Ora 07:30
Mă uit din nou la mesajul de la Oliver și înghit în sec. Acele apeluri erau de amenințare. Era în pericol de moarte, iar el n-a spus la nimeni.
Intru în bucătărie și încep să mănânc mecanic.
-Tată, cum murise Eric? întreb instant ce-l văd și încremenește.
-A virat de volan și a sărit de pe autostradă.
-Camerele de acolo arată că a intrat o mașină în el și după a sărit, iar mașina lui confirma asta, zic serios .
-Eu nu le-am văzut... mama ta zisese prima dată acea poveste... după au susținur-o toți, zice pierdut și cred că se prinde și el că ceva nu e în regulă.
-Tată, ultimul apel pe care l-a primit era de la un număr privat... cineva îl amenința cu moartea. El știa că va muri odată ce va intra pe autostradă, de aceea nu m-a luat cu el.
Se îndreaptă de spate când aude asta și știu că se abține din a pleca de aici.
-I-ai luat telefonul? întreabă curios în timp ce se așeza pe scaunul din fața mea.
-Da, era perfect intact... până Marie l-a aruncat în apă. În una dintre ultimele înregistrări, cred că prima de când era pe autostradă, zicea să le ascultăm pe toate și să-i prindem pe cei care-l vor omorî. Era conștient...
El tace, dar știu că îi e greu să vorbească. Și-a iubit mereu fratele și știu că ar fi făcut orice pentru el dacă ar fi știut că e în pericol. De ce Eric n-a spus la nimeni? Putea fi ajutat...
-În ziua aceea era agitat, nu știa cum să scape mai frumos de mine. Voi ați început ca de fiecare dată să vă certați, iar el a vrut să plece și, prima și ultima dată, el m-a obligat să rămân acasă. Eric nu făcea asta, mereu mergeam împreună. Nu plecase pentru că se săturase de ceartă, ci pentru că știa că cineva îl vrea mort.
Acum e rândul meu să tac pentru că nu mai pot vorbi. El îmi spune că-și ia liber de la muncă și să ascultăm toate înregistrălile.
Ora 13:30
-De ce a durat atât? întreabă tata.
-Am fost la fermă să aduc DVD-urile bunicii, ceva îmi spune că și ea știa ceva.
Mă privește confuz, dar nu mai comentează. Bat pumnul cu Oliver atunci când apare și el și mergem în oiving.
-Mi-ai spus să verific ultimele apeluri, astea sunt înregistrările și am început să caut momentul de pe camere, zice oliver și-mi dă câteva câteva stick-urri. Tu ai luat DVD-urile? întreabă și i le arăt.
-Voi deja v-ați apucat, constată tata amuzat.
Nu apuc să răspund că telefonul îmi sună.
-Femeie, mergem mâine la 9, acum am niște treabă, zic rapid și închid apelul.
-Cine era? întreabă confuz Olivia.
-Mama, zic cu scârbă.
Iau stick-urile de la Oliver, îmi iau laptopul și mă așez pe un fotoliu pentru a le asculta. Oliver se pune să caute încontinuare momentul exact când Eric e lovit de mașină, iar tata ia DVD-urile și un laptop mai vechi pentru a le putea asculta.
-Ce căutăm mai exact? întreabă tata în timp ce introduce un DVD în laptop.
-Orice ce are legătura cu moartea lui, zic în timp ce introduc un stick în laptop.
-Un adult normal s-ar fi dus la poliție, zice amuzat Oliver în timp ce activează ceva pe unul dintre laptopurile sale.
-Un adolescent de vârsta voastră s-ar fi gândit la facultate, nu la cum să prindă niște criminali, îi replică tata.
-„Bună, azi s-au născut gemenii și fiica mea nu vrea să-i păstreze. Am decis să documentez câteva chestii, așa că asta e. Filip a reușit s-o convingă să păstreze unul, eu îmi vreau ambii nepoți, dar nu mă pot împotrivi deciziei ei."
Înghit în sec și pornesc una dintre înregistrările cu apelurile de la numărul privat.
-„Nu mai ai timp, repară ce ai făcut sau vei fi mort."
Mă uit la tata, iar el e la fel de încremenit ca și mine. Nu sunt doar niște bănuieli stupide, el chiar știa că e în pericol.
Continuăm tot așa până ajung la înregistrările făcute de Eric. Din acele apeluri n-am aflat nimic. E doar cineva care-l suna o dată 18 secundă și altă dată 19 și nu spunea mai mult decât o frază. Nu-i răspundea la nicio întrebare, dar nici nu spunea mai mult.
