua aflasem că de vină era unchiul meu. Vreau să te ajut. Fără milă, fără păreri de rău, gândind la rece.
Omul ăsta e identic cu mine.
-Iulian, ai aflat cine conducea acea mașină de pe camerele de pe autostradă?
-Da...
-Fuck. Nu te poți duce la poliție pentru asta, dar nici n-ar fi indicat.
Stă puțin pe gânduri și continuă:
-Pune fiecare înregistrare a unchiului tău, pulsează-le cât mai sus. Favi nu vrea să aibă numele pătat și va renunța la Anastacia rapid, iar atunci poți să mergi la poliție.
Îl ascult și le trimit pe toate pe telefonul meu. Le încarc pe toate rețelele de socializare. Sunt numerotate și în fiecare spune clar ce i se întâmplă.
Caut la nimereală #EricBaker și observ că sunt zeci de postări cu povestea lui. Caut prima postare de genul și observ că este de pe contul lui Nathan cu puțin după ce am postat eu.
Ora 09:30
În casă intră Nathan, iar eu trebuie să-mi stăpânesc instinctul de a-l îmbrățișa strâns. Doctorii au spus că nu are sens să-l mai țină, așa că a venit înapoi. Sincer, mă bucur că e bine.
-Bă, idiotule! țipă mama și mă împinge.
-Ce e? De asta ai fugit, l-ai omorât pe Eric și acum ai încercat același lucru și cu Nathan! Acum ești nervoasă că nu-ți merge planul?
-Eu n-am făcut nimic, se apără ea, dar n-o cred.
-Mașina mea are cameră cu vedere nocturnă pe spate, vreți să ne uităm? întreabă ironic Nathan.
-Tu l-ai omorât pe Eric?! țipă tata și intervine între noi.
Mă uit pe geam și văd o mașină scumpă, iar în interior este un bărbat la vreo 37 de ani. Îl văd cum caută ceva pe telefon și după se ridică nervos de pe scaunul șoferului. Ia niște acte din torpedou și vine spre casă.
-Divorț și te dau chiar eu la poliție, zice serios și-i dă actele mamei.
-Iustun, e o înscenare! încearcă să-l prostească și pe el.
-Asta o să zici la poliție, nu mie.
-Stați să înțeleg și eu, tu cine ești?
-El e domnul Favi, un parlamentar bogat pe care mama a pus mâna, explic și mă uit la bărbatul din fața mea.
-Îl iubesc, despre ce tot...
-Corecție: Îi iubești banii, zic rapid și plec.
Urc în camera mea, caut puțin și găsesc agenda în care scrie motivele pentru care a pleca. Mă întorc și văd un ditamai scandal.
-STOP! țip înainte să se ajungă la mai rău.
-Mi-ai omorât fratele, femeie! țipă exasperat tata.
-„Ultimul motiv: Mi-am dat seama că, chiar dacă Eric nu mai e, Filip e dezmoștenit, Denis nu e prin preajmă, nu voi primii banii familiei Bekar. N-ar trebui să primească moștenire și soția unui fiu? E ridicol! Plec pentru că vreau mai mulți bani." citesc ce scrie și feresc agenda de mâinile mamei.
-E o înscenare! țipă ea.
-Serios? Atunci care-i adevărul? întreabă tata.
Stă puțin pe gânduri și oftează resemnată.
-Eu l-am omorât.
-Pe cine? întreb.
-Eu l-am omorât pe Eric Baker.
-Cine ești? întreb din nou mai apăsat.
-Eu, Anastacia Favi, l-am omorât pe Eric Baker și am încercat același lucru și cu Nathan Bannet, zice și mă privește fix.
Nu mai stă pe gânduri și pleacă trântind ușa în urma ei. Favi își cere iertare pentru deranj și pleacă dezamăgit. Cred că nu se aștepta să fie așa mama.
-De ce ai pus-o să mărturisească? întreabă confuz Nathan.
Tata nu mai e aici, nici Valentina. Probabil vrea să stea puțin singur.
Mă uit la Nathan, dar nu-l pot privi în ochi, așa că-mi iau telefonul în mână și intru pe aplicația care înregistrează non-stop ceea ce vorbesc. Apăs pe ultima înregistrație și dau undevape la final.