-„Azi e ziua de naștere a lui Iulian, împlinește 3 ani, iar noi ne-am certat din nou. Eric l-a luat pe el și prietenii săi și s-a jucat cu ei. Venise la un moment dat și a țipat că unii chiar sunt în pericol de moarte, iar noi ne certăm din cauza a ceva ce nu trebuia să existe. Am crezut că se referă la oamenii bolnavi, dar modul în care vorbea dădea de înțeles că sunt prea personale acele cuvinte..."
-Mă simt oribil, fratele meu era în pericol, iar eu nu l-am putut ajuta, zice tata și schimbă DVD-ul.
-Nu e vina ta, nimeni nu și-a dat seama că e în pericol, dar acum e șansa noatră ca să aflăm ce s-a întâmplat.
Ora 17:30
-Oliver? întreb și dă negativ din cap.
-10 august, undeva la miezul zilei, nimic. Cineva a schimbat filmările... E cineva bun, zice ofticat și dă un pumn în tastatură.
-Nu ne jucăm dea hackerii, Oliver!
-Mă pui să sparg sistemul de securitatea al camerelor de pe autostradă, iar tu zici asta? Zi mersi că n-a bătut poliția la ușă până acum.
-Of, da, mersi mult! zic sarcastic și mă întorc la ce făceam.
Eric are foarte multe înregistrări și nu știu de unde au început toate astea. Unele sunt și de câteva zeci de minute, altele de câteva secunde.
-Voi ce faceți aici? se aude vocea Valentinei, dar îi fac semn să tacă puțin.
-„Iulian, sper că ești prieten cu Markus, el te poate ține în siguranță. Sunt și eu prieten cu ei, dar nu vreau să-i bag în asta, le-am spus să aibă grijă de tine. De tine și de prietenii tăi. Pe Denis nu-l vor."
Mă uit la Oliver și el la mine. Nu înțelege nici el despre ce e vorba aici. Mă uit și la tata, iar acesta pare că se gândește la ceva.
-Tată...
-Îmi spusese ceva de un Markus, îmi răspunde la întrebarea pe care nici n-am pus-o și dau afiramtiv din cap.
-Asta e, Oliver...
-Vreau să verific ceva, mergi singur.
-Vin eu cu tine, se oferă tata și-i fac semn să mergem.
Ora 18:00
Bat la ușa lui Eduard cu speranța să fie și Markus aici. Am luat telefonul cu înregistrările și sper să obținem ceva.
-Ce este? întreabă confuz Eduard.
-Markus?
Își dă ochii peste cap și, după ce aruncă o scurtă privire la tata, ne face loc să intrăm. Intrăm în living și pornesc înregistrarea după ce-l văd. Ținea un joint în gură și se înecase cu fum când a auzit vocea lui.
-Eric nu ne-a spus nimic, zice din start și se ridică în picioare.
-Markus! îi pronunț numele apăsat.
Își îndreaptă spatele și își ia berea de pe masa de cafea.
-Nu știu, chiar nu știu! se uită la Edurd și continuă: A furat de la o mafie, nu știu care. A zis cum și ce a făcut și chiar nu înțeleg cum și-au dat seama.
-Markus, dacă minți...
-Iulian, n-am nimic de câștiga, dar tu ai face bine să n-o faci pe detectivul. Eric n-a zis pentru că a vrut să fiți în siguranță, zice și se uită la tata. Mă sunase din mașină să-mi spună unde merge. Presupun că Remy a șters imaginile video, vi le poate da.
-Măcar am deslușit misterul ăsta, zic exasperat, iar Markus pufnește amuzat.
-Amice, fumează ceva și nu te băga în treburile unchiului tău, zice serios și-mi întinde un joint.
-Am fumat destul, refuz și mă întorc spre Eduard. Poți s-o urmărești pe mama? N-am încredere în apariția ei bruscă. Își ridică o sprânceană și aprobă.
Se uită la Markus și spune:
-Cu toată plăcerea, anul trecut te-am urmărit pe tine, iar acum pe mama ta. Ce urmează? Pe Nathan? întreabă amuzat și mă ciufulește.
-Ce aveți toți cu părul meu? întreb nervos, iar Markus mă ciufulește și el.
-Amice, nu pune întrebări la care nu vrei răspuns, iar aici nu mă refer la păr, zice serios, iar Eduard ne conduce afară.
Ora 18:30
-De ce l-ai pus s-o urmărească? întreabă curios tata în timp ce se așază la masă.
-A apărut prea brusc, iar primul lucru de care s-a luat a fost că am căutat prin lucrurile lui Eric.
Mă aprobă și începem să mâncăm.
Nu mă așteptam ca tata să fie de acord cu investigațiile astea, dar mă bucur că vrea și el să afle mai multe. E fratele lui mai mic până la urmă.