-„Eu, Anastacia Favi, l-am omorât pe Eric Bekar și am încercat același lucru cu Nathan Bannet."
Mă uit din nou la Nathan și-l observ destul de îngândurat. Îmi pun telefonul înapoi în buzunar și mă duc la el, dar pleacă înainte să-i zic ceva. Părea destul de nervos.
Ora 15:30
Mă uit satisfăcut cum mama e arestată și nu cred că am mai fost așa de fericit de mult timp. Mă lasă cu un gust amar când îmi dau seama că ea, mama mea care credeam că e moartă, a fugit, dar înainte de asta mi-a omorât unchiul, iar acum, la 14 ani distanță de la moartea lui, a vrut să-l omoare și pe Nathan. Nu-mi vine să cred după cine plângeam.
Primesc un mesaj de la Denis cum că sunt bine venit să vin pe la ei la o gustare și, după ce mai schimb câteva replici cu polițiștii de aici, merg la ei. Ajung în câteva minute, bat la ușă, iar Lola este cea îmi deschide. Aproape că mă dă jos din picioare atunci când îmi sare în brațe. intrăm în bucătărie și mă așază chiar ea pe un scaun.
-Ce ai făcut de nu mi-ai răspuns la mesaje? întreabă serioasă.
-Lola! o antenționează Denis.
Se uită toți la mine de parcă se miră că încă am capul pe umeri, iar asta înseamnă că și părinții lor au aflat de asta. Lola se așază și ea la masă, dar nimeni nu zice nimic.
-Ce e? S-a întâmplat ceva? întreb confuz și mă uit la cei doi adulți.
-Am văzut postările tale..., începe să vorbească Denis.
-M-am prins de asta, dar de ce vă uitați așa la mine? întreb confuz.
-Păi... Ești bine? întreabă îngrijorată Lola.
-N-a murit nimeni, sunt bine.
Toți se uită la mine ironic și înțeleg rapid că se gândesc la Eric.
-Ceva mie nu-mi miroase bine, zice bărbatul și mă privește îngândurat.
Nu apucă să mai spună ceva că cineva bate la ușă. Mă uit pe geam și merg să deschid. Fred aproape că mă omoară din priviri.
-Unde ai telefonul ăla? întreabă nervos în timp ce-l ia în brațe pe Denis.
-Pe silențios...
-Degeaba îl mai ai! îmi replică nervos și-mi scoate telefonul din buzunar.
-Ce s-a întâmplat? întreb confuz.
-Ce s-a întâmplat? Ce s-a întâmplat? S-a întâmplat că Marie se știe cu o mafie, asta s-a întâmplat! îmi zice nervos și mă trage afară.
-Tu de unde știi? întreabă confuz Denis.
Trage aer în piept și testează ceva pe telefon apoi îmi arată ecranul.
-„Iulian, te cunosc de când erai bebeluș, iar tu mă acuzi că ți-aș fi omorât unchiul? E inadmisibil! Vreau să-ți spun că, dacă nu-ți retragi plângerea împotriva mea, pot apela la Amigos." citesc ce scrie și mă uit la Fred.
-Amigos este o mafie periculoasă din țară, iar fratele ei o conduce! zice exasperat.
-Lola! țipă mama ei și abia acum văd că a leșinat.
Ora 20:00
-Este bine, ne anunță bărbatul și răsuflu ușurat.
-Iulian, mergi și liniștește-o! mă îndeamnă femeia.
Stau puțin pe gânduri și intru în salon. Stă pe patul de spital cu privirea fixă pe tavan. Mă apropi de ea și mă așez pe pat, lângă ea.
-Vei fi bine, nu? mă întreabă îngrijorată.
-Da, voi fi bine. Nu te îngrijorata din cauza mea.
Mai stăm puțin pe gânduri și-mi cere să-i zic clar ce se întâmplă. Îi explic cât mai frumos posibil că o mafie e pe urmele mele și s-ar putea să fiu plecat câteva zile. Se mai liniștește când îi spun că merg la poliție și mă lasă să plec.
-Cât de grav e? îl întreb pe Fred.
-Fratele ei va face orice ca s-o scape de pușcărie, așa că..., mă lasă interpretez și-mi spune că el trebuie să se întoarcă.
Îi spun lui Denis să aibă grijă de Lola și plec. Pe drum spre ieșire încerc să-l sun pe tata, dar nu răspunde. Îl sun și pe Nathan, dar în zadar. O sun pe Valentina și răsuflu ușurat.
-Valentina, unde sunt tata și Nathan? întreb imediat.
-Nu știu, eu am plecat câteva zile la părinții mei. S-a întâmplat ceva?
Acum am îngrijorat-o și pe ea. Îmi caut rapid cuvintele și spun:
-Nu, totul e în ordine.
Închid apelul și mă grăbesc spre casă. Rămân blocat pe trotuar atunci când văd că ușa de la intrare e larg deschisă și aproape că-mi vine să turbez.
-Tată? strig atunci când intru în casă.
Aud că cineva bate într-o ușă și merg s-o descrid, dar e încuiată. Intru în living și caut rezerva de chei apoi o descui.
-Slavă Domnului! zice Florin și mă îmbrățișează.
-Ce căutați în casa mea? întreb confuz.
-Am vrut să vedem ce mai faci și..., începe să vorbească Oliver apoi se uită la Jonathan.
-Am cam ajuns la momentul când cineva îi răpea pe...
Nu trebuie să termine că știu la ce se referă și aproape că mor. Intru în camera mea și caut un GPS. Îl conectez la laptopul meu, îl ascund în hainele mele și ies din casă.
-Ce vrei să faci? Și ce se întâmplă? începe cu întrebările Oliver.
-Fratele lui Marie conduce o mafie periculoasă, deci..., înghit în sec și trec strada. Acum merg la Eduard, iar voi veți avea grijă în timp ce eu mă gândesc unde pot fi.
-De ce trebuie să le faci pe toate singur? întreabă enervat Florin.
-Tu ai ascultat ce am postat azi-noapte? el dă afirmativ din cap și continui: Perfect, atunci știi de ce fac asta de unul singur.
Bat la ușa lui Eduard de aproape că zici că sunt mascații. Deschide încet ușa și răsuflă ușurat, dar doar până când vede cât de nervos sunt.
-Mai ai dispozitivul acela cu lumină, buton și cameră? întreb în timp ce intru în casă.
-Da...? zice pierdut și intră în living.
Aici sunt și Mikey, Jessica și Markus, dar nu-mi pasă. Scoate o cutie și-mi dă un set pe care îl testează în fața mea.
-Dacă camera ar vedea o lumină identică cu o a sa, ar trebui să vibreze butonul, nu? întreb ca să fiu sigur și mă aprobă.
-Amice, ce s-a întâmplat? întreabă Markus confuz.
-Nathan și tata au fost răpiți, zic în timp ce verific GPS-ul. Urmărește-mi locația și cheamă poliția când aparatul nu-mi mai simte pulsul, continui și-i dau laptopul deschis.
-Tu chiar vrei să fi la fel ca unchiul tău? întreabă îngrijorat Eduard.
-Da! zic ferm și începem un fel de concurs de privit.
-Ăsta e instinctul Bekar, dar noi nu mai suntem la fel de proști, ai habar unde mergi? întreabă curios Markus.
-O secundă.
Iau laptopul în brațe și tastez puțin apoi îi arăt ecranul. Se uită la mine și oftează. Am spart camerele de supraveghere din oraș, am căutat momentul când au fost luați și i-am urmărit.
-Am conectat un GPS care monitorizează și pulsul, cheamă poliția dacă mor, zic și mă întorc să plec, dar Markus mă prinde de braț.
-Amice..., începe el să vorbească, dar se oprește când îi arunc o privire.
Oftează și, după ce aruncă o privire la Mikey și Jessica, îmi dă două pistoale. Pleacă din cameră și se întoarce cu două pumnale tip box și unul normal.
-De ce ai vrut acel dispozitiv? întreabă confuz Eduard.
-Pune umul pe bloc, conectează-le între ele și vei vedea.
Se prinde de vreau să fac și, după ce se uită la prietenii mei, pleacă să-l monteze. Începe să mă ia iar la întrebări Oliver și-mi vine să mă duc dracu spre suicid. De fapt... cam asta fac acum.